Takeda Club Piatra Neamt – o familie la antrenament

Sâmbătă trecută, pe 25 noiembrie 2017, am asistat, cu mic şi mare, la cea de-a doua competiţie de kumite pentru Matei – Cupa „Ştefan cel Mare”, ediţia a V-a.

Invitaţia oficială, pe pagina de FB a evenimentului sună aşa:

Clubul Musashi Piatra Neamț , Renshi Gabriel Mares, 6 DAN KYUSHOSHIN JU JUTSU, invită toți iubitorii sportului din Piatra Neamț la competiția anuală de interes național Cupa „Ștefan cel Mare” Ju Jutsu . Competiția, aflată la a V-a ediție, va avea loc sâmbătă, 25 noiembrie, începând cu ora 9.

Competiția propriu-zisă se desfășoară în stilul JU JUTSU TRADIŢIONAL JAPONEZ și cuprinde următoarele probe: KUMITE (luptă), KATA (exercițiu de luptă imaginar cu unul sau mai mulți adversari), KOBUDO ( exercițiu de luptă cu arma tradiționale japoneze) și AUTOAPĂRARE (tehnici reale de luptă între doi sportivi).

În pauză, cluburile participante vor prezenta exerciții și tehnici demonstrative specifice fiecărui stil. Intrarea pentru public este liberă.

Matei face karate (kumite) cu shihan Ionel Ioniţă, într-un minunat club – Takeda – şi fiecare dintre „tigrişorii albi” cum sunt numiţi a lucrat mult şi a depus eforturi serioase pentru a se prezenta cât mai bine la această competiţie.

Spun zâmbind că Takeda Club este o mare familie şi mă bucur mult pentru că puiul meu de om are parte de aceste experienţe.

Cum aşa, vor întreba unii dintre voi, poate…Ca să înţelegeţi despre ce vorbesc, voi începe cu începutul.

Copii fiind nici eu, nici soţul meu nu am făcut sporturi. De nici un fel. Aşa au fost vremurile atunci, atât s-a putut face în condiţiile respective şi sunt convinsă că ne-ar fi prins bine sau, măcar, ne-ar fi ajutat ca astăzi să vedem viaţa puţin altfel.

Când domnul soţ a prins „gustul” fotbalului, m-am bucurat pentru el, dar nu am înţeles pe deplin cât de mult contează o astfel de activitate. 🙂 Până când nu m-a prins şi pe mine „virusul” sportului. Mă duc zâmbind la orele de pilates şi sunt mândra că, mai nou, vine şi mama cu mine 🙂

Când Matei l-a cunoscut pe sensei (nu ştiu dacă dânsul îşi mai aminteşte, dar era 1 iunie şi rawissanta Cristina  a găzduit în spaţiul ei frumos ateliere „meşterite” împreună cu câteva membre ale comunităţii Work at Home Moms – filiala Piatra Neamţ, al cărui coordonator local sunt). Atunci, Matei şi Ionel Ioniţă au interacţionat pentru prima dată. Din partea vărsătorului meu sensibil şi extrem de prezent a fost un fel de… coup de foudre, adică potrivire perfectă. Pentru că şi-a dorit să facă parte din trupa tigrişorilor.

De atunci, am trecut deja prin muuuulte antrenamente. Ne-am cumpărat kimono, am început să deprindem, cu paşi mici, rigorile acestui sport şi am descoperit Takeda Club – o familie care creşte, se antrenează şi râde împreună.

La prima competiţie, cea de la Bucureşti, am avut îngrozitor de multe emoţii. Dovada stă şi vocea mult schimbată din înregistrarea luptei. Acum, m-am bucurat să descopăr că puiul de om ce va avea 6 ani peste mai puţin de 3 luni s-a maturizat mult. Este mai stăpân pe el, pe ceea ce simte şi este. Deşi a fost înfrânt, a reuşit să se bucure de luptă şi a privit cu ochi critic evoluţia lui, după meci.

Marea bucurie pe care am trăit-o este sentimentul apartenenţei la clanul Takeda. Fiecare luptă a fost urmărită cu sufletul la gură de marea de părinţi şi copii. Fiecare victorie sau înfrângere a fost resimţită ca într-o familie şi cred că acesta este un super dar pentru fiecare dintre noi.

Ca în fiecare familie, mai există discuţii în contradictoriu. În condiţii de stres, se mai ridică tonul şi e posibil ca unele orgolii să iasă uşor ciufulite. Dar… ca în toate familiile smart, totul e bine când se termină cu bine. 🙂

Fiecare nou antrenament este un nou prilej de socializare, de a îmbunătăţi tehnicile de lucru şi de a „lucra” la relaţiile cu prietenii de la karate, cum le zice Matei.

Ştiu că luna cadourilor nu a început încă, dar să spui MULŢUMESC, sunt recunoscător şi eşti important pentru mine nu are nevoie de o lună anume.

Aşa că… Mulţumim frumos, shihan, pentru toată implicarea şi sufletul depuse în marea familie Takeda! Eşti „tată” nu doar pentru copiii care îţi poartă numele, ci şi pentru cei care, de-a lungul timpului, ţi-au trecut prin mâini. Sunt sigură că, peste ani, îşi vor aminti cu drag de clipele acestea, indiferent de drumul pe care îl vor alege!

