Ella – un roman cat o mie de vieti

Am terminat de citit, duminică seara, un roman ce aşteaptă de multă vreme să fie citit. Ella. Mi-a plăcut această carte, iniţial, când am văzut coperta pentru că un om drag este alintat cu acest prenume. Pe de altă parte, coperta aduce în prim plan o lacrimă albastră, asemeni ochilor Elei din viaţa mea.

Vi s-a întâmplat şi vouă să judecaţi o carte după copertă? De obicei, nu îmi aleg lecturile după acest criteriu. Dar, se mai întâmplă să mă atragă sau, din contră, să mă respingă o copertă a unui roman.

Acest roman, purtând numele unei femei pe care o veţi descoperi citind povestea, a poposit alături de mine, în vremuri tulburi. Glumesc, trăiesc o perioadă plină de proiecte şi gânduri frumoase. Pun în slujba mea pasiunea pentru scris, pasiunea pentru gândirea pozitivă şi pentru oameni. Tot ce fac zilele astea pare să se lege, să se coaguleze în vise mari şi îndrăzneţe.

Un roman care vorbeşte despre modul în care Ella va încerca să treacă peste moartea tragică a familiei sale. Ella este o scriitoare, nu e de mirare că m-a afectat povestea ei, nu?

Ella este o femeie zguduită de trăiri pe care nu le înţelege mereu, pe care vrea să le gestioneze. Ella vrea să moară pentru că îi este frica să (mai) trăiască. Cred că acesta este un gând destul de comun când trecem prin momente tragice în care nu vedem nici o cale de ieşire. Nu, nu m-am gândit niciodată serios la asta. Dar… acest roman ne poarta într-o lume dincolo de tragedie. Picătură cu picătură, trăim o poveste de dragoste în care cuvântul scris apropie doi oameni singuri, hăituiţi de teamă şi de durere.

Mi-ar fi plăcut să continue povestea, aş fi vrut să ştiu că Ella se salvează. Aş fi vrut să ştiu că multe dintre cărţile distruse au fost salvate. Aş fi vrut să ştiu că anticariatul a devenit vesel şi plin de viaţă.

Citind această carte, mi-am imaginat o grămadă de scenarii. Am râs şi am plâns, în gând, citind fiecare capitol. Am admirat dragostea protagoniştilor pentru cărţi. Am gustat fiecare citat şi fiecare vers. M-am bucurat de puterea Doamnei Înlăcrimate. Am gustat pe îndelete poveştile, dar încă nu am învăţat să tac, aşa cum face Ella.

Ella e un roman pe care vă invit să îl savuraţi pe îndelete, în vremuri de linişte şi pace. Să daţi pagina încet, să permiteţi inimilor voastre să digere fiecare imagine încet.

Ce spune poziția în familie despre tine. Ordinea nașterii

Despre stima de sine și curajul de a cere ajutorul când nu mai vezi cu adevărat ieșirea, am scris deja – probabil că o voi mai face, la timpul potrivit. 🙂 Dar astăzi, să vorbim puțin despre poziția în familie – ordinea nașterii – și ce anume spune asta despre tine.

Câteva cuvinte despre autoarea Linda Blair: aceasta este psiholog clinician specializat în terapie cognitivă, este o prezență constantă în emisiunile radio și TV. Este un fel de vedetă în ramura ei de expertiză și, în afară de Ordinea nașterii (ale cărei note de lectură le redau acum), a mai scris și Straight Talking (2009) și The Happy Child (2010).

Cartea este împărțită în mod inteligent în două părți, prima expunând pe rând, cele 4 poziții principale în ordinea nașterii: primul născut, mijlociul, ultimul născut și copilul singur la părinți. Despre fiecare dintre aceste tipologii aflăm câteva trăsături definitorii, ghidul pentru alegerea partenerului de viață și a carierei și o scurtă recapitulare. Foarte interesante sunt studiile de caz pentru fiecare rol în cadrul familiei cu prezentarea pacientului, a problemei și apoi metoda de diagnostic și tratament (subliniez că se citește și se digeră foarte ușor, chiar și partea mai teoretică).

Cea de-a doua parte aduce în discuție rolul pe care le pot avea alte influențe asupra caracterului. Pe rând, cu răbdare și folosind un limbaj accesibil, doamna doctor Linda Blair vorbește despre părinți, frați și surori, schimbările în familie, alte relații în familie. Ultimul capitol trage cumva linie și propune un raport de forțe între fondul genetic și educație sau, mai clar, între temperament vs. experiență.

