Interviu cu Liliana, mamă cu superputeri :)

Astăzi, aduc în faţa voastră încă o mamă cu superputeri. Dacă sunteţi curioşi cu cine am stat de vorbă, vă invit să parcurgeţi interviul şi să ne lăsaţi, într-un comentariu, mie şi Lilianei, părerea voastră.
Să facem cunoştinţă. Cine eşti tu?

Sunt Liliana Cristina Damian, mămică de 6 ani și antreprenoare de 3 ani. Până să devin mamă, am avut un job într-o multinațională, dar simțeam de atunci că am o altă cale de urmat.

Magazinul (deschis în urmă cu 3 ani) a fost conceput în perioada maternității, poate cea mai creatoare etapă a vieții mele. Atunci am simțit că îmi găsisem calea mea, că e cea mai bună alegere! Fiind crescută 19 ani la țară, în natură, înconjurată de multe plante și animale, am decis că un magazin naturist e continuarea firească a drumului meu.

Și am început călătoria în lumea magică a naturii și a remediilor naturale. Însă mi-am dorit să fie un altfel de magazin, să fie un loc de conectare și de informare. Am avut mai multe evenimente, cu invitați minunați, care ne-au adus informații prețioase despre sănătate și frumusețe, precum și târguri organizate cu alte mămici, în care mi-am dorit să le fac cunoscute și pe ele, clienților mei! Am organizat câteva acțiuni caritabile cu sprijinul acelorași mame inimoase, cărora le mulțumesc încă o dată pentru implicare, am reușit să dotăm cu jucării, o grădiniță dintr-un sat, aceasta a fost poate cea mai frumoasă acțiune a noastră.

Eşti o mamă antreprenor? Ce înseamnă asta şi cum ai ajuns în această comunitate?

Da, sunt și mamă și antreprenor, sunt tare bucuroasă că am reușit să ajut și alte mămici din județul Alba să devină mai cunoscute. Am organizat diverse evenimente în care protagoniste au fost mămicile care au diverse afaceri mici de familie. Rezonez cu ele tocmai de aceea, de câte ori am ocazia, le invit la evenimentele mele.

Laudă-ţi puii sau proiectul/proiectele tale 🙂

Proiectul meu este magazinul Bio Shop, care nu este doar un magazin cu produse naturale și bio, ci și locul în care găsești consiliere nutrițională, asigurată de Oana Pop, un profesionist desăvârșit. Periodic, organizez și întâlnirea cu medicul specialist pediatru, Terezia Sicoe, dânsa este și consultant acreditat în alăptare, astfel mămicile sau viitoarele mămici primesc suport  pentru cele mai importante momente ale vieții puiuților lor.

Ce anume te recomandă?

Mă recomandă atitudinea față de clienții mei. Majoritatea fiind mămici, timpul le este limitat, le ofer consiliere online, pentru a-și alege produsele, le comand ceea ce își doresc și ele vin doar să ridice produsele.

Care este cel mai motivant moment? Dar cel mai dificil aspect al activităţii tale?

Cel mai motivant moment este cel în care primesc feedback pozitiv de la clienții mei care au testat un produs achiziționat de la mine și impresia lor legată de cum arată magazinul. Mi-au trecut pragul niște turiști străini, care au spus: „magazinul tău este o aromoterapie, în sine” sau mai sunt care spun „am intrat doar să mă liniștesc, aici la tine, mă relaxez cel mai bine”.

Cel mai greu mi s-a părut începutul, nu erau familiarizați cu termenul bio, nu știau care e diferența între bio și natural, deci educarea clienților și formarea lor în a urma un stil de viață sănătos.

Cine îţi face galerie, de pe margine? Ai un mentor sau oameni care te inspiră?

Familia mea îmi face galerie de pe margine, fără ei nu aș fi reușit să fiu aici, să vă răspund acestor întrebări. Susținerea familiei este esențială pentru orice afacere.

Mentori mi-au fost profesorii mei, în mod aparte dirigintele meu, care acum este un înger. A fost omul care mi-a marcat existența și îi sunt recunoscătoare pentru ceea ce sunt eu astăzi. Evident nu o pot uita pe profa de română, gramatica limbii romane fiind materia mea preferată.

Închide ochiii şi spune-ne cum ar fi fost viaţa ta, dacă, la un moment dat, făceai o altă alegere… 🙂

Dacă închid ochii, mă văd așa cum mi-am dorit în urmă cu mulţi ani, proiecția gândurilor mele de atunci este realitatea de astăzi. Știți vorba aceea: „Ai grijă ce îți dorești, că s-ar putea să se întâmple!” Tot ce mi-am dorit atunci, am acum, deci nu aș putea să îmi doresc altă realitate decât aceasta.

Care sunt cele mai importante componente ale succesului, în opinia ta?

Succesul vine în urma mai multor eșecuri, cel mai important aspect este continua formare și informare a noastră, a antreprenorilor și să nu renunțăm ușor.

Au trecut deja aproape 9 luni. Până la final de an, ce planuri măreţe ai ?