 

Frumoasa Sighisoara. Concediu 2017

Cum de am ajuns la Sighișoara

În luna august am reușit să ajungem, datorită Asociației Work at Home Moms și frumoaselor mămici, la Sighișoara. Deși prima dată planul de a ajunge în acest frumos oraș era atât de îndepărtat încât părea ireal, iată că cele aproape 2 zile petrecute la Sighișoara și-au găsit un ecou atât de puternic în sufletul meu…

Simt nevoia să scriu aici despre frumoasa Sighișoara și despre aerul ei medieval. Timpul a trecut atât de repede, cele câteva fotografii postate repede pe profilul meu stau mărturie și parcă nici nu-mi vine să cred cât de mult m-am putut încărca de energie pozitivă într-un timp atât de scurt.

Am scris deja despre întâlnirile cu talentatele și curajoasele mame care lucrează de acasă 🙂 Voi încerca să fiu prezentă la astfel de întâlniri și sunt convinsă că, peste ani, impresiile puternice cu care am rămas (de la mic la mare) vor constitui amintiri dragi pentru familia noastră.

Pentru copiii mei, încă micuți (la 5 ani jumate și 3 ani) întreaga vizită la Sighișoara a fost o adevărată aventură. De la camera cu scara în interior, la cufărul de zestre, la cele n turnuri ale breslelor, de la pietrele din pavaj și până la stăduțele înguste, toate aceste elemente dau locului un aer aparte.

La Sighișoara a fost primul nostru city break, să zicem. Am mai scris și despre alte călătorii pe care le-am făcut anul acesta. Drumul nu foarte lung, pe care nu l-am mai făcut niciodată până acum a fost prilej de a descoperi o parte a țării cel puțin interesantă. Nu mai spun că, bucurându-ne de somnul copiilor, am putut să vorbim și noi liniștiți, fără să fim întrerupți :P.

Ce am văzut/făcut la Sighișoara

Pentru început voi puncta faptul că noi am avut cazare în orașul vechi (în cetate). Puteți să stați și în afara cetății, probabil prețurile sunt mai modeste. Există un trenuleț care face turul cetății și coboară apoi în oraș, unde are stație, revenind apoi în piața cetății. Prețul unui bilet este de 10 lei (adult) și 5 lei (copil) peste 3 ani. Turul durează vreo 20-25 de minute, viteza plimbării este suficient de redusă pentru a putea admira peisajul în voie. Sfat: oricât de cald ar fi, e o idee bună să aveți la voi ceva de îmbrăcat și de pus pe cap, întrucât este puțin curent în trenuleț.

Orașul vechi este cocoțat sus pe deal, așa că puteți ajunge ușor în orașul nou urcând/coborând treptele. Există mai multe trasee și dacă vă place să rătăciți explorând împrejurimile, sunt perfecte. Noi am urcat și coborât ușor cu piticii, și înainte și după masă 🙂

În Piața Sfatului am vizitat o inedită și colorată expoziție de artă – Arts&Crafts. Personal, mi-a plăcut, se pot cumpăra diverse obiecte handmade de acolo. Nu există taxa de intrare. Tot acolo, dar la terasă, soțul și copiii au degustat sucuri naturale și prăjituri/tarte delicioase, cu gustul prăjiturilor de altădată. Prețuri decente și servire foarte amabilă.

Biserica din Deal este un obiectiv unde ajungeți trecând prin Scara Acoperită.  Ambele sunt ușor de găsit și, personal, m-am bucurat foarte tare de priveliște, liniștea și aerul bisericii. Aici există taxa de intrare (parca 10 lei de adult), se poate vizita inclusiv cripta unde se pot vedea câteva morminte. Băieții au fost foarte impresionați de asta. Matei a insistat să cumpărăm, la ieșire, un pachet de cărți de joc având fotografii ale obiectivelor turistice din România (are mare succes) și o carte minunată, ce este răsfoită în fiecare zi – CARTEA COMOARĂ: SIGHIȘOARA. Cu niște imagini uluitoare, vorbește despre istoria orașului din cele mai vechi timpuri până azi. Această carte se adresează mai mult celor de vârstă școlară, dar se poate citi fără probleme și celor mai mici. Toate imaginile au legendă și m-am bucurat să observ că Matei recunoaște deja turnurile după înfățișarea lor.

Am vizitat și Turnul cu ceas – deși era destul de aglomerat și este multișor de urcat până sus, per total, consider că experiența este una care merită atenția. Se vizitează interiorul, se pot face fotografii de sus – panorama este superbă. Copiii nu au avut răbdare să vadă cu atenție toate exponatele, dar răbdarea se educă în timp, nu-i așa?

De departe cea mai așteptată și distractivă parte a excursiei a fost turul cetății cu tobosarul. Fiind un grup mai mare de adulți și copii, am vrut neapărat să bifăm și această activitate și nu cred că a regretat cineva. Toboșarul cetății, Dorin Stanciu este o mică mare enciclopedie 🙂 Turul durează în jur de 2 ore, se merge pe jos pe un anume traseu, se oferă explicații despre istoria orașului și merită fiecare bănuț (costa 300 lei pentru grupuri, plătesc doar adulții). Dacă vă interesează, îl puteți găsi ușor pe FB – Toboșarul cetății Sighișoara.

