Flashmob de lectura – Tu vei spune prezent?

Când am auzit despre ideea unui flashmob de lectură aproape că am sărit în sus de bucurie 🙂
De ce? Pentru că lectura este şi poate fi salvare, ajutor, timp liber de calitate, catalizator al unor grupuri/prietenii frumoase, gură de aer proaspăt într-o existenţă agitată.

Tu de ce citeşti? Sau, dacă vreţi altfel, tu de ce NU CITEŞTI?

Iată ce anume am aflat despre flashmob-ul pus la cale de albinuţele WAHM:

Asociația Work At Home Moms, alături de Ludotech (pe care l-am vizitat şi îndrăgit şi noi, după cum puteţi citi aici ) vă invită la lectură în spațiul public!

Ne așteptăm să creăm un cerc mare de cititori, pasionați și împătimiți, gata să descoperim comori literare pentru mici și mari!
Venim cu poftă de lectură, împărtășind valori și pasiuni, alături de edituri, dar și creatori de accesorii!

Data: 1 iulie
Ora: 10
Loc: va fi comunicat în privat doar persoanelor implicate

Dacă îţi place ideea, dacă vrei să fii alături de noi sau doar vrei să duci vorba mai departe, poţi să te implici după voinţă şi putinţă:

  • Vrei să citeşti? Te poţi înscrie la falshmob trimitând un mesaj la [email protected], de unde vei primi îndrumări cum poţi intra în posesia unuia dintre cele 30 de pachete constând în: cărți, semne de carte, traiste cu fabule, inele de citit (conținutul poate diferi). De asemenea, vei primi pe mail toate detaliile organizatorice.
  • Ești reprezentant al unei edituri și vrei să ni te alături, îți stăm la dispoziție pe adresa menționată.
  • Eşti actor/actriţă şi vrei să îţi pui priceperea (aka experienţa în privinţa prezenţei scenice) în slujba lecturii? Te aşteptăm în echipa noastră, dă-ne despre tine la [email protected]
  • Vrei să faci parte din magia lecturii care va cuprinde locaţia după lectură? Avem peste 100 de cărți de împărțit, dacă simți să ne ajuți, hai pe mail!

De asemenea, poţi ajuta la mediatizarea evenimentului nostru – acum, ca să ştie cât mai multă lume ce anume ne propunem, cât şi după eveniment, ca să existe clar feedback privind acest flashmob de lectură pe care ni l-am propus şi asumat.

Dacă ai o carte preferată şi vrei să bucuri pe alţii cu lectura ei, te aşteptăm cu braţele deschide 🙂 Doar să ne scrii pe mail să putem centraliza câți vom fi și să ne coordonăm.

Şi pentru că orice poveste are nevoie de eroii ei, le sunt recunoscători 🙂

Dacă ei nu ar fi, poate că povestea nu ar mai dăinui:P

Partenerii care şi-au anunţat deja implicarea sunt: fotograful
Alina Diaconescu, talentatele mânuţe de la Hippo Atelier Creativ, Claudia Groza Lazăr – scriitoare, Oaia Primordială., Cristina Andone – scriitoare, Editura Creanga Fermecata, Cristina Guraliuc – scriitoare, Raisa’s Books, Editura Frontiera, W By Wood – inele de carte, Mihaela Cosescu – scriitoare, Patricia Lidia – scriitoare, Ghidul pozneţ de culturăValentina Bacu, redactor şef.
Multumim de asemenea, imagine people pentru grafica, Dascalu Stefania pentru materiale printate,neobosita Florentina Marilena Baloș coordonare acţiune,carismatica actriţă Sarah Key, , Razvan Valentin Ropotan, actor, Andreea Freedom, scriitoare.

30 de ore haihui. 3 copii şi 2 mame la Tg.Mureş

Toată lumea se bucură de soare şi de zilele libere, aşa că ne-am făcut şi noi bagajele (asta n-a fost prea amuzant, cum ar spune Matei) şi am plecat – 3 cavaleri şi 2 mame curajoase la drum – la plimbare, pe drumuri de munte 🙂

Nu chiar departe, dar nici aşa aproape încât să ne putem întoarce repede acasă. Am făcut o mică excursie pe ruta Piatra Neamţ-Tg. Mureş-salina Praid-Piatra Neamţ. Totul în aproximativ, 30 de ore.

Am fost să vedem grădina zoologică din Tg. Mureş, am rămas toţi impresionaţi, deşi timpul ne-a cam grăbit şi nu am reuşit să vedem pe îndelete cât de mare şi aerisită este grădina zoologică din Tîrgu Mureş.

Deşi nu îi duc pe copii la circ, de mila unor animale chinuite,triste şi prost îngrijite, la grădina zoologica le place să meargă şi eu mă bucur să le pot arăta, pe viu, animale pe care altfel, poate, nu le-ar vedea vreodată.

De data aceasta, copiii nu au ştiut unde mergem înainte de ziua plecării. Am vrut să fie o surpriză şi am reuşit (cu greu!) să le ofer mici indicii pe parcursul celor câteva zile premergătoare zilei cu pricina.

Câteva fotografii preluate de pe site-ul Grădinii Zoologice 🙂

Am văzut multe animale bine îngrijite. Mi-a plăcut faptul că au destul de mult spaţiu la dispoziţie, unde se pot mişca în voie (mai mult ca la parcul zoo din oraşul nostru, de exemplu). Parcul din Tg. Mureş se află într-o pădure, pe platoul Corneşti şi beneficiază de un cadru natural foarte frumos.