Mai jos câteva idei care mi-au plăcut/atras atenția în volumul Ordinea nașterii

Personalitatea primului născut – dorință puternică de a câștiga aprobarea altora, în special a celor aflați pe poziții de autoritate, nu încalcă niciodată legea, sunt conservatori, acceptă și respectă legile și reglementările existente, vor să preia conducerea, să controleze și să devină lideri, tind să aibă succes la învățătură, de obicei, sunt organizați și responsabili, persoane grijulii și afectuoase, extrem de critici cu sine și mai puțin înclinați să se ierte când fac greșeli, sunt mai predispuși decât alții să se simtă stresați și să caute ajutor psihologic

Personalitatea mijlociului – capabili să se înțeleagă cu majoritatea oamenilor și să restaureze armonia socială când apar probleme, ușor influnțabili și vor ceda, cel mai probabil, la presiunea grupului, își formează o imagine precisă a propriilor obiective și își fixează așteptări realiste, probabilitate mare de a excela în domenii mai creative, se desprind cu ușurință de cuibul părintesc, își asumă cauze sociale și sprijină cruciade în favoarea celor asupriți, își exprimă individualitatea în maniere mai neobişnuite, în special în adolescenţă, suferă frecvent de o lipsă a direcţiei în viaţă, în parte pentru că îşi dau cu greu seama ce anume îşi doresc cu adevărat

Personalitatea ultimului născut – au o fire sociabilă, fermecătoare şi „simpatică” – când sunt cu alte persoane, ei joacă adeseori rolul animatorului, pot fi manipulatori, sunt mai degrabă dezorganizaţi, dar nici nu încearcă să-şi tempereze această tendinţă, sunt adeseori creativi şi inovatori, tind să fie rebeli şi să conteste autoritatea într-o măsură mai mare decât alţii, sunt mai predispuşi decât alţii să-şi asume riscuri, sunt mai predispuşi la o stimă de sine scăzută şi la sentimente de inferioritate, sunt uşor de dezamăgit şi predispuşi la decepţii

Personalitatea copilului singur la părinţi – au un limbaj extrem de bine articulat şi şanse mari să obţină succese şcolare, tind să aibă un nivel ridicat al încrederii în sine, preferă compania oamenilor mai în vârstă şi se identifică cu aceştia, au o minte logică şi organizată, manifestă o tendinţă puternică spre perfecţionism, le vine greu să tolereze dezordinea

Ce am vrut eu să vă demonstrez este că ordinea naşterii este destul de importantă în ceea ce priveşte comportamentul nostru, al tuturor. Evident, sunt şi alte elemente la fel de importante sau poate mai importante.

Pentru că a existat o vreme în care mi-am dorit să înţeleg şi să cunosc mai bine natura umană, această carte

 

Imparateasa Orhidee – recenzie.

De cand m-a cuprins microbul cititului adevarat, am trecut prin multicele carti. Impresiile pe care mi le-a lasat Imparateasa Orhidee sunt atat de puternice incat trebuie sa ajunga si la voi, printr-o astfel de postare.

Pentru ca nu cred ca am scris, ma simt datoare sa explic de unde imi aleg cartile 🙂 Activez pe cateva grupuri unde oameni faini citesc si impartasesc despre lecturile lor. Pe cel care ma motiveaza cel mai puternic – Lumi intre coperti – nici nu mai stiu cum l-am descoperit. Cert este ca „mamica” lui este o persoana pe care o cunosc si in viata reala si alaturi de care am ramas in grup datorita modului in care scrie despre acele carti care ii populeaza clipele de respiro dintre creme si torturi, plus alte mici-marunte responsabilitati 🙂

Revenind la Imparateasa Orhidee, am citit despre ea doar cateva cuvinte, cele pe care editura Polirom le-a „lipit” pe spatele cartii, ca o invitatie la lectura:

Imparateasa Orhidee este povestea unei tinere manciuriere care, pentru a-si salva familia din ghearele saraciei si pentru a evita casatoria cu varul ei, participa alaturi de alte trei mii de fete la selectia concubinelor imperiale. Odata aleasa una dintre cele sapte sotii ale imparatului Hsien Feng, Orhideea trebuie sa infrunte misterele, intrigile, ritualurile si superstitiile Orasului Interzis, in care va ramane vreme de 46 de ani.

Actiunea se petrece in China vechimii si prezinta o lume condusa exclusiv dupa reguli vechi, impuse de traditie si respectul pentru dinastie. Fiecare lucru este clar stipulat in traditie, fiecare cutuma este obligatorie si  este mai presus de orice durere sau vointa. Imparatul este Zeul Suprem, Fiul Cerului si are drept de viata (si moarte) asupra oricarei fiinte din Orasul Interzis.