 

 

 

Unde mâncăm în Sighișoara

Având doi copii mici și un regim de alimentație puțin diferit (nu mâncăm carne și derivate), am fost puțin stresată în privința mâncării. 🙂 Am căutat, ca de obicei, recenzii să văd unde anume se mănâncă bine și proaspăt, dar am și simțit locul. Cu alte cuvinte, iata câteva recomandări proprii 🙂

Am mâncat bine și îndestulător la Pizza Quatro Amici – str. Octavian Goga nr. 12 – în orașul nou. Se ajunge ușor din cetate, coborând scările. În zona restaurantului oprește și trenulețul pentru a duce călătorii din oraș în cetate. Am înțeles că se pot face și livrări la domiciliu, noi am mâncat pizza (multe sortimente, inclusiv pentru cei ca noi), bruschete cu roșii, o ciorbiță de legume și o salată. Mi-au plăcut ciupercuțele gratinate, dar porția mi s-a părut colosală!

Un loc despre care aflasem că ar fi ok, Gasthaus Altepost, se află tot în oraș, lângă un mic spațiu verde. Porțiile sunt foarte mari, prețurile decente și există servire afară, la terasă, în interior, dar și în cramă. Ne-au plăcut mult decorațiunile rustice din cramă și interior, este foarte curat peste tot și au o gamă destul de largă de produse. Deși am așteptat destul de mult până am primit mâncarea din cauza unei încurcături, am revenit și a doua zi, înainte de a pleca. Musai să încercați tiramisu cu fructe de pădure!

Din punctul meu de vedere, Casa Vlad Dracul este o locație scumpă care nu oferă prea multe opțiuni pentru cei care nu mănâncă produse din carne. Arată bine, dar meniul nu ne-a convins. Nu pot spune nimic despre gust și atitudinea personalului.

Pe langă dulciurile foarte bune de la terasa Arts& Crafts (am scris mai sus despre ei), am fost foarte mulțumiți și de experiență avută la Medieval Cafe. Această locație este în interiorul cetății, destul de aproape de Turnul cu Ceas și are o mică terasă interioară de unde se poate vedea turnul.

Copiii au mâncat cereale cu lapte, prințul consort un super suc de coacăze cu ghimbir și scorțișoară, iar eu m-am răsfațat cu tort de morcovi. Mi-au plăcut mult costumele tradiționale și muzica ambientală, în surdină. Sunt foarte multe flori peste tot, meniurile sunt legate în piele și fiecare element contribuie câte puțin la atmosfera medievală. Am văzut oameni care serveau micul dejun – destul de multe opțiuni, chiar și pentru noi – și am salivat la vitrină cu dulciuri de casă inedite. Poate voi mai ajunge cândva și mă voi bucura și de plăcinta cu vișine și rubarbă.

Impresii de final

Timpul a trecut repede la Sighișoara, orele s-au scurs fără să ne dăm seama și a venit ora plecării. Deși în perioada în care am ajuns noi (final de august) nu era în desfășurare nici un festival, am privit cu interes filmările pentru un musical și am ascultat puțin dintr-un concert de muzică medivală, în centrul cetății. Orașul era destul de aglomerat și m-aș fi așteptat să fie mai multă curățenie pe străzi.

Una peste alta, Sighișoara merită să îi acordați câteva zile, fie că plănuiți o ieșire în doi sau câteva zile de respiro cu puiii de om.

Voi unde ne recomandați să ne aventurăm în următorul city break?

Kit-ul de mers in parc. Concediu cu termitele

Vine vara, bine-mi pare/In concediu stam la soare/Cu un kit de mers in parc/Griji cu puiii nu imi fac!

Eu v-am zis deja ca luna august este, pentru mine, bucata de concediu de petrecut cu termitele, asa cum prefiguram aici. Am primit diverse mesaje de la voi, ceea ce m-a incurajat sa continui sa scriu despre aventurile termitelor.

De aceasta data, din experienta mai multor ani de mers in parc, initial cu un copil, apoi cu un bebe si un toddler. Anul asta, iata ca ajungem in parc (sau parcuri, ca, veti vedea, preferintele se schimba uneori) cu doi copii. Doua super termite.

Toata lumea prezinta si lauda peste tot super kit-uri. De vacanta, de masina, de urcat pe munte, de X sau Y. Asa mi-a venit ideea unui „kit de mers in parc”.

De ce un kit de mers in parc?

Pentru ca vara este sezonul in care ar trebui (cel putin teoretic) sa petrecem cat mai mult timp afara, in aer liber. Copiii sunt in vacanta si parcul este un loc potrivit unde isi pot consuma energia, pot socializa si se pot bucura de joc liber. Evident, exista (sau ar trebui sa existe!) cateva reguli pentru ca iesirile in parc sa fie experiente placute 🙂

Daca ati mai urmarit postarile mele pe blog, stiti deja ca imi place sa fac liste. Care sper eu sa fie utile 🙂 Daca e prima data cand popositi aici, ma bucur si va multumesc! In plus, va poftesc sa descoperiti ce anume as pune eu in … kit-ul de mers in parc 🙂

In primul rand, ca sa nu credeti ca e musai sa luati un troller cu voi, sa scriem cateva LUCRURI pe care NU le PUNEM in kit:

  • Nu lua cu tine nici o asteptare. Copiii sunt copii. Presupunand ca mergi in parc pentru a le face placere, nu le ingradi/limita joaca la tobogan/leagan/nisip doar pentru ca … asa iti inchipui tu ca trebuie sa se joace ei.
  • Nu lua cu tine hainele frumoase/noi/de plimbare pe care ai platit o gramada de bani. Sau jucariile pentru care ai strans salariu dupa salariu. Vezi punctul 1. In parc, regula trebuie sa fie distractia libera. Copiii se murdaresc. Jucariile se mai strica. NU e SFARSITUL LUMII. Si in mod sigur nu e motiv de „e ultima data cand te aduc in parc”
  • Nu iti lua TREABA dupa tine. Da, ai auzit bine!!! In parc, daca esti cu copiii, nu rezolva deadline-uri, nu finaliza rapoarte, nu face liste de cumparaturi, nu plati facturi. Pentru ca este foarte periculos sa lasi copilul nesupravegheat. Daca nu ma crezi pe mine, poate e mai utila o scurta poveste, cum avem aici:

    Security must be the Priority

    To all parents and guardians all around the globe, Never ever leave your child unattended.This video is for you and learn on it to avoid this incident.

    Posted by WORD of LIFE on 4 August 2017

Kit-ul de mers in parc fara griji

Totusi, ce sa ai la tine?

Pune intr-un rucsac/traista usoara cateva mici secrete cu mari efecte:

  1. servetele uscate si o sticla cu apa (sau servetele umede)
  2. Jucarii potrivite varstei si intereselor copilului/copiilor tai – Regula la noi este asa: fiecare copil are voie sa ia maxim 2 jucarii, de mici dimensiuni si le va transporta la si de la parc. Evident ca se negociaza la sange asta 🙂 Si ca adultul va monitoriza ca jucariile sa nu ramana prin parc, dar ca punct de plecare exista regula.
  3. Daca ai in grija pofticiosi/mofturosi sau stii ca exista un interval in care sederea in parc va interfera cu o gustare, e bine sa ai la tine ceva ce poti oferi termitelor 🙂 Un mar, un baton de cereale, etc. Mare grija aici la ceilalti copii: cere voie adultului INAINTE de a le oferi. Te rooooog! Poate nu ma „bucur” ca ii oferi copilului meu ciocolata sau mai stiu eu ce, fara sa ma intrebi. NU! nu o sa moara de pofta 🙂
  4. Sticla de apa. Aici nu cred ca este nevoie sa insistam prea mult. Mai ales pe perioada de vara (dar nu numai), hidratarea organismului este extrem de importanta. Nu lichide reci, preferabil cat mai naturale si fara coloranti/indulcitori/arome, etc. Am scris deja despre hidratarea in parc, cred inca in acele informatii.
  5. Musai sa aveti capul acoperit – sapca, palarie de soare, bandana – optiuni exista, e important sa le explicam puilor de om de ce este bine sa aiba capusorul acoperit si in timp, daca se insista, vor intelege.
  6. Un alt „must have” din kit-ul de mers in parc este o solutie de curatare/antiseptica sau „puf puf” cum ii spun termitele mele. E utila la curatat maini murdare dar si la intervenit rapid in caz de mici lovituri/zgarieturi, etc.
  7. Muuuuuuuuuuuulta rabdareeeeeeeeeeeeeeeee. Pentru ca ei sunt copiii si tu esti adultul. Pentru ca ei vor sa se joace si e treaba ta sa le oferi acest lucru in conditii de siguranta. Pentru ca murdaria nu este capatul lumii si pentru ca „joaca frumoasa” si „mersul linistit” nu sunt mereu distractive.
  8. O carte/revista daca esti genul si crezi ca puiii de om se joaca aproape de tine, iar tu ramai cu un ochi la ei. Depinde de jocul copiilor, de varsta lor si de gradul de siguranta al locului in care sunteti. Imi amintesc (cu jind aproape) perioada de bebe mic in care ieseam afara sa citesc, bebe doarmea in carut/sistem de purtare…Ahh, ce vremuri!

Ultimul meu sfat, nu te implica in jocul copiilor daca nu e necesar. Din aceleasi considerente enuntate anterior: jocul este pentru copii. Nu mereu trebuie respectate regulile tale. Daca nimeni nu este ranit si toata lumea se distreaza, nu te implica!

Cam asa vad eu kit-ul de mers in parc. Voi aveti asa ceva? Ce carati dupa voi in plimbari/excursiile in parc?

 

Ludotech, un univers al copilariei

V-am povestit de curand despre excursia noastra la Bucuresti . Scriam acolo despre un super loc de joaca pe care l-am descoperit: Ludotech.

Pe Elena Gorun, mamica cu suflet mare si planuri dodoloate v-am prezentat-o putin intr-unul dintre interviurile cu super WAHMs. Atunci, am reusit sa aflam ce inseamna pentru 3 doamne cum anume se desfasoara ziua unei mamici care lucreaza de acasa, cum a fost drumul lor de la job full time la mommy mood. Nici una dintre ele nu regreta ca a ales acest durm si de atunci incoace, o gramada de lucruri frumaose au fost puse la cale de aceasta minunata comunitate a mamelor care lucreaza de acasa, fie ca vorbim de handmade sau de alte activitati care mai de care mai creatoare, dar toate menite sa ne/le ajute sa petreaca timpul alaturi de puiii de om.

