Jurnal de lucruri bune – Gemoterapice

Cred cu toată ființa mea că informația este prețioasă. Dar mai cred că degeaba e plin în lume de lucruri bune, dacă ele rămân secrete ascunse sub șapte lacăte. Pentru mine, gemoterapia a venit ca o completare a căutării unor soluții, ca un pas în plus pe un drum pe care mă aflu deja de o vreme. Pentru mine și familia mea, remediile gemoterapice, alături de homeopatie sunt primele opțiuni în ceea ce privește sănătatea. De asemenea, încep să conștientizez tot mai mult cum consum resursele de care dispun și care dintre acestea îmi pot fi hrană ȘI/SAU medicament.homeopatie

Sunt sigură că mai am foarte multe de învățat și îmi doresc să găsesc acei oameni dispuși să îmi arate, să împartă cu mine cunoașterea lor. Deocamdată, încep eu, cu câteva considerații generale despre gemoterapice, preluate aproape integral din cataloagele PlantExtrakt (nu mă plătește nimeni, în nici un fel, să scriu despre ele, DAR sper să vă fie utilă, de leac și alinare această postare!)

Prin bunăvoința unui Om bun, am intrat în posesia câtorva materiale care pe mine, ca mamă, mă ajută mult. Nu știu dacă se obțin greu, dacă se pot cumpăra de undeva sau costul lor, dar îmi doresc să împart cu voi acest dar.

Mai exact, informațiile care urmează reprezintă o sinteză a datelor din:

  • Lexicon de gemoterapie – aplicații în patologia aparatului respirator și propuneri de asocieri cu alte produse naturale (aparat respirator)
  • Lexicon de gemoterapie – aplicații în patologia aparatului respirator și propuneri de asocieri cu alte produse naturale (aparat osteoarticular)
  • Lexicon de gemoterapie – a II-a ediție revizuită și adăugită
  • Gama Tincturi mamă
  • Gama Produse fitoterapeutice, complexe fito-gemoterapice originale

gemoterapiePrecizări importante în ceea ce privește administrarea extractelor gemoterapice recomandate în afecțiuni ale aparatului respirator sunt următoarele*:

  1. Extractele gemoterapice pot fi găsite sub două forme de prezentare – forma clasică (MG=D1), iar unele dintre ele și sub forma concentrată (MG). Forma concentrată este mai puternică (de 10 ori față de cea clasică) și presupune administrarea la adulți a 6 picături, respectiv 3 picături la copii, față de 2 ml la adulți și 1 ml la copii, pentru forma clasică. Puteți afla sub ce formă este prezentat și trebuie administrat extractul citind denumirea sa integrală, specificată pe cutia produsului, dar și pe sticluța cu capac dozator.
  2. Concentrația alcoolică a extractelor gemoterapice clasice prezentate este, de regulă, de 18% (cu excepția celor de Arin negru, Brad, Castan comestibil și sălbatic, Cimișir, Mesteacăn pufos și argintiu, Plop și Cătină roșie care au o concentrație de 33% vol.), iar a gemoterapicelor concentrate (MG) este de 40% (cantitatea de alcool/doză fiind însă de aprox. 4 ori mai mică aici).
  3. Modul de administrare specifică și vârsta de la care se poate administra în mod uzual gemoterapicul respectiv, raportat la experiența medicilor care au realizat lexiconul) fără să fie însă o recomandare restrictivă pentru vârste mai mici. În situații speciale, medicul poate considera necesară administrarea anumitor gemoterapice din primele zile de viață, caz în care posologia este adaptată (1 picătură/kg corp). Dozele pentru fiecare produs gemoterapic administrat, conform recomandărilor dr. Pitera (Compendiu de gemoterapie clinică) sunt 1-15 picături/zi pentru nou-născuți și 10-30 picături/zi pentru sugari.
  4. Administrarea se recomandă în acut pe o perioadă de 7-10 zile (sau până la dispariția totală a simptomelor), iar în cazurile cronice pe o perioadă de 2-3 luni, iar la nevoie, după o perioadă de pauză (1-2 săptămâni) se poate repeta (aceeași schemă sau alte asocieri care se impun).
  5. NU SE ADMINISTREAZĂ copiilor gemoterapice de Cimișir, Cais, Piersic, Vâsc.
  6. Nu se administrează copiilor gemoterapice în perioada vaccinărilor, cu 1-2 săptămâni înainte și 2-3 săptămâni după vaccinare, pentru a permite corpului să inițieze și finalizeze răspunsul imun specific pentru antigenele cuprinse în vaccin.
  7. Nu se administrează femeilor însărcinate și celor care alăptează Arin negru(galactofug), Cimișir, Cais, Piersic, Vâsc.
  8. Se administrează rar copiilor, în afecțiuni respiratorii, gemoterapice de Alun, Castan comestibil, Castan sălbatic, Fag, Mur.
  9. Se administrează preferențial copiilor, în afecțiuni respiratorii, gemoterapicul de Brad.
  10. Gemoterapicele de Alun și Mur sunt CONTRAINDICATE în cancere bronhopulmonare din cauza activității antifibrotice, cu posibilitatea promovării metastazelor.
  11. Este specificat la modul de administrare al gemoterapicelor faptul că se asociază mai multe gemoterapice pentru recomandările prezentate. Există și situații când anumite gemoterapice se pot administra și singure, în general pentru tuse.
  12. Extractele din muguri de Mesteacăn argintiu și Mesteacăn pufos au recomandări asemănătoare în afecțiuni respiratorii, astfel încât se poate adminsitra oricare dintre ele, la orice grupă de vârstă.
  13. Există o diferență importantă între extractele gemoterapice (extracte hidro-glicero-alcoolice din părți tinere de plantă) și tincturile mamă (extracte hidro-glicero-alcoolice din părți adulte de plantă),acestea din urmă fiind propuse ca asocieri benefice cu extractele gemoterapice.