Modul in care tanarul imparat Hsien Feng, ghidat si sprijint de mama sa, doamna Jin, isi va alege cele 7 sotii este descris in cele mai mici amanunte: de la anuntarea conditiilor pe care fetele trebuie sa le indeplineasca, la etapele succesive si la forurile pe care fetele trebuie sa le convinga prin frumusetea si gratia lor, pana la scena, magistral redata, a „interviului” final cu capetele incoronate. Iubirea nu are nici un fel de amestec si totusi, povestea de fata este una de iubire.

Cele doua frumoase imparatese, doamna Nuharuo si doamna Yehonala – de fapt, Imparateasa Orhideea – sunt doar doua dintre cele sapte sotii „oficiale” ale imparatului adolescent. Puterea lor, asemeni rolului pe care il vor juca in carte si in istoria statului manciurian, ne sunt dezvaluite fara graba,  cu lux de detalii, ca o frumusete ce iti este oferita in portii mici, meritate in timp, dupa eforturi atent dozate.

Fiecare imparateasa este unica, fiecare are meritele ei, dar Orhideea este, dintre toate, aceea care freamata de viata, un fel de cal naravas al dinastiei. De-a lungul povestii, veti descoperi o femeie puternica, dornica sa cunoasca si dispusa sa invete, veti cunoaste viata ascunsa a curtii si miezul ei, dincolo de ambalajul stralucitor, de eticheta si de eleganta stralucitoare. Veti patrunde in palatele concubinelor regale si veti trai alaturi de ele, mici bucurii, dar si mari drame. Nimic nu este lasat la voia intamplarii, frumusetea este un pret cu care doamenele platesc luxul de care sunt inconjurate, confortul si statutul primit.

Imparateasa Orhideea va juca, pe rand, roluri dintre cele mai variate: de la adolescenta macinata de saracie, la sora muncitoare care va alege, voit, sa caute o viata mai buna pentru familia ei, pana la tanara usor naiva, usor inconstienta care se va arunca in gura monarhiei. 🙂 Mai departe, vom vedea cum Orhideea face o greseala fatala: se indragosteste cu adevarat de sotul ei si acest lucru, alaturi de mintea ei strategica si dorinta de a rezolva problemele imperiului, o vor face sa treaca prin multe clipe la limita dintre viata si moarte, dintre onoare si oprobiu public.

Pretul pe care imparateasa Orhidee il va plati este unul greu de dus: isi va pierde libertatea, isi va pierde veselia, isi va infrana vointa si visele, isi va ofili cei mai buni ani ai vietii intr-o lupta continua pentru a-si pune la adapost fiul. Va castiga insa un loc in paginile istoriei, va fi in miezul lucrurilor si va putea influenta politica interna si externa a Chinei, in vremuri de tumult social.

Dupa o poveste de dragoste terminata brusc (pentru ca atentia si favorurile Fiului Cerului trebuie impartite intre toate concubinele regale), dupa ce spiritul ii este calit de gelozie, teama si bucuria unor succese mici, imparateasa Orhideea va invata cat de greu este sa fii femeie puternica si sa arati asta intr-o lume a barbatilor.

Va las pe voi sa descoperiti restul povestii 🙂

Personal, am fost incantata de stilul cartii: intreaga poveste este spusa de vocea Orhideei, evenimentele sunt asezate cronologic, personajele sunt descrise prin prisma implicarii si actiunilor lor. Mi-a placut sa descopar o bucatica din istoria Chinei si legendele Orasului Interzis. M-a impresionat profund taria de caracter a imparateseor, desi, recunosc, o simpatizez mai tare pe imparateasa Orhideea.

Desi nu as putea spune ca acest roman este unul exclusiv istoric, aerul lui se apropie destul de mult. Cronica vremii este redata in aceasta incursiune la memoriile unui personaj cheie. Descopar cu placere ca imi place genul si sper sa mai am ocazia de a mai descoperi astfel de capodopere.

Pe scurt, o carte pe care va provoc sa o descoperiti si sa o judecati dupa impresia lasata. Mai am in lista de lectura cateva carti din colectia Top 10+ de la editura Polirom si sper sa raman cu acelasi gust placut dupa ce le voi citi. Voi, prietenii blogului, veti afla primii 🙂

Si, pentru ca se apropie concediul la mare, caut idei de lecturi potrivite pentru mare, soare si… pandit termitele pe plaja. Daca aveti ceva ponturi, va rog sa nu ma lasati la greu!