Pentru ca Elena este, dincolo de sotie, prietena si presedinte al Asociatiei Work at Home Moms, o super mama pentru zmeul frumos si curajos, a lansat un nou proiect: Ludotech.

Ce este Ludotech?

Ludotech – educatie in familie

Un start-up educational, creat pentru a oferi copiilor, dar si parintilor, oportunitatea de a explora concepte si tehnologii noi.

Asa isi descrie Elena mica (deocamdata) afacere, pe pagina de FB.

Cei care au fost deja in locatia din Calea Serban Voda Nr. 22-24, Bucuresti vor spune, cu siguranta, ca este mai multe de atat.

Intr-o atmosfera relaxata si colorata, copiii se pot bucura de jocuri destepte si de timp de calitate.

Pentru mine, care incerc sa le ofer copiilor mei constant activitati educative de calitate, jocuri si jucarii, dar inainte de orice, EXPERIENTE INEDITE, utile cresterii si dezvoltarii armonioase, scurta vizita la Ludotech a fost un prilej de a ne juca in familie.

Ce putem face la Ludotech
Spun in familie pentru ca inclusiv sotul meu, cel care a avut in fisa postului atributii de SOFER in excursie, s-a bucurat ca un copil mare de toate minunatiile de acolo.
Pentru inceput, a fost fascinat de „jucaria” care l-a ajutat sa construiasca un mini radio. Apoi, am ramas cu totii adanc impresionati de „inventia” cu nisip colorat unde se recreaza experienta formelor de relief si a ploii.

Matei s-a bucurat de constructiile din piese magnetice. Petru a participat activ la traseul bilutelor colorate prin castelul de lemn.

Eu … ei bine, eu am rasuflat usurata si am facut poze, pentru voi. Am „inspectat” mediul si m-am bucurat de compania Elenei si a Danei, cele doua spiriduse care au in fisa postului activitati de relaxare si distractie.

Mai mult, exista o biblioteca plina de carti, pregatita sa va ofere calatorii magice.

Aveti internet WI-FI daca e musai sa fiti conectati sau daca alegeti sa lucrati, in timp ce copilasii se joaca, in voie.

Aveti la dispozitie fructe proaspete si apa curata pentru pauzele de joaca 🙂 Un balcon ce pare „agatat” in afara timpului si unde m-as fi refugiat sa scriu si eu aceasta postare, daca as fi avut laptop-ul la purtator.

Am mai scris eu pe aici ca de multe ori, dupa o zi lunga si obositoare la munca, prefer sa ma asez pe covor, impreuna cu puiii de om si sa ne jucam. Pur si simplu, sa petrecem timp impreuna, sa radem si sa ne reconectam, dupa despartirea de pe parcursul zilei.

Cu siguranta, vom mai reveni la Ludotech, de fiecare data cand vom mai poposi prin Bucuresti si timpul ne va permite.

Cei mici sunt asteptati acolo cu drag si sunt sigura ca un ALT FEL de loc de joaca (desi exista multe locuri de joaca in oras!) va deveni, foarte curand, extrem de apreciat, tocmai pentru ca totul este natural, grija pentru detalii si aerul tihnit atat de rar in aglomerata capitala sunt ingrediente de baza ale unei experiente unice.

 

Arome Urbane. Un drum, un om, niste vise :)

Mie mi-au lipsit interviurile cu Oameni frumosi 🙂 Astazi, stăm de vorbă cu o mămică frumoasă şi curajoasă, creatoare de Arome Urbane. Am cunoscut-o, virtual deocamdată, la una dintre discuţiile din grupul Work At Home Moms şi mi-am dorit să o cunoaşteţi şi voi, aici.

Cine eşti tu – scurtă carte de vizită 🙂

Sunt Ana, mamă de băiat de 4 ani şi de fată de aproape 2 ani, îmi plac culorile, traiul aproape de natură, dansul şi îngheţata.

Cum ai devenit WAHM?

Arome Urbane – Coliere alăptare
Arome Urbane – Coliere frumoase şi sănătoase
Arome Urbane – Cu puţin roşu

Mereu am făcut ceva după muncă: cercei, brăţări, împletituri, desen, croitorie, iar accesoriile mi-au plăcut mereu. După primul copil, am suferit nu după somn, nu după nopţile pe la terase cu prietenii, nu după tocuri, ci după mărgele. Şi atunci am aflat de aceste coliere. Am stricat un set de mărgele din lemn pe care le aveam şi am făcut primul colier. Apoi am început să caut bile din lemn mai special şi am încercat mărgele din seminţe exotice, diferite esenţe, dar lemnul de ienupăr m-a cucerit. Şi la îndemnul unei prietene, am început să lucrez şi pentru alte mămici. Pe lângă coliere, s-a ivit şi lavanda în viaţa mea (avem o cultură de lavandă) şi de aici numele Arome Urbane.

Care sunt sursele tale de inspiraţie?

Natura este inspiraţia pentru orice, răspunsul la orice întrebare. Mă inspira şi mamele – puternice, iubitoare, jucăuşe şi delicate pentru care croşetez aceste coliere din lemn, fir subţire de bumbac şi dragoste.

Dar marile „pietre de moară” cu care te lupţi?