Fiind o zi libera (sâmbătă) era destul de liber, dar în zona era un concert, aşa că locul a fost destul de animat. Noi am ajuns pe final de program şi am avut la dispoziţie doar 1,5 ore pentru a cuprinde cât mai mult din parcul zoo, după o călătorie prin serpentine aşa că a trebuit să facem totul pe repede înainte.

Aş fi apreciat mai mult timp acolo, dar cred că pentru copii a fost perfect timpul petrecut acolo. Există nişte cărucioare metalice (în genul celor cu care se transportă butelii, la ţară) puse la dispoziţia vizitatorilor, gratis, cu unul sau 2 locuri. Cei 3 cavaleri din dotare s-au tot rotit în jurul lor, trăgând şi împingând la ele 🙂

De departe, câştigător la puncte a fost elefănţica Tania, cei doi mici crocodili şi şerpii. Nouă, adulţilor, ne-au plăcut mult şi girafa sau ursoaica mămică 🙂

Ne-am cazat la o pensiune în apropiere. Nu am fotografii de acolo. Locaţia curăţică, servicii ok-ish, mic dejun tip bufet. Noi am luat o suită, un fel de apartament cu 2 camere şi balcon- a fost perfect pentru toţi 5. Destul de departe de animaţia oraşului, dar oricum eram cam obosiţi ca să experimentăm viaţa de noapte 🙂

Duminică dimineaţa, plecând spre salină, am făcut o oprire scurtă în centrul oraşului. Am văzut cetatea medievală- foarte bine îngrijită (mi-ar fi plăcut să pot primi ceva explicaţii despre cetate, un tur ghidat sau un pliant informativ), ne-am plimbat puţin şi m-am mirat să descopăr o grămadă de locaţii închise până la 10/11.

Cum nu prea plec la drum, mai ales cu puiii de om, fără să mă informez, am citit câte ceva şi despre Salina Praid.

Baza de agrement este amenajată la „Orizontul 50”, care se află la o adâncime de  120 m de la suprafaţă. Transportul persoanelor se face cu autobuzele salinei pe o distanţă de 1250 m până la poarta de intrare în baza de  agrement.

 

Deşi preţurile de intrare mi s-au părut destul de mari (30 lei/adult şi 20lei/copil peste 3 ani) am plecat de la premisa că beneficiile pentru sănătatea copiilor mei sunt mai importante.

În interior este mai rece cu câteva grade faţă de temperatura din exterior (este bine să aveţi la voi hanorace sau geci uşoare, eventual haine de schimb). Temperatura medie anuală din subteran este de 16 grade Celsius.

Pe site-ul salinei descrierea spune că beneficiem de sistem de iluminat, wireless şi televiziune, terenuri de joacă  pentru copii, spaţii de creaţie şi agrement, capelă ecumenică, cafenea, cinema 3D şi o farmacie cu produse naturiste. Există, de asemenea, un restaurant cu preţuri decente şi un loc unde puteţi servi ceai/ciocolată caldă/cafea şi o zonă de degustare vinuri.

Era destul de aglomerat la casele de bilete, dar a mers repede. Nu vă îngrămădiţi în autobuze, sunt mai multe curse şi toată lumea ajunge, până la urmă.

Noi am cumpărat sare şi săculeţi parfumaţi din exterior, preţurile sunt mai bine. Cam peste tot există aceleaşi produse, aşa că nu va faceţi speranţe că veţi face mari afaceri 🙂

Copiii au avut activităţi diverse: cei mai mici au ţopăit la gonflabile, iar cel mai mare în parcul de aventuri, pe traseele de tiroliană. Aici, preţuri mai mari şi părinţii asigură supravegherea copiilor.

Verificaţi împreună cu medicul dvs. înainte de a intra în salină (există şi câteva contraindicaţii).

La coborârea în salină există 200 de trepte de coborât – e bine să ştiţi şi să vă opriţi pe parcurs, dacă rămâneţi fără suflare 🙂

Gastronomie specifică

Pe orice drum aş apuca, încerc, în măsura posibilităţilor, să gust din bucătăria locală. Am căutat câteva informaţii despre ce aş putea savura în călătorie şi am plecat la drum cu lecţiile făcute, cum s-ar spune.

Spre Tg. Mureş am oprit la Basa Fogado ( un restaurant secuiesc din localitatea Borzont, îl recunoaşteţi după o construcţie mare de lemn reprezentând Furculiţa şi Cuţitul). Pentru copiii noştri care erau destul de agitaţi şi au adormit în maşină, oprirea a fost mană cerească 🙂 Au alergat în voie în curtea din spate, s-au căţărat nestingheriţi pe tobogan şi s-au bucurat de aer curat.

Am servit limonada cu miere, o supă de cartofi cu brânză sărată, clătite umplute cu caşcaval şi mazăre. Comesenii noştri au savurat supa de pui şi ceva friptură cu cartofi. Preţuri decente şi pâine adevărată, secuiască 🙂

În salină am degustat 2 variante de desert specific 🙂

Şomloi galuska  – un fel de tort doboş mai uşor de făcut (un blat cu cacao, nuci şi rom plus cremă de vanilie şi frişcă) pe scurt 🙂

Vargabeles – o budincă de tăieţei cu brânză

Kurtos kalacs din Lacul Roşu – deja eram pe drumul de întoarcere spre casă

Cam asta a fost excursia noastră, cu 3 năzdrăvani la drum, prin ţara. A fost frumos, obositor, dar prietenia dintre cei trei creşte şi ne dorim să rămână mereu importantă.