Până la finalul anului voi susține un workshop pentru o comunitate de mămici din județul Alba, împreună cu doamna doctor specialist pediatru intenționăm să reluăm seria întâlnirilor: De vorbă cu medicul pediatru! Și în curând, în magazin, vom începe un alt proiect, evident tot cu o mămică. Vom aduce și alte produse, care vor ajuta în educarea celor mai mici clienții ai noștri, cărți și jucării.

Un mesaj de final pentru mine şi cititorii mei 🙂

Cititorilor le spun să nu uite că: ” Prima bogăție este sănătatea” și să o prețuiască exact ca și pe o comoară.

Iar ţie îţi mulțumesc pentru acest interviu, în care am strâns cu emoție, parte din viața mea.

 

Mulţumesc şi eu pentru că ţi-ai făcut vreme să îmi răspunzi. Mulţumesc pentru că ai fost sinceră şi mă bucur să poposeşti aici, în căsuţa mea 🙂

Takeda Club Piatra Neamt – o familie la antrenament

Sâmbătă trecută, pe 25 noiembrie 2017, am asistat, cu mic şi mare, la cea de-a doua competiţie de kumite pentru Matei – Cupa „Ştefan cel Mare”, ediţia a V-a.

Invitaţia oficială, pe pagina de FB a evenimentului sună aşa:

Clubul Musashi Piatra Neamț , Renshi Gabriel Mares, 6 DAN KYUSHOSHIN JU JUTSU, invită toți iubitorii sportului din Piatra Neamț la competiția anuală de interes național Cupa „Ștefan cel Mare” Ju Jutsu . Competiția, aflată la a V-a ediție, va avea loc sâmbătă, 25 noiembrie, începând cu ora 9.

Competiția propriu-zisă se desfășoară în stilul JU JUTSU TRADIŢIONAL JAPONEZ și cuprinde următoarele probe: KUMITE (luptă), KATA (exercițiu de luptă imaginar cu unul sau mai mulți adversari), KOBUDO ( exercițiu de luptă cu arma tradiționale japoneze) și AUTOAPĂRARE (tehnici reale de luptă între doi sportivi).

În pauză, cluburile participante vor prezenta exerciții și tehnici demonstrative specifice fiecărui stil. Intrarea pentru public este liberă.

Matei face karate (kumite) cu shihan Ionel Ioniţă, într-un minunat club – Takeda – şi fiecare dintre „tigrişorii albi” cum sunt numiţi a lucrat mult şi a depus eforturi serioase pentru a se prezenta cât mai bine la această competiţie.

Spun zâmbind că Takeda Club este o mare familie şi mă bucur mult pentru că puiul meu de om are parte de aceste experienţe.

Cum aşa, vor întreba unii dintre voi, poate…Ca să înţelegeţi despre ce vorbesc, voi începe cu începutul.

Copii fiind nici eu, nici soţul meu nu am făcut sporturi. De nici un fel. Aşa au fost vremurile atunci, atât s-a putut face în condiţiile respective şi sunt convinsă că ne-ar fi prins bine sau, măcar, ne-ar fi ajutat ca astăzi să vedem viaţa puţin altfel.

Când domnul soţ a prins „gustul” fotbalului, m-am bucurat pentru el, dar nu am înţeles pe deplin cât de mult contează o astfel de activitate. 🙂 Până când nu m-a prins şi pe mine „virusul” sportului. Mă duc zâmbind la orele de pilates şi sunt mândra că, mai nou, vine şi mama cu mine 🙂

Când Matei l-a cunoscut pe sensei (nu ştiu dacă dânsul îşi mai aminteşte, dar era 1 iunie şi rawissanta Cristina  a găzduit în spaţiul ei frumos ateliere „meşterite” împreună cu câteva membre ale comunităţii Work at Home Moms – filiala Piatra Neamţ, al cărui coordonator local sunt). Atunci, Matei şi Ionel Ioniţă au interacţionat pentru prima dată. Din partea vărsătorului meu sensibil şi extrem de prezent a fost un fel de… coup de foudre, adică potrivire perfectă. Pentru că şi-a dorit să facă parte din trupa tigrişorilor.

De atunci, am trecut deja prin muuuulte antrenamente. Ne-am cumpărat kimono, am început să deprindem, cu paşi mici, rigorile acestui sport şi am descoperit Takeda Club – o familie care creşte, se antrenează şi râde împreună.

La prima competiţie, cea de la Bucureşti, am avut îngrozitor de multe emoţii. Dovada stă şi vocea mult schimbată din înregistrarea luptei. Acum, m-am bucurat să descopăr că puiul de om ce va avea 6 ani peste mai puţin de 3 luni s-a maturizat mult. Este mai stăpân pe el, pe ceea ce simte şi este. Deşi a fost înfrânt, a reuşit să se bucure de luptă şi a privit cu ochi critic evoluţia lui, după meci.

Marea bucurie pe care am trăit-o este sentimentul apartenenţei la clanul Takeda. Fiecare luptă a fost urmărită cu sufletul la gură de marea de părinţi şi copii. Fiecare victorie sau înfrângere a fost resimţită ca într-o familie şi cred că acesta este un super dar pentru fiecare dintre noi.