Arome Urbane – Lan de lavandă

Mă lupt doar pentru ce mi-am propus, mă lupt doar pentru scopul meu de a avea o viaţă liniştită, aproape de familie şi de natură. Doar aşa simt împlinire şi linişte. Greutăţile sunt cele cunoscute tuturor la început de drum: desfacerea. Eu cred cu tărie în ceea ce fac şi sunt convinsă că ce pleacă de la mine este un lucru  de calitate. Nu aş putea să fac altfel. Vreau să trimit mamelor, oamenilor care îmi comandă coliere, produse cu lavandă, săpunuri sau orice altceva şi o bucăţică de suflet, să simtă pasiunea cu care lucrez.

Cea mai mare dorinţă pentru anul 2017…

Pentru afacerea mea îmi doresc să distilez lavanda şi să pot oferi ulei esenţial de lavandă de calitate şi apă florală. Pe lângă am o serie de produse pe care eu şi familia mea le folosim şi aş vrea să le aduc în magazin. Produse pentru curăţenia casei bio, la preţuri bune, săpunuri naturale şi detergenţi bio, prietenoşi cu natură. Îmi doresc să colaborez cu cât mai mulţi producători români şi AromeUrbane să devină locul în care vii să cumperi cu încredere.

Ce te relaxează? Cum şi cu cine îţi petreci timpul liber? Există aşa ceva ? 🙂

Arome Urbane – Săculeţi lavandă
Arome Urbane – Baie catifelată

Nu este nimic surprinzător că având o cultură de lavandă, relaxarea cea mai mare este o plimbare printre aceste flori împreună cu copii mei. Liniştea câmpului, unduirea florilor, zumzetul de albine şi parfumul de lavandă sunt reţeta perfectă. Dar asta este doar în sezonul lavandei. În restul anului, relaxarea este croşetatul colierelor. Noţiunea de timp liber s-a schimbat pentru mine în ultimii ani, îmi vine greu să îl definesc acum: timp în care nu am nimic de făcut, timp liber de la stat cu copii sau timp liber de la munca mea? Oricum ar fi, nu îl mai caut, încerc să prind în cursul zilei câteva minute pentru scurte meditaţii şi încerc să fiu prezentă în mod conştient în viaţa mea 🙂

Cum ai ajuns în comunitatea WAHM? Ce înseamnă acest drum, pentru tine?

Am ajuns în această comunitate când a fost momentul potrivit pentru mine. Şi aici am descoperit o conexiune puternică, sprijin, informaţii şi inspiraţie. Uneori, simt că, împreună cu celelalte mame WAHM pot conduce lumea: sunt mame din toate domeniile şi găseşti răspunsuri la orice. WAHM înseamnă să ies puţin din ritmul: job, de luni până vineri, de la 9 la 18 cu un concediu pe an şi viaţa doar în week-end. Înseamnă să fiu mai aproape de familie, pe mai puţini bani, dar mai împlinită. Îmi doresc să rezist cât mai mult, financiar vorbind.

Planuri de viitor…

Îmi doresc să certific cultura de lavandă, să pot dovedi prin hârtii că lavanda mea e bio. Acum pot doar să o spun.

Unde te găsesc prietenii şi unde îţi pot invidia muncă cei mai puţin prieteni? 😛

În momentul acesta, cel mai rapid mă pot găsi pe Facebook la Arome Urbane,  dar în curând şi pe www.aromeurbane.ro

Un gând de final 🙂

Cumpăraţi produse locale!

Am testat și eu aceste produse. În primul rând, vă pot spune că miros divin și că nu mă mai satur să „gust”… olfactiv dulapul cu lenjerie. De asemenea, baia copiilor este prilej de încântare pentru toată lumea. Săculeții sunt tare drăgălași, iar eu plănuiesc, în secret, să îmi bucur oamenii dragi cu astfel de atenții și în viitor, shhhh!

Agresivitatea la copii. Copilul meu cel mic loveste/musca!!!

Stiti deja ca sunt fan al articolelor scrise de Dr. Laura Markham si ca sunt abonata la noutatile de pe site-ul ei: http://www.ahaparenting.com . Astazi, o traducere dupa postarea : Agresivitatea la copilul cel mic. Coaching_Big_Sibs_When_the_Younger_Child_is_Aggressive

Cum sa il invat pe copilul meu de 5 ani sa reactioneze cand fratele cel mic (19 luni) se manifesta cu agresivitate, lovindu-l? Am citit deja articolele despre cum trebuie sa reactioneze parintele si aplicam deja, dar exista si momente in care copiii se joaca fara mine supraveghindu-i.  Vreau sa ii ofer copilului meu de 5 ani „uneltele” necesare pentru a reactiona potrivit cand are de-a face cu agresivitatea celui mic. 

Cel mai adesea, copiii invata din experienta pe care o oferim noi: ca mod de actiune mai mult decat ca explicatii. Deci, daca reactionezi cu calm si empatie (in caz de agresivitate a unuia dintre copii) catre copilul cel mic (clar deranjat de ceva/cineva), copilul cel mare va invata sa faca acealasi lucru.
  Evident, nici pentru parinte nu este intotdeauna usor sa isi pastreze calmul. Mai ales daca adultul este ingrijorat privind modurile in care agresivitatea copilului mic poate afecta relatia dintre cei doi frati: darama constructiile din cuburi, smulge masinutele din mana celui mare in timpul jocului sau strica jocul, pe neasteptate. Si, mai mult, daca puiul de om mic il raneste cu adevarat pe cel mare, este deplasat sa astepti ca primul nascut sa reactioneze empatic. Nu fara exercitiu si asistenta din partea ta.