Voi pe unde vă mai încumetaţi să plecaţi cu puştii sau puştoaicele din dotare? Căutam deja idei pentru următoarea escapadă, că acuşica vine vacanţa mare şi să ne vedeţi atunci plimbăreţi pe şi mai multe drumuri, sperăm 🙂

Excursie de parenting la Bacău

Sâmbătă, 24 februarie 2018, pe o vreme specifică iernii (frig, zăpadă, urâţel) am participat la Bacău, în calitate de reprezentant al Work at Home Moms Romania la seminarul Cum îşi găsesc copiii drumul, susţinut de Oana Moraru.

Dacă nu ştiţi cine este Oana Moraru (recunosc, nici eu nu eram foarte familiarizată cu activitatea ei, dar ceea ce am aflat m-a făcut să aştept cu nerăbdare să vad ce are de spus despre copii şi drumurile lor), vă las eu, pe scurt, câteva repere despre ea 🙂

Oana Moraru este mamă de adolescentă, cadru didactic  cu 20 de ani experienţa în învăţământul public şi privat, fondator și manager Școala Helikon, consultant educațional.  La o simplă căutare în vasta lume online, veţi găsi multe articole scrise de Oana, puteţi afla mai multe detalii despre ceea ce este şi face.

Din perspectiva mea, evenimentul de sâmbătă, de la Bacău este genul de întâlnire din care avem cu toţii de învăţat, fie că suntem cadre didactice, părinţi, bunici, sau persoane care lucrăm, într-un fel sau altul, folosind concepte educaţionale pentru copii, adolescenţi, adulţi.

Da, îmi asum ceea ce am spus/scris şi am să vă explic exact de ce susţin cu toată convingerea aceste lucruri. Cred că ne aflăm într-o criză a învăţământului şi asta se datorează, printre altele, schimbării de gândire şi percepţie prin care trecem.

Modul în care vedem lucrurile şi felul în care acţionăm este foarte diferit faţă de cel la care am asistat, privindu-ne părinţii. Dacă părinţii noştri au trăit vremuri pline de lipsuri, dacă ei s-au luptat efectiv pentru a avea ce să pună pe masă, noi, părinţii de astăzi, avem tendinţa de a oferi puilor de om tot ce avem şi suntem. Orice îşi doresc, capătă, ACUM. Ne dorim să îi ferim de orice fel de durere, să fim pavază în faţa oricărei frustrări.

Mă distram acum o vreme spunând că parenting-ul e un fel de bioinginerie spaţială. Între timp, am devenit mamă de 2, dintre unul pare că trece prin toate etapele mult mai repede decât mi-e mie comod să recunosc şi să înghit.

M-am bucurat să observ la întâlnire persoane de toate vârstele, părinţi şi cadre didactice deopotrivă, femei şi bărbaţi. De asemenea, partenerii acestui eveniment sunt persoane care pun accent pe cultură, am văzut bloggeri care şi-au alăturat numele aici, editura Cartemma care este wow din punctul nostru de vedere (mari devoratori de lectură la vârsta de 3-6 ani), Itsy Bitsy este un post de radio care cucereşte teren şi mă bucur să văd numele lor la astfel de evenimente.

Au început să se miște bine lucrurile în țară: din ce în ce mai mulți dascăli interesați să schimbe ceva la clasă!…

Posted by Oana Moraru on 25 Februarie 2018

Aceasta a fost logica prin care şi WAHM a preluat şi distribuit acest mesaj. Am mai spus şi voi continua să o fac, schimbarea e bună, iar cei care sunt parte din acest demers (de multe ori, greoi) e bine să se susţină reciproc, e important să afli, să cunoşti şi să decizi în consecinţa, indiferent ce anume te determină să alegi un drum sau altul.

Pentru că Matei va deveni şcolar din toamnă recunosc deschis faptul că încep să îmi pun întrebări în legătura cu şcoala unde e bine să meargă, după ce criterii să aleg cadrul didactic pe mâinile căruia va creşte copilul meu în următoarea perioadă şi DA, caut răspunsuri.

Ascultând-o pe Oana Moraru m-am bucurat să văd că lucrurile pot fi îmbunătăţite. Ascultând întrebările şi opiniile venite din sală m-am bucurat să observ că începe să se coaguleze o mişcare de înnoire a gândirii celor care lucrează cu copiii.

Mi-am notat câteva idei generale în timpul întâlnirii, pe care le voi lăsa aici, doar pe post de TEASER şi vă recomand călduros să mergeţi (când/dacă aveţi ocazia) la o conferinţă/întâlnire/seminar cu Oana Moraru.