Scrisoare de dragoste. 3 mini recenzii

Despre dragoste am scris si voi mai scrie 🙂 E un subiect frumos, plin de esenta despre care se tot scrie, de la inceputurile lumii si se va mai scrie inca. Pentru ca iubim si suntem iubiti, fie ca alegem sa transmitem acest lucru printr-o scrisoare de dragoste, printr-un mesaj, printr-un gest sau doar printr-o privire.

Pentru mine, a existat o vreme o vreme minunata in care asteptam cu emotie si nerabdare urmatoarea scrisoare de dragoste de la El. Traiam aproape doar pentru acele clipe. Citeam si reciteam vorbele tremurate pe hartie, cand scriam randuri pline de sentiment si asezam intre paginile subtiri bucatele de suflet.

Astazi, aproape nu se mai scrie de mana. Rar mai auzi pe cineva spunand ca a primit o scrisoare. Sau ca a scris o scrisoare.

Daca ma intrebati pe mine, o scrisoare de dragoste are farmecul ei. Cuvantul scris este si va ramane atat de drag inimii mele… Mi-e dor sa scriu si sa primesc o scrisoare. Cumva insa, si blogul este, pentru mine, modul in care trimit scrisoare dictata atent de inima mea. Cui scriu? Celor dragi, celor de departe, celor care stiu sau doar banuiesc. Scriu de dor, de drag sau de suparare. Scriu si citesc, pentru ca am descoperit ca, asa cum o scrisoare ma ajuta sa asez frumos trairi si senzatii, o carte citita ma ajuta sa vad noi puncte de plecare, noi drumuri pe care as putea apuca sau noi provocari spre care sa imi indrept atentia.

Astazi, despre trei dintre cartile citite recent 🙂

O scrisoare de la o Femeie catre lume

Asa as sintetiza eu, in doar cateva cuvinte, impresia puternica pe care mi-a lasat-o Bastarda Istanbulului scrisa de Elif Shafak.

Aparuta la editura Polirom in 2013, cartea este imaginea in oglinda a unei colectii de femei puternice, luptatoare si vii care isi duc, fiecare in felul ei, luptele interioare.

Destinele se intalnesc si pare ca toate aceste femei au in comun dorinta de a apartine unui loc, unei povesti sau unui om. Cautarea propriei identitati, tradari si neimpliniri, povesti tainuite, rusine si extaz, toate se impletesc pentru a aduce in atentia noastra lumea orientala cu toate neajunsurile si nestematele ei. Inca o data, autorul imi ofera prilej de reflectie si regasire.

O scrisoare despre frici

Romanul Irezistibil al lui Jill Shavis este una dintre acele carti care te furnica pe tot corpul. Un copil mijlociu cu un traseu al vietii ciudat, renuntari si incrancenari de orgolii, toate abunda in cele 250 de pagini.

O poveste de dragoste care reuseste, in final, sa treaca peste secrete mucegaite. Cuvinte care refuza sa se lase rostite. Umor de situatie si persoanje pe care le iubesti cu fiecare nou rand citit.

Maddie Moore se afla la o raspantie in viata ei. Situatiile in care viata o pune vor ajunge sa ii demonstreze cat de important este sprijinul familiei, cat de usor este sa te increzi in prima impresie si cat de mult te poti insela daca alegi sa hranesti fricile din inima ta.

Da, am citit aceasta carte pe narasuflate aproape si la final, exact asta am simtit ca mi-a ramas in suflet: randuri tainice dintr-o scrisoare despre frici, curaj si iubire.

Ultima scrisoare de dragoste

M-am tot gandit daca este cazul (sau nu) sa introduc aceasta a treia carte aici. Jojo Moyes este un autor pe care il descopar inca. Pe care il gust incet si de al carui scris ma bucur mult dupa ce am inchis cartea.

Ultima scrisoare de dragoste a stat o vreme (multa) in lista mea de dorinte de pe Elefant. 🙂 Mereu am carti noi in lista, spre imbufnarea cardului.

Am prins o oferta buna si mi-am oferit acest mic dar. Nu imi pare rau!

Cartea este delicioasa si are tot ce ii trebuie pentru a urca rapid in topul meu personal.

O scrisoare de dragoste din alte vremuri aprinde imaginatia unei ziariste. Doua povesti de iubire tainuta, la 40 de ani distanta, tind sa se apropie si sa se intalneasca. Va invinge dragostea? Va triumfa datoria? Cartea este inca pe noptiera…ma rog, vorba vine, pentru ca o iau cu mine peste tot, in speranta ca voi reusi sa mai citesc putin. Ca voi reusi sa mai gust putin din magia acestei carti.