* Text preluat din Lexiconul de gemoterapie corespunzător aparatului respirator.

Ești pacient? Ai drepturi! Cere-le!

Aș vrea să scriu încă de la început că NU SUNT pornită să lupt împotriva sistemului sanitar din România. Da, poate nu este cel mai bun, în forma sa aplicată astăzi, în România anului 2016. Da, a fi pacient în spitalele și clinicile din țară poate fi un demers lung, încâlcit, dureros și aducător de mari și multe frustrări. Da, cred cu tărie că sistemul este, dincolo de reguli, legi și norme, APLICAT de oameni, care au și ei, la rândul lor, calitatea de pacient, într-un anume context.

Vreau doar să reunesc într-un singur loc acele prevederi care există în legea drepturilor pacientului și pe care, de multe ori, eu sau tu, ca pacient aflat într-o nevoie, nu le avem la îndemână.

Cadrul legislativ important în această situație este Legea nr. 46/2003, cu modificările, completările și adăugirile ulterioare. Este de avut în vedere ca întotdeauna, să consultați cea mai nouă formă a oricărei legi ( urmărind puțin descopăr că primele prevederi privind drepturi ale pacientului apar menționate încă din Legea nr. 3/1978, modificată apoi de celebra Lege nr. 95/2006 – privind reforma în domeniul sănătății).

Pentru cei care nu sunt obișnuiți să citească un text de lege sau nu au răbdarea necesară parcurgerii și înțelegerii unui text, de multe ori, stufos, cu mult limbaj juridic, voi încerca să simplific, pe cât posibil, principalele prevederi ale acestei legi care te poate ajuta, în primul rând, să îți cunoști drepturile pentru a putea beneficia de ele.

Pacient este orice persoană sănătoasă sau bolnavă care folosește serviciile de sănătate. Pentru clarificare, voi menționa faptul că, în condiții normale, simpla solicitare a unei adeverințe medicale din care să reiasă anumite informații despre starea de sănătate este o solicitare pe care o faceți în calitate de pacient (fără a fi bolnav neapărat).

Drepturile pacientului, clar exprimate în lege sunt următoarele:

  • Pacienții au dreptul la îngrijirile medicale de cea mai înaltă calitate DISPONIBILE, în conformitate cu resursele umane, financiare și materiale.
  • Pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoana umană, fără nici o discriminare (în condițiile în care discriminare = distincția care se face între persoane aflate în situații similare pe baza rasei, sexului, vârstei, apartenenței etnice, originii naționale sau sociale, religiei, opțiunilor politice sau antipatiei personale).
  • Pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale disponibile, precum și la modul de a le utiliza. (Aici este unul dintre subiectele sensibile, în opinia mea. O mare parte dintre noi considerăm medicul, sau sistemul medical ca o entitate divină care știe și poate totul, nu avem curajul să cerem explicații sau lămuriri, luăm ca literă de lege orice ni se servește ca venind din acea direcție, DAR, din păcate, mergem apoi în alte părți să ne vărsăm frustrările și nu comunicăm direct, la obiect.)
  • Pacientul are dreptul de a fi informat asupra identității și statutului profesional al furnizorilor de servicii de sănătate. (Aceste informații ar trebui să fie vizibile la sediul furnizorului de servicii medicale, la cerere sau prin intermediul Casei de Asigurări de Sănătate).
  • Pacientul internat are dreptul de a fi informat asupra regulilor și obiceiurilor pe care trebuie să le respecte pe durata spitalizării.
  • Pacientul are dreptul de a fi informat asupra stării sale de sănătate, a intervențiilor medicale propuse, a riscurilor potențiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuării tratamentului și nerespectării recomandărilor medicale, precum și cu privire la date despre diagnostic și prognostic.
  • Pacientul are dreptul de a decide dacă mai dorește să fie informat în cazul în care informațiile prezentate de către medic i-ar cauza suferință.
  • Informațiile se aduc la cunoștința pacientului într-un limbaj respectuos, clar, cu minimalizarea terminologiei de specialitate; în cazul în care pacientul nu cunoaște limba română, informațiile i se aduc la cunoștință în limba maternă ori în limba pe care o cunoaște sau, după caz, se va căuta o altă formă de comunicare.
  • Pacientul are dreptul de a cere în mod expres să nu fie informat și de a alege o altă persoană care să fie informată în locul său.
  • Rudele și prietenii pacientului pot fi informați despre evoluția investigațiilor, diagnostic și tratament, cu acordul pacientului.
  • Pacientul are dreptul de a cere și de a obține o altă opinie medicală. (Dacă decizi să faci uz de acest drept, mi se pare normal și profesionist să nu ajungem apoi să vorbim de resentimente, mândrie personală și răzbunare!)
  • Pacientul are dreptul să solicite și să primească, la externare, un rezumat scris al investigațiilor, diagnosticului, tratamentului și îngrijirilor acordate pe perioada spitalizării. (Încă o dată, este dreptul oricărui pacient, nu este o favoare pe care cineva o face benevol.) = ACCES LA DATELE MEDICALE PERSONALE
  • Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenție medicală asumându-și, în scris, răspunderea pentru decizia sa; consecințele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.
  • Când pacientul nu își poate exprima voința, dar este necesară o intervenție medicală de urgență, personalul medical are dreptul să deducă acordul pacientului dintr-o exprimare anterioară a voinței acestuia. În cazul în care pacientul necesită o intervenție medicală de urgență, consimțământul reprezentantului legal nu mai este necesar. În cazul în care se cere consimțământul reprezentantului legal, pacientul trebuie să fie implicat în procesul de luare a deciziei atât cât permite capacitatea lui de înțelegere.
  • În cazul în care furnizorii de servicii medicale consideră ca intervenția este în interesul pacientului, iar reprezentantul legal refuză să își dea consimțământul, decizia este declinată unei comisii de arbitraj de specialitate. Comisia de arbitraj este constituită din 3 medici pentru pacienții internați în spitale și din 2 medici pentru pacienții din ambulatoriu.
  • Consimțământul pacientului este obligatoriu pentru recoltarea, păstrarea, folosirea tuturor produselor biologice prelevate din corpul său, în vederea stabilirii diagnosticului sau a tratamentului cu care acesta este de acord.
  • Consimțământul pacientului este obligatoriu în cazul participării sale în învățământul medical clinic și la cercetarea științifică. Nu pot fi folosite pentru cercetare științifică persoanele care nu sunt capabile să își exprime voința, cu excepția obținerii consimțământului de la reprezentantul legal și dacă cercetarea este făcută și în interesul pacientului.
  • Pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat într-o unitate medicală fără consimțământul său, cu excepția cazurilor în care imaginile sunt necesare diagnosticului sau tratamentului și evitării suspectării unei culpe medicale.
  • Pacientul are dreptul la confidențialitate – Acest drept se extinde asupra tuturor  informațiilor privind starea sa, rezultatele investigațiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidențiale chiar și după decesul acestuia. Informațiile cu caracter confidențial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul își dă consimțământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres. Dacă informațiile sunt necesare altor furnizori de servicii medicale acreditați, implicați în tratamentul pacientului, acordarea consimțământului nu mai este obligatorie.
  • Pacientul are dreptul la informații, educație și servicii necesare dezvoltării unei vieți sexuale normale și sănătății reproducerii, fără nici o discriminare.
  • Dreptul femeii de a hotărî dacă să aibă sau nu copii este garantat, cu excepția cazului în care sarcina ar punea viața sa în pericol. În acest caz, are întâietate dreptul femeii la viață. Pacientul, prin serviciile de sănătate, are dreptul să aleagă cele mai sigure metode privind sănătatea reproducerii. Orice pacient are dreptul la metode de planificare familială eficiente și lipsite de riscuri.
  • În cazurile în care este necesară selectarea pacienților pentru anumite tipuri de tratament care sunt disponibile în număr limitat, se vor folosi exclusiv criterii medicale. Criteriile medicale privind selectarea pacienților pentru anumite tipuri de tratament se elaborează de către Ministerul Sănătății.
  • Pacientul are dreptul la îngrijiri terminale pentru a putea muri în demnitate. Pacientul poate beneficia de sprijinul familiei, al prietenilor, de suport spiritual, material și de sfaturi pe tot parcursul îngrijirilor medicale. La solicitarea sa, în măsura posibilităților, mediul de îngrijire și tratament va fi creat cât mai aproape de cel familial.
  • Pacientul internat are dreptul și la servicii medicale acordate de către un medic acreditat din afara spitalului.
  • Personalul medical sau nemedical din unitățile sanitare nu are dreptul să supună pacientul nici unei forme de presiune pentru a-l determina pe acesta să îl recompenseze altfel decât prevăd reglementările de plată legale din cadrul unității respective. Pacientul poate oferi angajaților sau unității unde a fost îngrijit plăți suplimentare sau donații, cu respectarea legii. (Aici ar fi atât de multe de spus… și totuși, îmi place să cred că schimbarea se face cu pași mărunți, cu fiecare dintre noi, cei care conștientizăm cât rău/bine putem face prin ceea ce alegem să înfăptuim).
  • Pacientul are dreptul la îngrijiri medicale continue până la ameliorarea stării sale de sănătate sau până la vindecare.Continuitatea îngrijirilor se asigură prin colaborarea și parteneriatul dintre diferitele unități medicale publice și nepublice, spitalicești și ambulatorii, de specialitate sau de medicină generală, oferite de medici, cadre medii sau de alt personal calificat. După externare, pacienții au dreptul la serviciile comunitare disponibile.
  • Pacientul are dreptul să beneficieze de asistență medicală de urgență, de asistență stomatologică de urgență și de servicii farmaceutice, în program continuu.