  • Lasă-l pe copil să îşi formeze şi recunoască VOCEA INTERIOARĂ. Mare atenţie aici la modul în care LAUZI şi CERŢI.
  • Observă cu atenţie preferinţele de joc ale copilului tău. (Oana spune că acestea pot fi semne privind misiunea în viaţa a copilului – încă mai caut aici în trecut să văd cât şi cum se potriveşte, la noi :P)
  • Este important să ştii care este tipul de intelect cel mai bine dezvoltat la copilul tău şi să îl încurajezi să se apropie şi de celelalte folosind „porţile” potrivite.
  • Dă-te 3 paşi în spate şi acceptă (ÎNŢELEGE) cine este copilul tău – aici este vorba atât despre tipul de inteligenţă, cât şi despre viaţa emoţională a copilului (sau a ta, la o adică)
  • Crează-ţi o viziune proprie de educaţie şi ţine-te de ea! Copiii apreciază şi pot aplica uşor rutina, regulile îndelung repetate.
  • Integrează toate „componentele” – intelect+inima+corp.
  • Dezvolta REZILIENŢA, ATENŢIA şi AUTOCONTROLUL.
  • Educaţia nonformală ar trebui făcută natural, prin prezentarea unor modele de oameni excepţionali care au încercat, au dat greş uneori, dar nu s-au lăsat şi au muncit până au reuşit.
  • Exista câteva chei ale succesului pe care Oana ni le-a oferit şi despre care aş vrea să scriu mai pe larg, cu o altă ocazie: conectarea emoţională a părintelui cu sine, jocuri pentru autocontrol, sport şi gimnastică, yoga pentru copii, exerciţii de respiraţie conştientă, jocuri de canalizare a energiei către fiecare dintre cele 5 simţuri, rutină previzibilă şi program structurat, reguli şi limite clare, program echilibrat pentru somn şi alimentaţie sănătoasă, sprijin necondiţionat şi absenţa judecăţii.
  • Copilul merge la şcoală pentru a-şi defini sinele, nu pentru a învăţa.

Dacă aflaţi despre evenimente interesante despre care merită să scriu sau despre locuri faine, chiar m-aş bucura să îmi daţi de ştire. 🙂

 

Copiii noştri dorm în camera lor. În sfârşit!!!

Povesteam acum ceva timp (au trecut deja 2 ani!!!) despre felul în care dormim noi şi copiii noştri- cu căţel (sau pisică), copii şi n jucării, pe lângă care încearcă să îşi facă loc şi cei doi adulţi.

Copiii noştri dorm de câteva luni singuri, în camera lor. În patul supraetajat. Deocamdată, amândoi jos, cu lupta de picioare şi „mami să stea prima dată lângă mine”.

Cum am reuşit performanţa asta?

Well, a trecut timpul şi ei au devenit mult mai independenţi faţă de mine. Petru (3 ani şi 7 luni) a cooperat şi a acceptat să nu mai ceară sân noaptea (o discuţie/negociere pe care am avut-o împreună, după 3 ani). Matei a acceptat că există o cameră a băieţilor, un fel de regat al libertăţii unde copiii NU SUNT EXILAŢI , ci AU PRIVILEGIUL de a se bucura de timpul şi lucrurile lor.

Matei este genul de copil care trebuie să înţeleagă de ce facem ceva, să vadă explicaţia logică sau măcar emoţională din spate şi dacă aceasta este în acord cu ceea ce simte el, va accepta, deşi poate nu ar fi prima sa alegere.

În 2016, când scriam prima postare despre acest subiect, eram obosită să dorm îngrămădită, să mă întorc rar şi să amorţesc într-o anume poziţie, doar ca să nu deranjez minunile. Mi-s dragi, mă usuc de dorul lor când nu sunt lângă mine, dar sunt încă om şi am nevoie de spaţiul şi confortul meu, chiar dacă asta înseamnă lucruri simple ca somn de voie în patul meu sau câteva minute singură, pe tron. Nu ridicaţi din sprâncene, dacă vi se pare SF 🙂 Parinţii, sau unii dintre ei, vor înţelege exact despre ce vorbesc!

Până să ajungem să dormim iarăşi doi câte doi, cu cele 5-15 minute ale unui adult în patul copiilor până vine Moş Ene, am trecut prin multe etape.

Am ales ÎMPREUNĂ un pat de copii mari. Am folosit somnul de prânz, mai scurt, ca tehnica de ÎMPRIETENIRE cu patul/camera/ideea 🙂 Am amenajat camera aşa cum şi-au dorit copiii. 🙂 Am folosit câteva variante de lumină de veghe… Am cumpărat lenjerii/saltea/pernă pentru camera copiilor şi am permis fel de fel de jocuri/poveşti/scenarii.

Poate că au contribuit toate la reuşita de acum. Sau poate, pur şi simplu, faptul că am manifestat atâta răbdare până acum, a fost exact lucrul de care au avut nevoie ca să capete încredere. I-am asigurat şi reasigurat că îi iubesc, că pot veni sau striga oricând au nevoie de ajutor/mine/tati. I-am asigurat şi reasigurat că nu este o pedeapsă şi că nu voi folosi camera lor ca un loc de detenţie, deci nu au absolut nici un motiv pentru care să o vadă aşa.

Cred foarte tare că mi-am construit o relaţie de încredere cu puiii mei de om. Şi că ei apreciază şi înţeleg faptul că le respect alegerile, că le preţuiesc emoţiile şi le accept refuzurile. Cred că aceste lucruri ar trebui să fie fundamente în orice relaţie, inclusiv între părinţi şi copii.

Mă bucur când descopăr oameni cu aceleaşi principii de viaţă ca mine şi cred că e important să ne găsim, prin lume, să ne sprijinim unii pe alţii şi să ne ajutăm, când/dacă e cazul. Acesta este unul dintre motivele pentru care veţi citi destul de des aici despre femei frumoase, deştepte şi harnice, care fac parte din comunitatea mamelor care lucrează de acasă.

Azi, în directă legătură cu dormitul în 2 sau mai mulţi, voi scrie câteva cuvinte despre 2 astfel de doamne, pe care le-am cunoscut în parc, zilele trecute.