Voi ati scris vreo scrisoare de curand? Va place sa scrieti? Mai scrie lumea in ziua de azi? V-as ruga sa imi trimiteti cate o scrisoare ca sa salvam scrisul de mana, dar e posibil sa fie ruginita penita deja… Asa ca, daca v-am trezit ceva amintiri, lasati un semn, cat de mic 🙂

 

 

Carti pentru copii.5 recomandari numai bune de daruit/iubit

Despre carti pentru copii am mai scris, de-a lungul timpului. Carti sau jucarii care noua ne-au placut au devenit, apoi, recomandari pentru prietenii nostri sau pentru voi, prietenii blogului meu.

Dar vremea a trecut si cred ca e cazul sa fac un top de carti pentru copii de care copiii mei s-au bucurat.

Ca mie imi place sa citesc si ca impart lecturile mele cu voi, e clar! Dovada, recenziile si notele de lectura de pe blog.

Astazi, voi povesti putin despre cateva carti pentru copii 🙂

5 carti pentru copii „testate” de noi

 

  1. Colectia de 4 carti (noi avem doar trei) – Trenuletul lui Matei, Elicopterul lui Alexandru si Avionul lui Bogdan.  Sunt carti vesele, cu un fir narativ potrivit primelor lecturi, coperta este cartonata si imaginile frumos colorate. La noi au „prins” aceste carti de pe la 2 anisori si ne plac inca si acum la 3 respectiv, 5,5 ani.
  2. Bobita si buburuza este o alta serie de povesti care noua ne sunt foarte dragi. Am descoperit cartile citind experienta unei blogerite mame pe care o citesc, le-am cumparat si Matei le-a indragit imediat. Intre timp, am descoperit si animatiile 🙂 Foarte util episodul cu Bobita la gradinita, asta pentru ca mai aud voci care cer „marturii” ca la gradi totul este ok. Nu uitati de aceste aspecte cand cel mic va trebui sa paseasca acolo pentru prima data, da?
  3. Despre cartile lui Eric Carle ar fi multe de spus 🙂 Pana sa avem vreuna dintre ele nu intelegeam ce mare filosofie la niste carti pentru copii. Cand am „facut cunostinta” cu prima, am inteles. Drept urmare, acum avem deja 3  titluri 🙂 Marea dragoste a lui Petru, de aceasta data, ramane Gargarita morocanoasa.  Formatul potrivit manutelor micute, ritmul molcom al povestilor si cuvintele atent alese sunt bile albe pentru aceste carti. Pe langa acestea, nou intrata in „topul” lui Matei este Tati, te rog,  adu-mi luna de pe cer. Si aici, o mica paranteza 🙂 Cu aceasta carte, am reusit sa ii dau Cezarului ce ii apartine :), respectiv am restabilit ordinea in familie si tati a redevenit cel care… poate pentru ca e mare si puternic 🙂             Desi am trecut prin perioade in care aceste carti au fost ignorate, nu m-a lasat inima sa le dau mai departe, asa cum am procedat deja cu cateva carti pentru copii sau chiar cu jucarii. Sfatul meu este, daca va cad in maini astfel de carti, nu ezitati sa le cumparati! Pot fi, cu siguranta, cadouri de suflet pentru cei mici!
  4. Tot din preferintele copilului cel mare, Povesti altfel de la editura Girasol. Fara nici un fel de beneficiu, ma bucur sa observ multe carti frumoase, educative de la aceasta editura. Aceasta colectie de povesti reinventate – 6 povesti clasice transformate in lectii de viata sanatoasa – starnesc de fiecare data hohote de ras, dar si prilej de discutii aprinse referitoare la modul „corect” de a proceda in anumite situatii.                              Titlurile povestilor sunt mai mult decat sugestive (Sufla-ti nasul, lup Hain!, Mananca-ti legumele, Balauco!, Zambeste, Cenusareasa!, Fugi, Fursecut, fugi!, Jack puturosul si vrejul de fasole, Pinocchio, scoate degetul din nas!), imaginile viu colorate si formatul mare al cartii sunt atat de potrivite, incat sunt sigura ca va deveni un ajutor de nadejde cand vom deprinde tainele cititului, impreuna cu fiecare dintre copii.
  5. Un subiect de interes cu care se confrunta marea majoritate a celor care au in grija macar 2 copii – certurile/disputele intre frati – a devenit subiect de carte pentru Brigitte Weninger si Eve Tharlet. Prietenia dintre doi iepurasi este greu incercata cand se lupta orgoliile 🙂 Ca si in viata, dupa o perioada de pauza in relatie, fiecare dintre cei doi nastrusnici este mai dispus sa recunoasca meritele prietenului si sa gaseasca o cale de a lucra impreuna pentru rezolvarea problemelor.
    Concluzii 

