O bucăţică de soare

Sâmbătă, 27 iunie 2015, Otilia Mantelers a fost la Piatra Neamţ pentru a dărui mămicilor din Moldova o mică bucăţică de soare. Aşa am simţit eu, aşa pare şi din fotografiile pline de lumină, pentru care mulţumim prietenilor evenimentului (Florin Zaharia Photography).

Drept dovadă, iată câteva frânturi din ceea ce a putut capta aparatul:

10896443_623221154448311_1198994197113860332_o 10733816_623221151114978_414673514961798532_o

906060_623234227780337_8970233427581844720_o 1799107_623221537781606_782493094541166301_o 10269061_623221381114955_431344889314269505_o 10339410_623221227781637_3125151131091209272_o 11010953_623221421114951_499118002443379541_o 11233506_623221304448296_8774997851942679296_o 11357348_807754442671797_1500650835918018059_o 11412037_623227137781046_504092550853514836_o 11430130_623221527781607_6292182715565124970_o 11539005_623221147781645_7894786260855992818_o

Am plecat cu inima uşor strânsă de acasă, împărţind copiii după posibilităţi (unul cu bunicii, unul cu tati). Până să înceapă evenimentul, m-am tot gândit la ei, la ce-or face, la cum s-or descurca. Şi nu pentru că nu aş avea încredere în bunicii materni sau în tati, ci pentru că timpul alocat mie (investiţia în sufleţelul şi sănătatea mea mentală, am considerat-o iniţial) era, de această dată, destul de generos. Dar, odată cu începerea evenimentului, încă de la prezentarea făcută de buna Antoanela de la Centrul Educaţional „Antonia”, orice urmă de grijă (hai să recunosc, de remuşcare chiar!) a dispărut. Sincer, nu mi-am dat seama când şi cum a trecut timpul, când a sunat clopoţelul pentru pauză şi când s-a terminat întreaga călătorie în lumea frumoasă, pozitivă, jucăuşă a Otiliei (= Hand in Hand Parenting).

Despre Otilia ce să spun, mai întâi? Este un om frumos, cald, dulce. Este un speaker pe care l-am sorbit cu nesaţ toate (!!!) cele şapte ore. Este un profesionist care a găsit modalitatea prin care să explice pentru mămici, tătici, bunici, bone, profesori, pedagogi şi pici 🙂 cum merg lucrurile pe tărâmul jocului, ce înseamnă timp (special) de calitate alături de copilul tău, cu ce se mănâncă LP (Listening Partnership).

Pentru că mi-am dorit să pun umărul la organizarea acestei întâlniri, ştiam deja unde se va desfăşura aceasta (mulţumim încă o dată, Central Plaza Hotel!) Cu toate acestea, am descoperit cu deosebită încântare Sala Baroque – un spaţiu parcă anume creat pentru astfel de evenimente – cochet, intim şi distins, dar fără a fi înghesuit sau prea protocolar .

Pentru mămicile aflate la întâlnire, în complicitate cu Anto, am pus la cale o mică „trataţie” colorată cu minunile de la Usborne, care, sper eu, le-a făcut plăcere şi, de ce nu, le-a oferit idei pentru darurile sau activităţile de vacanţă ale cavalerilor viteji şi ale domniţelor vesele 🙂 11700646_623227067781053_555632998088058550_o

906003_623227134447713_1614914342570176605_o 10986710_623221157781644_4436095953352605944_o 11053709_623227054447721_525310010080774247_o 11221920_623227057781054_7464849412071274674_o 11406492_623227124447714_4453794590813912071_o 11536504_623227047781055_5414221699047982704_o

Răsplata „tangibilă” pentru participarea la maratonul informaţiilor a fost concretizată în diplome de participare, suporturi de curs, minunate poze şi, poate, educarea gustului pentru astfel de seminarii.

Însă, mai mult decât atât, şi eu, ca şi celelalte frumoase doamne/domnişoare prezente în sală, am rămas cu sufletul plin de căldură, de frumos, de spirit ludic direcţionat către armonizarea tuturor principiilor de parenting ce par să ne bombardeze.

Aceasta a fost experienţa primei conferinţe de parenting – 2 în 1, susţinute de Otilia la Piatra Neamţ. Ambele subiecte (atât Jocul, cât şi Limitele în relaţia părinte-copil: apropiere, încredere, vindecare au fost tratate cu maximă seriozitate (deşi s-a râs mult), cu exemple elocvente şi emoţii constructive (din toate părţile).

Deşi nu am apucat să parcurg suportul de curs, mi-au rămas adânc întipărite în inimă energia pozitivă care inunda sala, bunătatea cu care fiecare întrebare/nelămurire/dilemă şi-a găsit răspuns, candoarea cu care am stabilit, între noi, prieteni dragi sau cunoştinţe (ne)întâmplătoare punţi de comunicare reală.

Am plecat spre casa zburând către puiii mei de om, plină de drag şi dor. Mi-am rupt din timpul lor cu mine, pentru a mă întoarce întreagă, veselă şi „pregătită” cu ustensile de aur: curaj, iubire, lumină.

Mulţumesc, Antoanela, pentru că m-ai lăsat să fiu parte a acestei mici explozii de bucurie!

Mulţumesc, Otilia Mantelers, pentru că ai venit ACUM, AICI şi pentru mine şi copiii mei de stea! Fie ca îngerii care te veghează să te răsplatească înzecit pentru razele tale de soare!