Incă dinainte de această întâlnire live, le-am „cântărit” pasiunea şi le-am apreciat îndelung respectul pentru client, pentru detalii şi profesionalismul cu care au tratat orice „nebunie” de-a mea 🙂 Concret, tocmai în ideea de a le face copiilor mei o bucurie, am hotărât să caut lenjerii noi de pat, vesele şi rezistente. Aşa am ajuns la Gavriloni.

În spatele acestui nume stau două perechi de mâini harnicuţe, două mame care şi-au descoperit pasiunea pentru cusut, lângă puiii de om pe care îi cresc. Pe Rodica şi Alexandra le uneşte o prietenie frumoasă, perioada de mămicie – Alexandra este mamă de 3!!! şi sper să o conving să ne povestească într-o ocazie următoare cum e viaţa ei – şi mica „afacere handmade” pe care au demarat-o.

Aici sunt câteva exemple cu minunile care ies din mâinile lor 🙂





Pentru că mi-era dor să vorbesc despre copiii noştri, să nu pierd etape importante din viaţa lor şi etapele prin care trecem împreună, sper să vă bucuraţi să citiţi aceste rânduri. Cred cu toată inima că este foarte important să le oferim timpul şi răbdarea noastră, iar avandu-ne alături, copiii noştri îşi vor împlini misiunea şi totul va funcţiona uşor, lin.

Takeda Club Piatra Neamt – o familie la antrenament

Sâmbătă trecută, pe 25 noiembrie 2017, am asistat, cu mic şi mare, la cea de-a doua competiţie de kumite pentru Matei – Cupa „Ştefan cel Mare”, ediţia a V-a.

Invitaţia oficială, pe pagina de FB a evenimentului sună aşa:

Clubul Musashi Piatra Neamț , Renshi Gabriel Mares, 6 DAN KYUSHOSHIN JU JUTSU, invită toți iubitorii sportului din Piatra Neamț la competiția anuală de interes național Cupa „Ștefan cel Mare” Ju Jutsu . Competiția, aflată la a V-a ediție, va avea loc sâmbătă, 25 noiembrie, începând cu ora 9.

Competiția propriu-zisă se desfășoară în stilul JU JUTSU TRADIŢIONAL JAPONEZ și cuprinde următoarele probe: KUMITE (luptă), KATA (exercițiu de luptă imaginar cu unul sau mai mulți adversari), KOBUDO ( exercițiu de luptă cu arma tradiționale japoneze) și AUTOAPĂRARE (tehnici reale de luptă între doi sportivi).

În pauză, cluburile participante vor prezenta exerciții și tehnici demonstrative specifice fiecărui stil. Intrarea pentru public este liberă.

Matei face karate (kumite) cu shihan Ionel Ioniţă, într-un minunat club – Takeda – şi fiecare dintre „tigrişorii albi” cum sunt numiţi a lucrat mult şi a depus eforturi serioase pentru a se prezenta cât mai bine la această competiţie.

Spun zâmbind că Takeda Club este o mare familie şi mă bucur mult pentru că puiul meu de om are parte de aceste experienţe.

Cum aşa, vor întreba unii dintre voi, poate…Ca să înţelegeţi despre ce vorbesc, voi începe cu începutul.

Copii fiind nici eu, nici soţul meu nu am făcut sporturi. De nici un fel. Aşa au fost vremurile atunci, atât s-a putut face în condiţiile respective şi sunt convinsă că ne-ar fi prins bine sau, măcar, ne-ar fi ajutat ca astăzi să vedem viaţa puţin altfel.

Când domnul soţ a prins „gustul” fotbalului, m-am bucurat pentru el, dar nu am înţeles pe deplin cât de mult contează o astfel de activitate. 🙂 Până când nu m-a prins şi pe mine „virusul” sportului. Mă duc zâmbind la orele de pilates şi sunt mândra că, mai nou, vine şi mama cu mine 🙂

Când Matei l-a cunoscut pe sensei (nu ştiu dacă dânsul îşi mai aminteşte, dar era 1 iunie şi rawissanta Cristina  a găzduit în spaţiul ei frumos ateliere „meşterite” împreună cu câteva membre ale comunităţii Work at Home Moms – filiala Piatra Neamţ, al cărui coordonator local sunt). Atunci, Matei şi Ionel Ioniţă au interacţionat pentru prima dată. Din partea vărsătorului meu sensibil şi extrem de prezent a fost un fel de… coup de foudre, adică potrivire perfectă. Pentru că şi-a dorit să facă parte din trupa tigrişorilor.

De atunci, am trecut deja prin muuuulte antrenamente. Ne-am cumpărat kimono, am început să deprindem, cu paşi mici, rigorile acestui sport şi am descoperit Takeda Club – o familie care creşte, se antrenează şi râde împreună.

La prima competiţie, cea de la Bucureşti, am avut îngrozitor de multe emoţii. Dovada stă şi vocea mult schimbată din înregistrarea luptei. Acum, m-am bucurat să descopăr că puiul de om ce va avea 6 ani peste mai puţin de 3 luni s-a maturizat mult. Este mai stăpân pe el, pe ceea ce simte şi este. Deşi a fost înfrânt, a reuşit să se bucure de luptă şi a privit cu ochi critic evoluţia lui, după meci.

