Despre bucuria unui gest

Uneori, gesturi mici fac mai mult decât orice dar mare, cu fundă şi dedicaţie!

Uneori, oameni care nu păreau să fie pe aceeaşi lungime de undă cu tine, te uimesc prin replici care te fac să îi priveşti altfel. Mai aproape, mai adevăraţi, mai reali, parcă. Şi să îi descoperi prieteni, sau măcar dragi…

Pentru astfel de clipe, pentru astfel de oameni şi pentru bucuriile simple, pe care nu le cauţi, ci doar le primeşti, le guşti şi îţi umplu sufletul, azi sunt recunoscătoare.

Pentru că… exist şi pot trăi lângă toţi ai mei! 🙂

Chiar dacă mai sunt nori pe cerul meu, chiar dacă uneori, pare că timpul şi energia se duc pentru lucruri şi oameni cu mai puţină valoare, ALEG să cred, să merg mereu mai departe. Să duc pe umeri şi în suflet credinţa că Oamenii (chiar aşa, cu O mare) sunt, de cele mai multe ori, la locul şi timpul potrivit. Pentru că fiecare înfrângere este, de fapt, amintirea unei lupte şi NU DOAR durere şi lacrimi.

Bucuria unui gest poate fi picătura de putere care te remontează după o zi grea şi lungă. Poate fi umărul pe care îl oferi unui om drag în clipe de cumpănă. Bucuria unui gest este nepreţuită dacă vine frumos, sincer, adevărat, din suflet şi din dorinţa de a fi acolo. De a crede, de a spera, de a construi.

Un gest făcut din şi cu bucurie este ca o gură de apă în deşert, ca o pală de vânt pe caniculă, ca o binemeritată pauză după un efort susţinut…

Sunt recunoscătoare pentru toate lecţiile şi încercările. Le primesc, zâmbesc şi sper să pot spune, mâine, că am reuşit să mi le însuşesc pe deplin.

 

PS – Acest text a fost scris acum câteva săptămâni, dar abia acum a ajuns să prindă forma pe care o căutam. Life goes on!

Primavara privirii tale

E martie cu ghiocei și zambiluţe pentru mame,/ Cu emoții pentru toți și gânduri de iubire!/ E martie cu cer senin și împletire albă roșă/E martie, frumoasă mamă!

E primăvară pe pământ, /E primăvară-n ochiii tăi, iubita mea măicuță/ Eu am crescut, la rândul meu și ți-am născut nepoți./Mă uit la tine, îi privești și cum te joci cu ei/Ești iarăși tânără mămică, prin ei o viață nouă ceri/E primăvară pe pământ…

Se făcea că erai iarăși copil. Că toți ai tăi îți erau aproape și nimic din durerea de azi nu te atinsese. Erai iar în casa părinților, cu copilăria în gene și aceeași privire senină care mi-a legănat mie visele, de atâtea ori. Ești ascunsă în trecut, cu o carte în brațe și o cană de cacao cu lapte cald alături. Privești în jur și parcă nu-ți vine să crezi că e aievea. Visezi? Ai febră oare? Ai ajuns în Rai?

Şttttt… Nu pune întrebări! Nu te gândi! Trăiește clipa de acum, bucură-te de ceea ce ai și ești, gustă libertatea de a săruta obrajii mamei tale, de a îmbrățișa trupul puternic al tatălui tău, de a veghea somnul fratelui cel mic. Adulmecă acum, cu toată ființa ta, această clipă, această boare, aceste ființe, aceste bătăi de aripi.

Ah, cât de repede trece timpul!

Deschizi cartea, tremurând de emoție. Încă nu ești pe deplin convinsă că e real, că ești înapoi în timp, în aniii copilăriei tale. Literele cărții din fața ta sunt ciudate, parcă nu le poți recunoaște, parcă nu le poți lega în cuvinte, parcă nu ai știi să citești… Doamne, ce se întâmpla cu mine, te întrebi?! Deodată, însă, pe pagina albă, semnele negre care jucau ghiduș până acum câteva minute, se așează cuminți și parcă ușor, ca la apel, alunecă sublim, creionând un mesaj pe care doar tu îl vezi:

Dragul nostru copil,

Tu eşti Eluţa noastră cea multiubită! Pentru că nu mai suntem de o vreme, fizic, lângă tine, am găsit această cale , mai neobișnuită, ce-i drept, de a te aduce iarăși în trecut. Nu visezi, nu ești bolnavă și nici nu te pregătești să îi părăsești pe cei dragi ție. Nu!!! E așa departe acel moment… Noi, părinții tăi, acum în ceruri, te vom iubi mereu. Știm că te podisesc uneori lacrimile când te gândești la noi, că ți se pune un nod in gât când îţi dai seama că pe pământ, tu nu mai ai părinți… Dumnezeu însă ți-a dăruit copii şi nepoți! Pentru că El te iubește, mai presus de orice. Așa cum te iubim și noi, drept pentru care L-am rugat să ne permită să îți dăm de veste. Aici și acum. Nu te speria, copil blond cu ochii de senin! Suntem împreună, alături de toți cei care au ales să părăsească pământul, suntem împliniți și ne este bine. Aici, lucrurile sunt atât de simple… Nu mai simțim durere, nici orgolii inutile… Ne folosim de acest prilej, 8 martie, pentru a-ţi reaminti că marea sărbătoare este, trebuie să fie în sufletul tău! E început de primăvara, e cald și soare iar tu, FEMEIE, soție, mamă, bunică ești liantul care aduce împreună oameni și locuri și gânduri! Fii mândră de tine, fii puternică și zâmbește, copilul nostru drag, pentru că ai de ce!!!

Te-ai trezit din cel mai frumos vis pe care ţi-l poți aminti! O lacrimă dulce amară își face drum din ochiul stâng… Ai visat frumos, cu părinți care nu mai sunt pe pământ și scrisori care nu s-au scris niciodată… Te trezești zâmbind, îți faci o cafea și privești calendarul din perete. E 8 martie…

La mulți ani, iubita mea mamă! Mi-aş dori să am puterea ca de acest 8 martie să îţi pot dărui aceste clipe…Te iubesc şi îţi mulţumesc, pentru tot şi toate!!!