Dincolo de toate aceste drepturi, mi se pare de bun simț să subliniez faptul că și atitudinea pacientului față de furnizorii de servicii medicale (fie ei medici de familie, farmaciști, medici din spital sau personal medical din ambulanță) este necesar să se bazeze pe respect, înțelegere și încredere. Da, avem drepturi și este bine să le cunoaștem, dar este la fel de important să nu lezăm drepturile celorlalți și să respectăm partea noastră de obligații pentru ca lucrurile să meargă bine. Eu cred în puterea omului de a se schimba, de a se îmbunătăți constant, de a deveni cu adevărat ceea ce este în menirea sa să fie. Cred, de asemenea, că limitele (sub formă de reguli, legi, norme sociale, etc.) sunt importante, ne ajută și ne pot fi de folos, atâta vreme cât le înțelegem și avem tăria de a le schimba/modifica în situațiile în care nu mai corespund realității.

Date de contact utile:

Tel Verde CAS Neamț – 0800.800.984

Telefonul Pacientului – 0800 800 242 (număr apelabil gratuit din orice rețea de telefonie, va răspunde un operator, în fiecare zi, timp de opt ore și reprezintă un instrument de semnalare rapidă a încălcărilor grave de drepturi în sistemul sanitar şi în domeniul protecţiei sociale)

 

Tu știi care îți sunt drepturile ca pacient?

Sănătatea omului – Sfaturi de la un pediatru/părinte

Continui seria articolelor despre sănătate, pentru copilul mic sau mai mare, cu câteva considerații generale desprinse din discuțiile cu un medic pediatru (căruia îi mulțumesc și pe această cale pentru încredere și răbdare!). Primul articol din această serie a tratat, pe larg, problema arzătoare a … febrei!