Din fericire, poti lucra, in timp, cu rabdare si iubire la aceste reactii si la dozarea lor corecta, in functie de situatie. Cu alte cuvinte, copilul cel mare va rezista impulsului de a-l inghionti pe cel mic, dar isi va lua jucariile si se va retrage intr-un colt linistit/in alta camera. Este acelasi comportament ce poate fi observat la catelusi: cand agresivitatea jocului celorlalti devine suparatoare, se indeparteaza. Astfel, copilul cel mic va invata, pe propria piele, consecinta naturala a comportamentului sau: ramane singur, fara partener de joaca. (Nu ma intelegeti gresit, nu recomand in nici un caz ca parintele sa ii lase pe copii sa isi rezolve singuri conflictele cand puiul de om de 19 luni se poarta cu agresivitate. Daca adultul va pleca, este foarte posibil ca panica abandonului sa ii cuprinda pe amandoi copiii, fiecare dintre ei simtind ca sunt lasati singuri in fata „inamicului”. Rolul fratelui mai mare este unul destul de important si aceasta relatie se dezvolta in timp, organic).

Arme pentru a lupta cu agresivitatea

1. Ofera un exemplu pozitiv. Catre copilul mic: „Au, asta a fost dureros! O sa stau departe de manutele astea nervoase… Cred ca esti tare suparat! Poti sa imi spui ce doresti/care este problema? Oh, vrei sa te joci cu masinuta cea rosie? Okay, poftim. Eu pot folosi masina albastra. Vezi, nu este nevoie sa lovim, sa folosim agresivitatea. Trebuie doar sa imi arati ce anume doresti.”

2. Invata/explica. „Fratele tau cel mic loveste pentru ca este ingrijorat ca altfel nu va primi ceea ce isi doreste. El este foarte mic si atunci cand este suparat, este greu pentru el sa foloseasca cuvinte (si sa nu fie agresiv). Daca el va fi sigur ca vrei sa il ajuti, nu va mai lovi pentru a obtine ceea ce isi doreste. Asa ca, daca il asiguri pe fratele tau ca il intelegi, el nu va mai fi agresiv cand devine suparat.

3. Empatizeaza, Observa si Ofera rezolvarea problemei  – „Este greu/dureros cand fratele tau loveste, imi dau seama ….Apreciez faptul ca incerci sa fii rabdator cu el ….. si vad ca el vrea neaparat sa se joace cu masinuta rosie. Imi inchipui ca te plictisesti sa te joci mereu cu masina portocalie, asa e? Iti multumesc pentru ca esti atat de intelegator. Cand incepe sa te deranjeze cu adevarat, spune-mi. Vom gasi, impreuna, o solutie. Poate vom avea nevoie de inca o masina rosie, ca fiecare sa aiba una.”

4. Ofera cuvintele potrivite.  Nu iti crea asteptari nerealiste in privinta copiilor tai! Copilul cel mare nu va sti exact ce anume sa ii spuna celuilalt, ceea ce inseamna ca, in absenta cuvintelor, este foarte probabil sa foloseasca agresivitatea. Ofera-i, in mod repetat, „instrumentele” verbale utile: „Ii poti spune fratelui tau simplu ‘Hey, ma jucam eu cu acea masina. Nu smulgem jucariile. ” In timp, prin repetitie, copilul va ajunge sa isi insuseasca aceste replici.

Cele mai utile instrumente

5. Joaca/Repeta scenariul  intr-un mod amuzant, astfel incat copilul cel mare sa isi aminteasca usor cum sa procedeze intr-o situatie tensionata. De exemplu, folosind jocurile fizice, ii poti arata copilului cum sa isi „prabuseasca” adversarul pe canapea fara a folosi agresivitatea si fara a lovi. Nu uita sa ilustreze scenariul cu mult umor! Foloseste texte simple si da instructiuni clare „Nu! Nu lovim!” + retragerea din calea „taifunului” mic si solocitarea prezentei unui adult care sa medieze scena, indepartand agresivitatea.

6. Stabileste limite. „Creierul fratelui tau este in continua crestere, asa ca, nervos fiind, nu ii este mereu usor sa isi stapaneasca pornirile agresive. Invata mereu, avem rabdare cu el. Si cel mai usor mod in care il putem invata este sa ii aratam cum procedam noi. Cum ne controlam emotiile si cum alegem sa nu lovim. Nu este niciodata in regula sa lovesti pe celalalt, indiferent ce ar face. Indeaparteaza-te ca sa nu te poata lovi si striga un adult, in ajutor: ‘Mama, Tata, avem nevoie de tine!”

7. Apara. Ai mereu grija sa oferi un spatiu copilului mai mare pentru a lucra in liniste, fara a fi deranjat de catre cel mic. Este posibil sa se bucure sa se joace impreuna cu cel mic, dar nu te astepta sa faca acest lucru in timp ce este concentrat la „treburile” lui. Aseaza undeva un coltisor pentru cel mare pentru a le permite ambilor copii sa stea in aceeasi camera, cel mic poate desena, construi sau face puzzle.  Sau ia in bucatarie/alta camera pe cel mic impreuna cu cateva jucarii pentru a oferi celui mare o pauza de la statutul de „fratele cel mare si intelegator”. Este foarte bine cand cei doi se pot juca impreuna in armonie, dar principala preocupare a copilului mare trebuie sa fie dezvoltarea proprie si distractiile specifice varstei, nu jobul de „babysitter” pentru cel mic. Daca aceste nevoi nu sunt implinite suficient, nu te poti astepta sa manifeste empatie si rabdare fata de fratele mai mic.