    Desi copiii mei au devenit foarte repede interesati de carti (poate si pentru ca m-au vazut pe mine, constant, cu cate o carte in mana), sunt convinsa ca gustul pentru lectura se poate educa inca de la varste fragede. Imi amintesc zambind de o discutie cu Matei in care am fost intrebata de ce imi place sa citesc in loc sa ma joc si eu cu masinutele 🙂 I-am raspuns ca lumea pe care cartile mi-o prezinta este un fel de joc, pentru mine si mintea mea. Matei (avea putin sub 4 ani) a ramas ganditor si apoi mi-a replicat „Deci, si oamenii mari se joaca, doar ca nu recunosc…

    De atunci si pana acum, ne-au trecut prin mana multe carti pentru copii. Pe unele le-am apreciat si ne-au ramas alaturi, pe altele le-am frunzarit doar si le-am dat mai departe. La cercul de lectura am „trait” povesti despre care ne amintim cu drag 🙂

Ca o nota personala, as adauga faptul ca imi place sa daruiesc puilor de om carti. Periodic, odata cu noile achizitii pentru mine, incerc sa aduc in casa si carti frumoase pentru copii. Din experienta mea la capitolul carti pentru copii, am „dat” mereu din casa in ceea ce priveste lecturile si, tocmai pentru ca e un domeniu care ma pasioneaza, am putut consilia (la cerere!) pe cei interesati.

Dar, pentru ca omul cat traieste invata, v-as fi recunoascatoare daca mi-ati scrie despre alte carti/povesti care v-au placut si care credeti sa merita sa fie cunoscute si iubite de catre cei mari si mici. Nu am nici un contract cu nici o editura (desi mi-ar place!), asa ca toate lecturile se suporta din buzunarul propriu, dar nu am regretat niciodata astfel de achizitii.

Pe langa un joc sau o jucarie, la o aniversare mi se pare foarte potrivit sa daruim carti. Evident, e nevoie de putina „indemanare” in ceea ce priveste alegerile potrivite, dar cred ca, intreband ce fel de povesti/lecturi apreciaza sarbatoritul si/sau prin consultarea cu parintii unui copil de varsta apropiata, putem lua decizii inspirate!

La vreme de frig si ploaie, va doresc lecturi pasionante!

 

Rivalitatea intre frati. Cum sa nu o iei razna

Despre Laura Markham si cartile ei am mai scris deja. Daca va place stilul ei, va invit calduros sa descoperiti cele cateva articole ce au luat nastere pornind de la ideile ei, aici pe blog, folosind functia SEARCH/CAUTARE. Acum a venit randul unui nou subiect: rivalitatea intre frati.

Dupa ideile preluate (si aplicate din Parinti linistiti, copii fericiti a venit randul unui alt subiect, adanc legat de primul: rivalitatea intre frat, sau, cum frumos l-a denumit dr. Laura Markham – Parinti linistiti, frati fericiti. Cum sa crestem frati prieteni pe viata. 🙂

Sedinta foto netrucata :): 5 si aproape 3 ani
Photo credit: Bogdan Nita

Cartea este extrem de utila si trateaza diferite aspecte ale rivalitatii ce poate aparea intre frati, de la aplanarea conflictelor, exprimarea sentimentelor in conditii de siguranta, cum „arbitram” impartirea lucrurilor intre frati, diminuarea competitiei, incurajarea conectarii, etc.

Pentru cei/cele care se pregatesc (sau doar se gandesc 🙂 ) de venirea unui nou membru in familie, exista un intreg capitol unde se detaliaza foarte frumos modalitati prin care puteti asigura o primire calduroasa bebelusului, dar si cum sa treceti de primele luni, oferind relatiei dintre frati un start bun si trucuri pentru a aplana micile conflicte ce pot surveni cand bebe numarul 2 incepe sa mearga de-a busilea.

In primul rand, voi sublinia si in scris (verbal am asigurat, de fiecare data, fiecare mama coplesita de evenimente!) ca rivalitatea intre frati este un lucru firesc si nu trebuie privita ca un eveniment apocaliptic in viata voastra de familie.