Marea bucurie pe care am trăit-o este sentimentul apartenenţei la clanul Takeda. Fiecare luptă a fost urmărită cu sufletul la gură de marea de părinţi şi copii. Fiecare victorie sau înfrângere a fost resimţită ca într-o familie şi cred că acesta este un super dar pentru fiecare dintre noi.

Ca în fiecare familie, mai există discuţii în contradictoriu. În condiţii de stres, se mai ridică tonul şi e posibil ca unele orgolii să iasă uşor ciufulite. Dar… ca în toate familiile smart, totul e bine când se termină cu bine. 🙂

Fiecare nou antrenament este un nou prilej de socializare, de a îmbunătăţi tehnicile de lucru şi de a „lucra” la relaţiile cu prietenii de la karate, cum le zice Matei.

Ştiu că luna cadourilor nu a început încă, dar să spui MULŢUMESC, sunt recunoscător şi eşti important pentru mine nu are nevoie de o lună anume.

Aşa că… Mulţumim frumos, shihan, pentru toată implicarea şi sufletul depuse în marea familie Takeda! Eşti „tată” nu doar pentru copiii care îţi poartă numele, ci şi pentru cei care, de-a lungul timpului, ţi-au trecut prin mâini. Sunt sigură că, peste ani, îşi vor aminti cu drag de clipele acestea, indiferent de drumul pe care îl vor alege!

 

Frumoasa Sighisoara. Concediu 2017

Cum de am ajuns la Sighișoara

În luna august am reușit să ajungem, datorită Asociației Work at Home Moms și frumoaselor mămici, la Sighișoara. Deși prima dată planul de a ajunge în acest frumos oraș era atât de îndepărtat încât părea ireal, iată că cele aproape 2 zile petrecute la Sighișoara și-au găsit un ecou atât de puternic în sufletul meu…

Simt nevoia să scriu aici despre frumoasa Sighișoara și despre aerul ei medieval. Timpul a trecut atât de repede, cele câteva fotografii postate repede pe profilul meu stau mărturie și parcă nici nu-mi vine să cred cât de mult m-am putut încărca de energie pozitivă într-un timp atât de scurt.

Am scris deja despre întâlnirile cu talentatele și curajoasele mame care lucrează de acasă 🙂 Voi încerca să fiu prezentă la astfel de întâlniri și sunt convinsă că, peste ani, impresiile puternice cu care am rămas (de la mic la mare) vor constitui amintiri dragi pentru familia noastră.

Pentru copiii mei, încă micuți (la 5 ani jumate și 3 ani) întreaga vizită la Sighișoara a fost o adevărată aventură. De la camera cu scara în interior, la cufărul de zestre, la cele n turnuri ale breslelor, de la pietrele din pavaj și până la stăduțele înguste, toate aceste elemente dau locului un aer aparte.

La Sighișoara a fost primul nostru city break, să zicem. Am mai scris și despre alte călătorii pe care le-am făcut anul acesta. Drumul nu foarte lung, pe care nu l-am mai făcut niciodată până acum a fost prilej de a descoperi o parte a țării cel puțin interesantă. Nu mai spun că, bucurându-ne de somnul copiilor, am putut să vorbim și noi liniștiți, fără să fim întrerupți :P.

Ce am văzut/făcut la Sighișoara

Pentru început voi puncta faptul că noi am avut cazare în orașul vechi (în cetate). Puteți să stați și în afara cetății, probabil prețurile sunt mai modeste. Există un trenuleț care face turul cetății și coboară apoi în oraș, unde are stație, revenind apoi în piața cetății. Prețul unui bilet este de 10 lei (adult) și 5 lei (copil) peste 3 ani. Turul durează vreo 20-25 de minute, viteza plimbării este suficient de redusă pentru a putea admira peisajul în voie. Sfat: oricât de cald ar fi, e o idee bună să aveți la voi ceva de îmbrăcat și de pus pe cap, întrucât este puțin curent în trenuleț.

Orașul vechi este cocoțat sus pe deal, așa că puteți ajunge ușor în orașul nou urcând/coborând treptele. Există mai multe trasee și dacă vă place să rătăciți explorând împrejurimile, sunt perfecte. Noi am urcat și coborât ușor cu piticii, și înainte și după masă 🙂

În Piața Sfatului am vizitat o inedită și colorată expoziție de artă – Arts&Crafts. Personal, mi-a plăcut, se pot cumpăra diverse obiecte handmade de acolo. Nu există taxa de intrare. Tot acolo, dar la terasă, soțul și copiii au degustat sucuri naturale și prăjituri/tarte delicioase, cu gustul prăjiturilor de altădată. Prețuri decente și servire foarte amabilă.

Biserica din Deal este un obiectiv unde ajungeți trecând prin Scara Acoperită.  Ambele sunt ușor de găsit și, personal, m-am bucurat foarte tare de priveliște, liniștea și aerul bisericii. Aici există taxa de intrare (parca 10 lei de adult), se poate vizita inclusiv cripta unde se pot vedea câteva morminte. Băieții au fost foarte impresionați de asta. Matei a insistat să cumpărăm, la ieșire, un pachet de cărți de joc având fotografii ale obiectivelor turistice din România (are mare succes) și o carte minunată, ce este răsfoită în fiecare zi – CARTEA COMOARĂ: SIGHIȘOARA. Cu niște imagini uluitoare, vorbește despre istoria orașului din cele mai vechi timpuri până azi. Această carte se adresează mai mult celor de vârstă școlară, dar se poate citi fără probleme și celor mai mici. Toate imaginile au legendă și m-am bucurat să observ că Matei recunoaște deja turnurile după înfățișarea lor.