8. Asigura-l ca esti alaturi de el – Spunei „Cateodata stii cand fratiorul tau este suparat si urmeaza sa devina agresiv, nu-i asa?  De obicei, asta inseamna ca simte, pur si simplu, nevoia sa planga. Asa ca, te rog, fa-ma atenta cand observi asta, iar eu voi veni sa il ajut sa faca fata acestor sentimente.”  Este extraordinar cand ii poti oferi copilului mai mare uneltele potrivte pentru a face fata agresivitatii, dar acest lucru poate fi coplesitor pana si pentru un adult. Nu lasa povara aceasta pe umerii copilului tau!

Probabil ca ti-ai dat deja seama ca nici unul dintre sfaturile de mai sus nu vor functiona daca puiul de om cel mare se „lupta” cu rivalitatea dintre frati, nu-i asa? Fiecare copil are nevoie de timp unul la unu cu fiecare parinte – este o „gura de aer proaspat” in care se simt auziti, intelesi, apreciati pentru ceea ce sunt. Este util sa ii reasigurati periodic de rolul special pe care fratele mai mare il are pentru cel mic : cum cel mic il vede pe cel mare ca un model de urmat. Dar, mai presus de orice, este foarte important sa transmiti si sa demonstrezi ca nimeni, niciodata nu va ocupa locul lui in inima ta, ca nu vei inceta niciodata sa iti iubesti primul nascut, indiferent ce s-ar intampla (sau pe cine ai avea in brate).

*****

Agresivitatea intre copii este un tablou care ne lasa, de multe ori, total nepregatiti. Nu stim cum sa reactionam si nu e usor sa alegi de partea cui sa fii. Din fericire, citind raspunsurile dr. Laura Markham la scrisorile parintilor care se confrunta cu astfel de probleme, imi dau seama ca nu trebuie sa adopti nici o tabara, dar sa imparti empatie si iubire. Exact atat de simplu, sau nu? 🙂

 

Cerc de lectură – Bun găsit, editura Creanga Fermecată!

A fost primul cerc de lectură la Piatra Neamţ. 🙂 Evenimentul a fost organizat de către Work at Home Moms  al cărei coordonator local sunt. 🙂

Cu mici şi mari, într-o sâmbătă dimineaţă ce ar fi trebuit să fie caldă, dar ne-a uimit cu zăpadă ca-n poveşti, ne-am regăsit la Ceainăria Teaz (vă mulţumim încă o dată pentru găzduire, Oameni Frumoşi!)

Să vă mai spun că am avut nişte emoţii uriaşe şi că mi-am făcut un milion de gânduri înainte? 🙂 Vă spun! Dar, totodată, vă spun şi că mi-a mers la suflet atmosfera caldă, primitoare a locaţiei, că se cunoaşte cine apreciază ceaiul de calitate şi că m-am încărcat cu energie şi bună dispoziţie.

Cum a fost la micul nostru cerc de lectură

Am avut ajutoare de nădejde care mi-au stat alături în acest proiect! În primul rând, superbele cărţi ale editurii Creanga Fermecată. Deşi am ales să citesc doar una dintre poveşti la acest cerc de lectură şi anume Povestea pădurii, cu siguranţă veţi mai auzi despre poveştile de suflet de la ei.

Mi-au plăcut cărţile încă de când le-am răsfoit pentru prima dată şi am fost mândră că am putut aduce povestea unei păduri la Piatra Neamţ tocmai pentru că e important să conştientizăm (DA, încă de la vârste fragede!) cât de mult bine – sau rău, din păcate – putem face prin acţiunile noastre.

Publicul a fost format din copilaşi cu vârste între 2 şi 13/14 ani. Fiecare dintre cei prezenţi a rămas cu câteva idei din carte şi o parte dintre mămicile prezente s-au îndrăgostit de carte, dorind să o dăruiască, la rândul lor, mai departe.

Ajutoare şi antren

Printre ajutoarele de la cercul de lectură se numără şi fiul meu, Matei, care tocmai a împlinit 5 ani. A stat lângă mine tot evenimentul, a mânuit cu pricepere păpuşile împâslite făurite cu drag de către o WAHM – Adriana Oprea de la Wool&colours . Ba mai mult, a făcut deliciul publicului, când a exemplificat (artistic de-a dreptul :P) cum fac norii şi dau din burta lor picuri de ploaie!

 

 

 

 

Povestea în sine este potrivită celor peste 3 ani, să zicem, dar depinde mult de starea de spirit a micilor năzdrăvani. Ai mei nu au mereu stare să asculte o poveste până la capăt, dar această lectură i-a prins încă de la prima privire.

Personajele puţine, contrastul puternic între bine şi rău, imaginile frumos exemplificate, spiritul de echipă şi morala atent subliniată sunt doar câteva aspecte care m-au făcut să recomand această carte.

Sunt foarte curioasă să descopăr noi poveşti. Voi ce mai citiţi copiilor?