… fiecare om este programat genetic sa-si protejeze resursele care il ajuta sa supravietuiasca, iar copiii nostri depind si intra in competitie pentru ceea ce reprezinta pentru ei resurse impartante – timpul si atentia parintilor.

Pentru copilul unic, pana la un moment dat, aparitia in familie a unui nou copil este un eveniment foarte important.

  • Nu il subestimati si nu il obligati sa accepte situatia ca un adult (intelegator, empatic) pentru ca nu poate face acest lucru.
  • Oferiti copilului mare timpul necesar sa accepte situatia.
  • Copiii sunt cea mai importanta misiune a noastra, nu crestem roboti si nici fabrici, crestem OAMENI. Rolul tau ca parinte trebuie sa fie dezvoltarea inteligentei emotionale a copiilor tai.
  • Nu obligati copilul sa fie generos emotional inainte de a fi pregatit pentru acest pas. Primul exemplu este parintele, ori reglarea propriilor emotii este cel mai greu lucru din lume, dar este, totodata, ingredientul necesar pentru un parenting de calitate.
  • E important sa ne recunoastem greselile (si limitele), sa gasim forta de a ne reechilibra si sa descoperim curajul de a ne reconecta cu copiii.
  • Felul in care tu, ca parinte, disciplinezi copilul va deveni modelul sau de solutionare a problemelor interpersonale. Alegi fuga/echivarea/violenta/diaologul/cooperarea? Transmiti mesajul ca este modul „corect” de a rezolva problema.
Ce NU functioneaza pentru a stopa/contracara rivalitatea intre frati

A. Criticarea cu asprime a copilului

B. Rusinea

Sedinta foto: Matei (5 ani) + Petru (2 ani si 10 luni)
Photo credit: Bogdan Nita

C. Invinovatirea

D. Pedepsirea

E. Pozitia judecatorului omniprezent si omnipotent – Nu, nici macar daca ascultati faptele si dati dreptate copiilor, in mod echitabil.

Ce a functionat la noi?
  1. Explicarea emotiilor, intr-un limbaj accesibil copilului. Emotia nu este rea, copilul nu este „rauvoitor”. Prin exprimarea emotiei (in functie de varsta, verbal, printr-un desen, printr-un joc) o scoatem din inimioara, o „disecam” si invatam cum sa o gestionam fara a face rau celuilalt. Revin cu sublinierea importantei EMPATIEI 🙂
  2. Stai alaturi de copiii tai pe podea (la nivelul lor) si cautati (impreuna!) modalitati de a rezolva problemele (fara sa se atace reciproc) si gasiti metode de a transforma tensiunea in apropiere.
  3. Timp special cu fiecare dintre copii 🙂 Da, consuma energie vitala pentru mama/tata, dar este piatra de temelie a unei relatii puternice intre frati. Cum? Fiecare copil va fi asigurat (si REASIGURAT, ori de cate ori este nevoie) ca adultii sunt acolo, prezenti, deschisi si dornici sa se conecteze cu el/ea, sa ii ofere sustinere si timp de calitate.
  4. Activitati in care lucrati in echipa – O bataie cu perne in care MonstroMami este atacata de echipa Puternicilor Frati este jocul preferat de copiii mei, dar puteti alterna jocurile de forta cu cele mai linistite ca mima, ascunsa, jocul „de-a expeditia”, etc.
  5. Role play – folositi masinute, plusuri sau orice alta idee va vine. Jocul poate incepe de la parinte care va „pune in scena” o problema care a generat tensiuni intre frati. Copilul va interveni sau nu, important este sa ii captati atentia si sa il ajutati sa „elibereze” tensiunea prin ras sau plans.
Rivalitatea intre frati pentru mami/tati – NU UITA
  1. Crizele programate – In special la copilul mare, poti lasa sa se adune un naume bagaj de frustrari pe care sa le descarcati apoi intr-un mediu sigur, sub atenta supravegherea a adultului. Atentie insa! Trebuie sa poti „duce” tu, ca parinte, o astfel de descarcare de furie 🙂 Garantat, dupa „curatarea” aerului, copilul va fi mult mai dispus sa coopereze si sa se conecteze cu tine si cu cel mic.
  2. Pauza/STOP – Aici nu ma refer la celebrul deja „timp de linistire” aplicat copilului, ci la o pauza acordata parintelui. Este demonstrat deja ca un adult obosit, stresat, irascibil si preocupat va fi foarte putin (spre deloc!) dispus sa manifeste grija fata de sentimentele si nevoile altei persoane (fie ea adult sau copil). Cand sunteti coplesit de conflictele dintre copii si nu le mai puteti face fata cu calm si detasare, este util pentru toata lumea sa luati o pauza. Cateva clipe in care sa va reveniti, sa va luati mintea de la conflict si sa va bucurati inima cu ceva care va poate „reincarca” pot face minuni.
  3. Prevenirea conflictelor – Daca esti atent la comportamentul copiilor tai, vei putea descoperi, in timp, cateva „tipare” ce stau la baza izbucnirii conflictului deschis. Rivalitatea intre frati se poate deghiza sub multe forme. Uneori, poti inlatura din timp pericolul sau te poti pregati cu „trusa de urgenta” pentru a pansa eventualele rani.
  4. Abtine-te! Am invatat, in timp, sa nu intervin in relatiile dintre copii decat daca este nevoie sau unul dintre ei imi cere ajutorul. E drept ca astazi, copiii mei sunt mai mari putin si pot gestiona o parte dintre „intalniri” fara sa fie nevoie de mine, dar e bine de stiut. Acelasi lucru se aplica si la deschisul gurii 🙂 Tine-ti ideile pentru tine si ofera-le doar la nevoie. Poti fi surprinsa de inventivitatea copiilor in a gasi solutii 🙂
  5. Nimic nu e definitiv stricat, rivalitatea intre frati va trece prin diferite stadii. Luati fiecare zi asa cum vine si incercati sa faceti lucrurile sa se imbunatateasca treptat. E mult de munca, dar avantajele pe termen lung merita efortul !

