VegFest la Piatra Neamt – în cuvinte și imagini (concluzii)

Despre testarea sistemelor de purtare am scris deja, aici și aici. De asemenea, cum a prins contur ideea, am scris aici.

Pentru că a fost doar prima ediție organizată în orașul nostru și pentru că nu a beneficiat de multă publicitate, prezența susținătorilor a fost destul de redusă. Dar e un început! Primul pas a fost făcut și sunt mândră că am reușit, împreună cu niște oameni frumoși (Mulțumesc dragele mele, Irina și Ana Maria!)

În cuvinte, aș spune că organizarea unui astfel de eveniment a fost un tur de forță pentru mine, mamă de 2 ori și soție, a fost greu, am alergat, am jonglat periculos cu programe, bone (mulțumim, bica Ela!!! Te iubim!) și termene limită. A fost solicitant și am redevenit, pentru o perioadă, șefa departamentului Implementare Proiecte de la ANSSA Iași (din studenția nu foarte îndepărtată :)). Sper că anul viitor să fim mai mulți care să devenim interesați de un stil de viață sănătos, de alernative eco/bio pentru ceea ce punem pe masă și îmi doresc să ducem acest eveniment de aici, de la un început timid, pus în scenă de o mână de oameni la o adevărată mișcare, cu tradiție în județul și orașul nostru!

Acum, voi lăsa o parte dintre fotografii să vorbească 🙂

IMG_0320

IMG_0371

IMG_0370

IMG_0366

IMG_0359

IMG_0358

IMG_0357

IMG_0355

IMG_0353

IMG_0315

IMG_0465

IMG_20150520_160338 IMG_20150520_160116 IMG_20150520_160315

Mulțumesc, încă o dată, tuturor sponsorilor care ne-au fost alături:

– http://www.bebeshop.casazamfirei.ro/,

– http://scutecele.ro/,

– http://www.bebeshop.casazamfirei.ro/,

– http://scutecele.ro/,

– http://www.facebook.com/www.GradinaMariucai.ro,

– Biorganicbubu – http://www.biorganicbubu.ro/index.php,

– Gustul Natural – http://www.gustul-natural.ro/,

– http://www.vreaunatural.ro/,

– https://www.facebook.com/Rodia.ro?fref=ts,

– https://www.facebook.com/accesoriile.amaliei?fref=ts,

– magazinul La Cherhana Piatra Neamț,

– doamna Angelica Cosma,

– Asociația „Bâtca Doamnei” (gazda noastră)!

Mă bucur să vă am printre prietenii mei și sper să ne susținem reciproc și în alte viitoare proiecte!

Joacă după reguli!!!

Tot mai des, în ultima vreme, ca un făcut, au tot apărut diverse situaţii care dau mult de gândit.

Oameni care trădează, cu sau fără voie. Oamenii care mint şi se fac apoi că le pasă.

Minciuni cosmetizate frumos, învelite în hârtie lucioasă, de cadouri, oferite pe tavă celor creduli şi inocenţi.

Lovituri pe la spate.

Scuze târzii, poate sincere. Dar atât de târzii. Publice, protocolare, reci. Seci. Târzii.

Întrebări fără răspuns. Conversaţii devenite monolog.

Sprijin cerut, oferit, aruncat la gunoi. Plin de nepăsare, de praf şi de „atenţia” unui spate întors.

Zgomot de paşi îndepărtându-se. Prea rar (re)venind.

Urmele rămân. Întotdeauna. Şi Adevărul iese la iveală mereu. Trebuie să fie aşa. Trebuie! Am nevoie să cred că este aşa.

Punct şi de la capăt. Că aşa-i în viaţă, nu? Sau aşa cred Peştii că-i în tenis… Vorbele tac, de multe ori. Dezamăgirea doare atât de crunt, încât… aş striga atât: joacă, frate, după reguli!!!

Gânduri de ploaie

Aștept cu nerăbdare primăvara. Ca în fiecare an, după ziua mea, mereu aștept primăvara. Cu soare călduț, cu verde crud, cu molcome clipe de plimbare… Dar mai avem de așteptat, se pare.

E urât afară și plouă sau ninge. În orașul meu, e frig și noroi. Mă apucă melancolia și gânduri multe, se adună în nori grei, întunecați, deasupra mea.

A mai trecut un an… Oamenii se schimbă mereu. Ne temem să rămânem la fel, să iubim aceleași suflete, să gustăm aceleași plăceri, să repetăm aceleași greșeli. Alergăm, uităm, rănim, ștergem, călcăm în picioare clipe și ne credem puternici. Ne vrem unici. Ne visăm frumoși.

Și totuși, ce rămâne în urmă? Ce a ieșit din mâinile, gura sau sufletul nostru, la sfârșitul unei zile, unui an… Unei vieți?

E târziu sau mai e vreme? E încă timp să păstrăm alături oamenii dragi, care pot oricând să ne însenineze ziua? E destul să știm că există, undeva, în lume oameni necesari sufletului nostru sau simțim nevoia să îi ținem prizonieri ai clipelor noastre mereu?

Am recitit Maitrey, pentru șezătoarea de luni…Acum, am trecut la continuarea cărţii sau răspunsul ei, al fetei, Dragostea nu moare. Am mai îmbătrânit cu un an și resimt, zilele astea mai mult, gustul amar al unor relații de complezență.   Cu toții avem, așa e lumea făcută, dar azi, privind ploaia și tot auzind sirenele grăbind pe la geamul meu, pe stradă, mă gândesc…

Îmi place să scriu, dar îmi crește tensiunea când văd sau citesc despre cruzimea și prostia oamenilor. Mă dezarmează complet răutățile voite, cu direcție, replicile acide aruncate în față sau doar cuvintele grele, spuse aiurea, la nervi, ca apărare… Am supraviețuit multor dezamăgiri, am iertat multe palme date sufletului meu, am ținut cu dinții de multe prietenii care nu meritau, poate.

O să vină. Primăvara o să vină curând. Respiră adânc, închide ochii strâns și nu privi ploaia cea rece! O să vina primăvara, cu siguranță!

Am câteva clipe libere şi încerc să fac o incantaţie să chem primăvara… Ajung uşor, ca prin vis, pe o pagină unde nu am mai fost de mult – http://www.jingle.ro/. Ceva care să cheme soarele şi verdele crud al ierbii şi aerul călduţ, numai bun de plimbare şi de visare… Caut, în amintire, aroma unei zile de primăvară frumoase, speciale… Ca gustul dulce acrişor al primei întâlniri, ca mirosul uşor amărui al primelor dezamăgiri… Visez la o rochie frumoasă, ca o zi senină de aprilie… Nici nu îmi dau seama cum, în faţa mea, se deschid atât de multe posibilităţi… Tastez câteva cuvinte simple – rochie primavara lila .Un singur click şi parcă simt iz de primăvara! Ce simplu, ce uşor, ce comod!

Îmi amintesc şi retrăiesc uneori de starea de spirit ciudată, în care ai vrea ceva, dar nu ştii ce, parca simţi doar o nelinişte, un dor… Şi mintea nu găseşte decât senzaţia caldă a unei culori sau a unui miros. N-aş fi crezut vreodată că există un astfel de site care să îmi dea răspunsuri atât de repede, atât de variate, folosind termeni de căutare atât de … feminini, să spunem. Tot îmi spunea soţul zilele trecute că femeile sunt atât de complicate 🙂 Nu neapărat, aş spune, doar că pot gândi în culori!