Am vizitat și Turnul cu ceas – deși era destul de aglomerat și este multișor de urcat până sus, per total, consider că experiența este una care merită atenția. Se vizitează interiorul, se pot face fotografii de sus – panorama este superbă. Copiii nu au avut răbdare să vadă cu atenție toate exponatele, dar răbdarea se educă în timp, nu-i așa?

De departe cea mai așteptată și distractivă parte a excursiei a fost turul cetății cu tobosarul. Fiind un grup mai mare de adulți și copii, am vrut neapărat să bifăm și această activitate și nu cred că a regretat cineva. Toboșarul cetății, Dorin Stanciu este o mică mare enciclopedie 🙂 Turul durează în jur de 2 ore, se merge pe jos pe un anume traseu, se oferă explicații despre istoria orașului și merită fiecare bănuț (costa 300 lei pentru grupuri, plătesc doar adulții). Dacă vă interesează, îl puteți găsi ușor pe FB – Toboșarul cetății Sighișoara.

 

 

 

Unde mâncăm în Sighișoara

Având doi copii mici și un regim de alimentație puțin diferit (nu mâncăm carne și derivate), am fost puțin stresată în privința mâncării. 🙂 Am căutat, ca de obicei, recenzii să văd unde anume se mănâncă bine și proaspăt, dar am și simțit locul. Cu alte cuvinte, iata câteva recomandări proprii 🙂

Am mâncat bine și îndestulător la Pizza Quatro Amici – str. Octavian Goga nr. 12 – în orașul nou. Se ajunge ușor din cetate, coborând scările. În zona restaurantului oprește și trenulețul pentru a duce călătorii din oraș în cetate. Am înțeles că se pot face și livrări la domiciliu, noi am mâncat pizza (multe sortimente, inclusiv pentru cei ca noi), bruschete cu roșii, o ciorbiță de legume și o salată. Mi-au plăcut ciupercuțele gratinate, dar porția mi s-a părut colosală!

Un loc despre care aflasem că ar fi ok, Gasthaus Altepost, se află tot în oraș, lângă un mic spațiu verde. Porțiile sunt foarte mari, prețurile decente și există servire afară, la terasă, în interior, dar și în cramă. Ne-au plăcut mult decorațiunile rustice din cramă și interior, este foarte curat peste tot și au o gamă destul de largă de produse. Deși am așteptat destul de mult până am primit mâncarea din cauza unei încurcături, am revenit și a doua zi, înainte de a pleca. Musai să încercați tiramisu cu fructe de pădure!

Din punctul meu de vedere, Casa Vlad Dracul este o locație scumpă care nu oferă prea multe opțiuni pentru cei care nu mănâncă produse din carne. Arată bine, dar meniul nu ne-a convins. Nu pot spune nimic despre gust și atitudinea personalului.

Pe langă dulciurile foarte bune de la terasa Arts& Crafts (am scris mai sus despre ei), am fost foarte mulțumiți și de experiență avută la Medieval Cafe. Această locație este în interiorul cetății, destul de aproape de Turnul cu Ceas și are o mică terasă interioară de unde se poate vedea turnul.

Copiii au mâncat cereale cu lapte, prințul consort un super suc de coacăze cu ghimbir și scorțișoară, iar eu m-am răsfațat cu tort de morcovi. Mi-au plăcut mult costumele tradiționale și muzica ambientală, în surdină. Sunt foarte multe flori peste tot, meniurile sunt legate în piele și fiecare element contribuie câte puțin la atmosfera medievală. Am văzut oameni care serveau micul dejun – destul de multe opțiuni, chiar și pentru noi – și am salivat la vitrină cu dulciuri de casă inedite. Poate voi mai ajunge cândva și mă voi bucura și de plăcinta cu vișine și rubarbă.

Impresii de final

Timpul a trecut repede la Sighișoara, orele s-au scurs fără să ne dăm seama și a venit ora plecării. Deși în perioada în care am ajuns noi (final de august) nu era în desfășurare nici un festival, am privit cu interes filmările pentru un musical și am ascultat puțin dintr-un concert de muzică medivală, în centrul cetății. Orașul era destul de aglomerat și m-aș fi așteptat să fie mai multă curățenie pe străzi.

Una peste alta, Sighișoara merită să îi acordați câteva zile, fie că plănuiți o ieșire în doi sau câteva zile de respiro cu puiii de om.

Voi unde ne recomandați să ne aventurăm în următorul city break?

Kit-ul de mers in parc. Concediu cu termitele

Vine vara, bine-mi pare/In concediu stam la soare/Cu un kit de mers in parc/Griji cu puiii nu imi fac!

Eu v-am zis deja ca luna august este, pentru mine, bucata de concediu de petrecut cu termitele, asa cum prefiguram aici. Am primit diverse mesaje de la voi, ceea ce m-a incurajat sa continui sa scriu despre aventurile termitelor.

De aceasta data, din experienta mai multor ani de mers in parc, initial cu un copil, apoi cu un bebe si un toddler. Anul asta, iata ca ajungem in parc (sau parcuri, ca, veti vedea, preferintele se schimba uneori) cu doi copii. Doua super termite.

Toata lumea prezinta si lauda peste tot super kit-uri. De vacanta, de masina, de urcat pe munte, de X sau Y. Asa mi-a venit ideea unui „kit de mers in parc”.