  • Colicile bebelușului reprezintă simptome prin care se manifestă imaturitatea tubului digestiv de a produce enzime care să digere hrana. Există multe cazuri în care s-a demonstrat că starea de spirit a mamei (agitația, stresul, oboseala, panica) se transmite copilului și se poate astfel liniști sau din contră, adăuga agitației și stării de neliniște a copilului. Mai multe despre acest subiect, precum și câteva metode de  încercat în caz de colici am scris în postarea Cui îi e frică de colici?
  • În cele mai multe cazuri, succesul alăptării depinde de informația pe care mama o are, de hidratarea suficientă (cu apă!!!) și de susținerea familiei (care oferă confort sau, dimpotrivă, disconfort psihologic). Nu depinde ce ceea ce mănânci sau de nivelul de cultură sau educație pe care îl ai. Laptele matern este cel mai bun pentru copilul tău, mai bun și preferabil oricărei formule, oricât de lăudate și complexe. Totuși, în cazul în care aceasta nu este posibilă (aproximativ 2% din mame au probleme medicale care le împiedică să alăpteze), ai încredere în tine și în copilul tău, lucrând continuu pentru relația voastră! 🙂
  • Despre înlocuirea laptelui matern (în special noaptea) cu o masă de ceai (practică des întâlnită în speranța prelungirii somnului sau măririi distanței între treziri), doamna doctor opinează că nu există nici o bază reală pentru înlocuirea aportului de nutrienți, vitamine, minerale cu o sumă de calorii goale(dacă vorbim de ceai îndulcit) sau de umplutură de burtică (cum e ceaiul simplu).
  • Deși circulă fel de fel de informații pe această temă, medicul pediatru a precizat că atâta vreme cât este alăptat, puiul de om este ferit de bolile pe care mama le-a avut, prin intermediul anticorpilor transmiși prin laptele matern. De asemenea, s-au observat durate mai scurte de boală/număr mai redus de complicații la copiii alăptați.
  • Imunitatea se creează ( nu se TRATEAZĂ), în timp în timp, prin întâlnirea cu o gamă treptat lărgită de viruși, bacterii, factori care pot genera boala. Există o fereastră imunologică de 4-6 luni prin care trece fiecare copil între momentul în care începe să lucreze propria imunitate și momentul în care copilul a fost protejat de imunitatea transmisă prin laptele matern.
  • După începerea diversificării, copilul nu va fi forțat să mănânce. Niciodată. Nu i se va impune un anume tip de alimentație, un număr minim de lingurițe, mililitri, etc. Ca și adulții, și copiii trec prin diferite etape de dezvoltare, pot avea preferințe sau aversiuni pentru un anume tip de mâncare/legumă/fruct/combinație sau pentru o formă de prezentare. Părintele se va înarma cu răbdare și tact, va încerca să ofere alimente sănătoase la fiecare masă, prezentate cât mai atractiv. Nervii și amenințările nu fac decât să aducă stresul la masă. Dacă suspectați o problemă de sănătate, o alergie/intoleranța sau pur și simplu vreți să eliminați orice astfel de suspiciune, NU FACEȚI PRESUPUNERI. Discutați deschis cu medicul pediatru și încercați să descoperiți unde este problema, dacă există cu adevărat una.
  • La întrebarea privind administrarea vitaminei D la sugari și copii, doamna doctor pediatru a ținut să clarifice faptul că aceasta se ia pentru absorbția calciului și fixarea sa în oase, fiind necesar, cu alte cuvinte, pe parcursul întregii vieți. Mare atenție la produsul de fier pe care îl administrați și modalitatea de combinare sau nu cu alte suplimente alimentare/vitamine.
  • Aerul curat și mișcarea în aer liber sunt obligatorii pentru o creștere armonioasă. Copiii trebuie scoși afară zilnic, având îmbrăcăminte și activități specifice vârstei și sezonului. Copiii vor fi scoși afară, la aer curat, măcar 15-30 minute, în orice anotimp. Fularul la gură NU este necesar decât dacă cel mic respiră pe gură, având nasul înfundat. Altfel, în condiții normale, nu se va folosi pe post de barieră între aerul de afară și nas/gură, ci cel mult ca eșarfă, de protecție a zonei gâtului de frig.
  • Temperatura ambiantă din casă este potrivită pentru un copil (mai mic sau mai mare) la 22 grade C. Se poate crește cu 1 grad C la baie. Igiena generală, completă a sugarului și copilului mic se va face la 2 zile sau în funcție de situație. O temperatură crescută în casă poate duce la uscarea aerului, supraîncălzire, etc.Spălarea excesivă a sugarilor, folosind produse dermatocosmetice poate dăuna, pe termen lung, barierei naturale a pielii.
  • Și din punctul de vedere al medicului pediatru, este greu de numit o vârstă potrivită pentru intrarea în colectivitate. Dar, din punctul de vedere al sănătății, se poate face o pregătire prin analiza vulnerabilităților fiecărui copil în parte, acestea se pot vedea ca rezultat al analizelor medicale. Este normal ca după intrarea în colectivitate să crească incidența problemelor comune de sănătate (până la 10 răceli simple, în primul an).
  • Evitarea colectivității câtă vreme puiul de om este bolnav are dublu rol de protecție – atât pentru bolnav (care are sistemul imunitar slăbit, luptând deja cu boala), cât și pentru cei sănătoși care se pot pricopsi cu boala foarte ușor, mai ales în colectivitățile cu mai mulți copii (locuri de joacă, creșe, grădinițe, parcuri, locuri aglomerate). De asemenea, este important să cunoașteți (întrebați medicul!) care este perioada de contagiozitate pentru fiecare problemă cu care vă confruntați.
  • Conduita recomandata în cazul organelor genitale la copilași este să nu umblăm la ele! 🙂 Se vor curăța în limita lor exterioară, fără a lovi, desface, desprinde, etc. și în nici un caz nu se va face decalotare forțată!
  • Analizele medicale de sânge sunt utile și ajută, pe termen lung, la stabilirea unui parcurs favorabil al stării de sănătate (menținere + îmbunătățire) în momente cruciale ca intrarea în colectivitate (înainte de acel moment, preferabil), începerea diversificării, stabilirea unui diagnostic neclar, etc. Interpretarea corectă, completă și profesionistă a oricărui set de analize va face diferența între o infecție virală și una bacteriană, de exemplu, putându-se decide tratamentul eficient în situația dată. Totuși, este important de subliniat faptul că NU se TRATEAZĂ exclusiv analizele, ci copilul cu o anume simptomatologie.
  • Este foarte importantă igiena personală a copilului, în timpul și după orice problemă de sănătate. Spălatul frecvent pe mâini, manipularea cu mâini curate a hranei și jucăriilor, etc. sunt conduite obligatorii.
  • Alegerea medicului care îți va trata și/sau monitoriza copilul este una pe care trebuie să o iei în cunoștință de cauză. Este important să alegi o persoană care are informații valide, actualizate și care este dispus, pe lângă această cunoaștere profesională pe care o pune la dispoziția ta și a copilului tău, să te includă în echipă. Știi vorba ESTE NEVOIE DE UN SAT ÎNTREG PENTRU A CREȘTE UN COPIL?  Ei bine, pentru micile sau mai marile probleme ce pot apărea în viața unui copil este, de cele mai multe ori, nevoie de efortul susținut al unei echipe – medic pediatru, medic ORL, medic dermatolog, etc. + părinte. Și din punctul meu de vedere, aceasta este una dintre piesele de rezistență în alegerea unui medic în defavoarea altuia.