Ca în fiecare familie, mai există discuţii în contradictoriu. În condiţii de stres, se mai ridică tonul şi e posibil ca unele orgolii să iasă uşor ciufulite. Dar… ca în toate familiile smart, totul e bine când se termină cu bine. 🙂

Fiecare nou antrenament este un nou prilej de socializare, de a îmbunătăţi tehnicile de lucru şi de a „lucra” la relaţiile cu prietenii de la karate, cum le zice Matei.

Ştiu că luna cadourilor nu a început încă, dar să spui MULŢUMESC, sunt recunoscător şi eşti important pentru mine nu are nevoie de o lună anume.

Aşa că… Mulţumim frumos, shihan, pentru toată implicarea şi sufletul depuse în marea familie Takeda! Eşti „tată” nu doar pentru copiii care îţi poartă numele, ci şi pentru cei care, de-a lungul timpului, ţi-au trecut prin mâini. Sunt sigură că, peste ani, îşi vor aminti cu drag de clipele acestea, indiferent de drumul pe care îl vor alege!

 

Dupa Webstock 2017. Asteptari si poze

Înainte de Webstock am avut nişte emoţii uriaşe. Nu pentru că aş fi fost nominalizată la vreo categorie sau pentru că mă simţeam stingheră printre grupurile de bloggeri/vloggeri/nume din industria media.

Am avut emoţii pentru că nu ştiam exact ce cum va fi 🙂

Am postat toată ziua poze de la eveniment, pe pagina mea de FB şi pe cea a blogului. Am venit acasă cu câteva idei frumoase. Dar cel mai mare m-a marcat faptul că, pentru mine, fiecare vorbitor emana PASIUNE pentru un domeniu.

PASIUNEA, entuziasmul şi curajul de a face alegeri îndrăzneţe au fost mesaje care mă tot urmăresc, în ultima vreme. Râd, dar ştiu că nimic nu este întâmplător.

Ce mi-a plăcut la Webstock 2017?

Mi-a plăcut mult locaţia, mi-a plăcut evenimentul în sine, deşi am fost toată ziua pe repede înainte şi abia după ce s-a terminat am reuşit să gust pe deplin toate informaţiile primite.

Mi-a plăcut faptul că am avut deplina libertate de mişcare, sunt convinsă ca fiecare speaker a fost punctul de atracţie pentru persoane diferite. Mesajele au fost atât de variate, vibe-ul transmis şi modul în care s-a realizat dialogul, deşi pe alocuri asemănător, a trezit senzaţii şi gânduri diferite.

Am spus şi o să mai spun. Mai vin şi altă dată la Webstock! 🙂

Da, este destul de obositor şi greu de „organizat” o astfel de participare, mai ales pentru cei care nu locuiesc în Bucureşti. Dar este un efort pe care l-am făcut conştient, pe care mi l-am asumat şi care acum, post eveniment, a lăsat o impresie foarte puternică în sufletul meu.

Voi nota câteva idei pe care le-am notat, de-a lungul zilei şi sper să vă ajute şi pe voi, cât de puţin, în demersurile voastre.

Orice se poate, daca vrei. In afara de moarte, care nu poate fi ocolita. – Marius Manole

Nu conteaza de cate ori cazi, ci de cate ori te ridici – aici era vorba despre perseverenta cu care oameni minunati au crezut in EFdeN .

Un alt gând care mi-a dat putere vine de la Ionuţ Budişteanu – Pasiunea este oxigen pentru suflet.

Concluzii

Deşi m-a amuzat îngrămădeala de la mese, în pauza şi „disperarea” unora dintre cei prezenţi de a bifa toate campaniile şi standurile sponsorilor, am preferat să nu mă alătur lor. Am observat cu atenţie modul în care fiecare se „vindea” în faţa celorlalţi, cum se vorbea şi cum se interacţiona. Ca peste tot, există grupuri de interese, prietenii de complezenţă şi, poate, îmi place să cred, şi câteva relaţii adevărate, născute din această mare ciorbă care este online-ul.

Mi-ar fi plăcut să fie mai multe ateliere şi interesele celor prezenţi să poată fi satisfăcute prin discuţii/seminarii ŞI MAI INTERACTIVE desfăşurate unul după altul. Nu mi-am permis să intru, pe rând, la fiecare workshop ca să văd „care-i treaba”.

Nu am fost nici la gală şi nici la after party. Dar DA, am aflat cine au fost cei care au primit coroniţă. Parţial, mă aşteptam să existe acest gust amar, după decernarea premiilor. Mă aşteptam să fie foarte greu pentru cei mici să atragă atenţia celor mari şi puternici.

Dar ştiu sigur că această experienţă a fost, pentur mine, unul dintre cei mai mici, doar o etapă. O să scriu întotdeauna despre lucrurile în care cred. Îmi voi folosi vocea şi tonul, în funcţie de proiectele în care mă voi implica.

Poate nu m-au contactat ÎNCĂ marile agenţii de publicitate şi/sau nume din industrie, „cerându-mi mâna” pentru diferite colaborări, dar nu disper. 🙂