De ce un kit de mers in parc?

Pentru ca vara este sezonul in care ar trebui (cel putin teoretic) sa petrecem cat mai mult timp afara, in aer liber. Copiii sunt in vacanta si parcul este un loc potrivit unde isi pot consuma energia, pot socializa si se pot bucura de joc liber. Evident, exista (sau ar trebui sa existe!) cateva reguli pentru ca iesirile in parc sa fie experiente placute 🙂

Daca ati mai urmarit postarile mele pe blog, stiti deja ca imi place sa fac liste. Care sper eu sa fie utile 🙂 Daca e prima data cand popositi aici, ma bucur si va multumesc! In plus, va poftesc sa descoperiti ce anume as pune eu in … kit-ul de mers in parc 🙂

In primul rand, ca sa nu credeti ca e musai sa luati un troller cu voi, sa scriem cateva LUCRURI pe care NU le PUNEM in kit:

  • Nu lua cu tine nici o asteptare. Copiii sunt copii. Presupunand ca mergi in parc pentru a le face placere, nu le ingradi/limita joaca la tobogan/leagan/nisip doar pentru ca … asa iti inchipui tu ca trebuie sa se joace ei.
  • Nu lua cu tine hainele frumoase/noi/de plimbare pe care ai platit o gramada de bani. Sau jucariile pentru care ai strans salariu dupa salariu. Vezi punctul 1. In parc, regula trebuie sa fie distractia libera. Copiii se murdaresc. Jucariile se mai strica. NU e SFARSITUL LUMII. Si in mod sigur nu e motiv de „e ultima data cand te aduc in parc”
  • Nu iti lua TREABA dupa tine. Da, ai auzit bine!!! In parc, daca esti cu copiii, nu rezolva deadline-uri, nu finaliza rapoarte, nu face liste de cumparaturi, nu plati facturi. Pentru ca este foarte periculos sa lasi copilul nesupravegheat. Daca nu ma crezi pe mine, poate e mai utila o scurta poveste, cum avem aici:

    Security must be the Priority

    To all parents and guardians all around the globe, Never ever leave your child unattended.This video is for you and learn on it to avoid this incident.

    Posted by WORD of LIFE on 4 August 2017

Kit-ul de mers in parc fara griji

Totusi, ce sa ai la tine?

Pune intr-un rucsac/traista usoara cateva mici secrete cu mari efecte:

  1. servetele uscate si o sticla cu apa (sau servetele umede)
  2. Jucarii potrivite varstei si intereselor copilului/copiilor tai – Regula la noi este asa: fiecare copil are voie sa ia maxim 2 jucarii, de mici dimensiuni si le va transporta la si de la parc. Evident ca se negociaza la sange asta 🙂 Si ca adultul va monitoriza ca jucariile sa nu ramana prin parc, dar ca punct de plecare exista regula.
  3. Daca ai in grija pofticiosi/mofturosi sau stii ca exista un interval in care sederea in parc va interfera cu o gustare, e bine sa ai la tine ceva ce poti oferi termitelor 🙂 Un mar, un baton de cereale, etc. Mare grija aici la ceilalti copii: cere voie adultului INAINTE de a le oferi. Te rooooog! Poate nu ma „bucur” ca ii oferi copilului meu ciocolata sau mai stiu eu ce, fara sa ma intrebi. NU! nu o sa moara de pofta 🙂
  4. Sticla de apa. Aici nu cred ca este nevoie sa insistam prea mult. Mai ales pe perioada de vara (dar nu numai), hidratarea organismului este extrem de importanta. Nu lichide reci, preferabil cat mai naturale si fara coloranti/indulcitori/arome, etc. Am scris deja despre hidratarea in parc, cred inca in acele informatii.
  5. Musai sa aveti capul acoperit – sapca, palarie de soare, bandana – optiuni exista, e important sa le explicam puilor de om de ce este bine sa aiba capusorul acoperit si in timp, daca se insista, vor intelege.
  6. Un alt „must have” din kit-ul de mers in parc este o solutie de curatare/antiseptica sau „puf puf” cum ii spun termitele mele. E utila la curatat maini murdare dar si la intervenit rapid in caz de mici lovituri/zgarieturi, etc.
  7. Muuuuuuuuuuuulta rabdareeeeeeeeeeeeeeeee. Pentru ca ei sunt copiii si tu esti adultul. Pentru ca ei vor sa se joace si e treaba ta sa le oferi acest lucru in conditii de siguranta. Pentru ca murdaria nu este capatul lumii si pentru ca „joaca frumoasa” si „mersul linistit” nu sunt mereu distractive.
  8. O carte/revista daca esti genul si crezi ca puiii de om se joaca aproape de tine, iar tu ramai cu un ochi la ei. Depinde de jocul copiilor, de varsta lor si de gradul de siguranta al locului in care sunteti. Imi amintesc (cu jind aproape) perioada de bebe mic in care ieseam afara sa citesc, bebe doarmea in carut/sistem de purtare…Ahh, ce vremuri!

Ultimul meu sfat, nu te implica in jocul copiilor daca nu e necesar. Din aceleasi considerente enuntate anterior: jocul este pentru copii. Nu mereu trebuie respectate regulile tale. Daca nimeni nu este ranit si toata lumea se distreaza, nu te implica!

Cam asa vad eu kit-ul de mers in parc. Voi aveti asa ceva? Ce carati dupa voi in plimbari/excursiile in parc?