Toate aceste considerații despre sănătate sunt rezultatul unei discuții mai ample la care am luat parte, împreună cu alte mămici și pentru care îi mulțumesc, încă o dată, doamnei doctor pediatru.

În încheiere, aș sublinia doar că, orice demers privind sănătatea copilului mic (sau mai mare) este important a fi făcută după consultarea (măcar!) unui partener medical competent. Căutările pe Google, Bing și alte motoare de căutare după diferite simptome NU SUNT O MODALITATE DE DIAGNOSTIC. Este bine să avem la îndemână informația, este preferabil să căutăm răspunsul la întrebările care nu ne dau pace și este recomandat să primim toate explicațiile de la persoana pe care o alegem pentru a ne lămuri. Dacă aceasta nu îți oferă toate explicațiile sau nu sunteți convinși, este dreptul vostru să cereți lămuriri și/sau o altă părere. Dar, despre drepturile pacientului, mai pe larg, într-o postare viitoare!

Despre sănătatea pentru puiii de om – Ep. 1 (Febra)

Aceasta va fi una dintre postările care au trecut prin nenumărate chinuri și forme, până a luat această formă. Inițal, trebuia să fie un interviu despre sănătatea pentru puiii de om. Câteva întrebări adresate unui medic pediatru pentru a lămuri (o dată în plus) ceața plină de griji, de dileme și de temeri ce se ridică în mintea și în sufletul unei mame ori de câte ori puiul este bolnav.