Copiii invata sa faca pace atunci cand au ocazia sa se afle in situatii conflictuale si apoi sa si le rezolve – de unii singuri – folosindu-se de abilitatile care conduc spre finaluri pasnice: identificand si exprimandu-si propriile nevoi, ascultandu-i pe ceilalti, privind lucrurile din mai multe puncte de vedere si rezolvand problemele astfel incat toata lumea sa aiba de castigat.

Iubire vinovata – Recenzie Nancy Woodruff

Am deja cateva zile de cand am terminat de citit Iubire vinovata scrisa de Nancy Woodruff.

Romanul a aparut la editura Nemira in 2011 si impreuna cu alte romane cu dragoste face parte din colectia Nemira Damen Tango.

Desi povestea de Iubire vinovata mi-a placut, per total, ca si subiect, tehnica de scriere si problematica a persoanjelor, finalul m-a lasat cu un gust amar.

Nu mi-am pus niciodata, pana acum, problema gandurilor, trairilor si viselor ce populeaza vietile actritelor dar aceasta carte mi-a deschis apetitul pentru acest subiect.

Care este povestea cartii?

George Connoly este sotia lui Peter si mama a trei baieti. Viata lor se desfasoara linistit pana in ziua in care Peter primeste o slujba la Londra. In acest moment, viata lui Georgie se indreapta vertiginos spre momentele de iubire vinovata care se construiesc incet, dar sigur.

Nu mi-am propus sa creez polemici. Aceasta poveste de iubire vinovata mi se pare un simbol al unei perioade pe care o traversam.

Cunosc femei care aleg sa stea o perioada acasa, sa se dedice familiei si copiilor. Dar, la un moment dat, lucrurile se schimba putin si au nevoie de o pauza. Isi doresc mai mult decat sa stea acasa. Nu ca a sta acasa cu cei mici (sau mai mari) nu este o activitate (de fapt, o suita de activitati) maaaaaaaaaare consumatoare de energie si neuroni.

Nu glumesc! Respect pentru cele care pot face asta pe termen lung si sunt multumite doar cu asta. Personal, desi imi iubesc enorm de mult copiii pentru sanatatea mintala am simtit nevoia sa ma intorc la munca.

M-am bucurat sa descopar o carte realista si foarte expresiva in care, culmea, vocea unui barbat aduce in discutie dorul si „greul” pe care doar o mama il poate simti cand trebuie sa isi paraseasca copiii pentru a munci.

Inca o data, va spun ca nu mi-a placut sfarsitul cartii. 🙁 Dar nu cred ca o iubire vinovata ca aceasta este obligatoriu sa se „curete” prin moarte.

Oamenii se schimba, sentimentele isi mai pierd din intensitate, relatiile se transforma, in timp si cred ca trebuie sa incercam sa acceptam ceea ce se intampla. Nu, asta nu inseamna sa nu ne mai bucuram de viata si nici sa renuntam la ideea de iubire adevarata dupa o anumita perioada de relatie, dar sa descoperim noul si frumosul in ceea ce ni se intampla 🙂