Încă de la început, aș vrea să subliniez faptul că eu personal, am tratat aproape fiecare mică problemă de sănătate de puilor mei cu detașare. Fiind acum la al doilea copil, cu atât mai mult. Apoi, știu (îmi amintesc foarte clar) proporțiile grijilor și întrebărilor la primul copil). De asemenea, sunt sigură că, pentru anumite persoane, din anumite considerente, de multe ori, părerea/vorbele/sfaturile de pe internet/grupurile de mămici/vecinei/mamei/soacrei cântărește mult. Am fost și eu acolo… Aceste câteva considerente generale, deși emise de către un medic pediatru (Doamna Dr. Alina Lupu, căreia îi mulțumesc încă o dată pentru deschidere și răbdare!), NU POT ȚINE locul unui consult medical de specialitate, strict la cazul respectiv, având în vedere simptomele și specificul puiului de om.

Totuși, uneori, e bine ca mama să nu se panicheze inutil, să aibă suficientă răbdare, dar și tărie de caracter pentru a descoperi acele situații în care sunt necesare intervenții din partea personalului medical. Cu puțin noroc (și în timp, cunoscându-vă copilul și rezistența la boală), puteți decide dacă și când e cazul să mergeți la medic sau dacă e în regulă să vorbiți la telefon doar, sfătuindu-vă cu aceasta.

Cu alte cuvinte, despre sănătatea pentru puiii de om este ușor să vorbim și fiecare dintre noi sare cu sfaturi, de cele mai multe ori, nesolicitate. E foarte bine să aveți măcar o prietenă sau altă persoană de încredere cu care vă puteți consulta, care are aceleași credințe în privința sănătății și are, la rândul său, măcar un pui de om (deci, a trecut sau va trece prin ceea ce traversați dumneavoastră).

  • Temperatura normală a unui copil mic este ușor diferită față de cea a unui adult. Observați când cel mic este sănătos și verificați temperatura pentru a stabili, normalul, în cazul vostru.
  • Citiți și țineți la îndemână instrucțiunile termometrului pe care îl folosiți. Există diferite niveluri, diferite de la producător la producător. Consultați indicațiile la nevoie. – Folosiți un termometru de calitate (de preferință, fără mercur). Pentru copiii mici (până în 3 ani) este preferabil (și mult mai exact) să se măsoare temperatura rectal. În cazul în care nu e posibil, folosiți un termometru de ureche. Diferențele dintre temperaturi sunt, cu aproximație, următoarele:
  • Temperatura corpului unui copil poate fi normală (ușor diferită în funcție de persoană, dar, în general între 36-37 grade C), subfebrilă (37,5-38,4 grade C)  și febrilă (febră) – peste 38,5 grade C. Febra mare este tot ceea ce depășește 39 grade C. Dacă există antecedente (la copil și/sau părinte) de convulsii, se va monitoriza cu maximă rigurozitate temperatura. De altfel, la astfel de persoane, este suficientă o febră moderată pentru a genera convulsii. Cu alte cuvinte, tratarea febrei repede, fără a lăsa organismul să lucreze, de frica temutelor convulsii este NEFONDATĂ, un fel de bau-bau al unor vremuri în care medicina și informațiile aflate la îndemâna părinților erau insuficiente.
  • Înainte de a administra orice fel de medicament copilului, verificați temperatura cu un termometru. Vedeți mai sus recomandările doamnei pediatru privind termometrele. Este foarte important să deosebim febra reală (ca semn al luptei corpului) de supraîncălzire. Este recomandat ca puiul de om să fie îmbrăcat cu același număr de straturi + 1 față de părinte. Dacă tu ca adult nu porți, în casă, capul acoperit, nu există nici un motiv pentru ca cel mic să o facă. Nici după baie, nici iarna.
  • Dacă febra este deja instalată, dezbrăcați copilul cât de mult se poate și încercați să îl răcoriți cu comprese cu apă la temperatura camerei, ștergând ușor membrele sau cu un duș/baie cu apă având o temperatură cu maxim 1-2 grade mai mică decât temperatura corpului (în caz contrar, există riscul unui șoc hipotermic). Observați cu atenție orice alte semne/simptome. Spirtul și oțetul ard pielea, așa că nu sunt recomandate. Pentru copii sau pentru adulți NU SUNT BUNE!!!
  • Febra nu este rea!!! Ar trebui să subliniez asta și să o lipesc undeva mare, pentru toate mămicile (și bunicile panicate).  Febra este reacția normală a unui organism sănătos în lupta cu virușii care atacă. Asta înseamnă că, în timp, dacă respectăm corpul care luptă (și nu sărim la primul puseu de febră cu fel de fel de așa zise ajutoare) vom descoperi că avem aliați de nădejde, sub forma celulelor de apărare ale fiecăruia dintre noi. Să luăm drept exemplu un copil cu febră. Ce alte simptome mai are? Dacă este vioi și se hidratează corespunzător (cu lichide calde/călduțe și mâncare nutritivă preponderent lichidă, ca supa), nu trebuie să scazi febra. Asta înseamnă că organismul încearcă să creeze căldură suplimentară pentru mobilizarea și activarea sistemului imunitar. În aceste cazuri, TU, ca părinte, trebuie doar să fii prezent (adică atent la nevoile și semnele copilului tău), să ai răbdare și să nu te panichezi. În toate cazurile de febră la copil, este extrem de importantă TOLERANȚA copilului. Cu atenție și răbdare, vei putea prevedea evoluția bolii, fără să te alarmezi și să stresezi organismul puiului de om.
  • Febra NU ESTE o boală. Febra este un simptom al unei boli infecto-contagioase care poate fi de natura virală, bacteriană, parazitară, fungică.  Există (și e important să facem diferența!) mai multe tipuri de febră – febră de deshidratare, febră de insolație, febră de supraîncălzire, febră post vaccin(care poate apărea, ca reacție a organismului, și la 2 săptămâni după vaccin), febră de erupție dentară(deși nu apare mereu). În ceea ce privește febra peste 38,5 grade C este recomandat să investigăm, împreună cu medicul pediatru, cauzele sale.
  • Despre sănătatea puilor de om, în special în primul an de viață, dar nu numai, doamna doctor susține că folosește observația atentă, corelată cu intuiția de mamă și, la orice suspiciuni de diagnostic, un set minim de analize – hemoleucogramă din deget, un sumar de urină, urocultură. Cu alte cuvinte, analizele medicale, deși ne sperie pe noi ca mămici sunt instrumente care, în mâinile unui specialist, devin combustibil vital pentru îmbunătățirea stării de sănătate și vitalitate. De asemenea, un exudat faringian și/sau nazal vă poate salva să bombardați micul organism cu medicamente nenecesare, fără efect în cazul respectiv.
  • Deși la întâlnirea cu doamna doctor  pediatru s-a discutat puțin și despre câteva produse utile în mica farmacie de acasă pentru întreținerea sănătății, nu voi menționa aici nici unul dintre respectivele produse pentru că, asemeni doamnei Alina Lupu, țin să precizez o dată în plus că MEDICAMENTELE nu se dau după ureche, nu se recomandă la colț de stradă la o discuție cu vecina și nu se dau PREVENTIV doar CA SĂ NU

Acesta este primul dintr-o serie de articole despre sănătatea puiului de om. În măsura timpului și a intereselor voastre, voi încerca să vă aduc în atenție aspecte pe care le consider importante în această direcție. Aș fi foarte bucuroasă să primesc feedback-ul vostru, într-un scurt comentariu 🙂

Bucătărie și stresul meu cel de fiecare zi

A trecut vremea când nu aveam nici un motiv de stres pe lume. 🙂 Acum, cine mă cunoaște (deși sunt destul de relaxată de felul meu), știe că stresul meu cel de fiecare zi este legat, aproape mereu, de bucătărie. Ce mâncăm? Iar mâncăm? În fiecare zi mâncăm??? Am o glumă care susține că într-o bună zi, cei trei crai, o să mă mănânce pe mine cu totul.

Și pentru că nu era destul, NOI nu mâncăm carne. Deloc. De nici un fel. Nu, trăim bine mersi, nu ni s-a uscat nici o parte a corpului. Copiii nu au primit niciodată carne, nici intrauterin. Eu și soțul avem vreo 4-5 ani de când am renunțat la carne. Mâncăm legume, fructe, semințe, lactate și pește. Copiii la fel. Unul are aproape 4 ani, celălalt doar 1,5 ani. Cel mare merge la o grădiniță normală, cu program prelungit, unde primește același fel de mâncare cu ai săi colegi, minus carnea, unde se poate scoate (adică la majoritatea felurilor II, la supa/ciorbă și la gustarea de dimineață).

Bugetul nostru pentru mâncare, în fiecare lună, este unul nici prea-prea, nici foarte-foarte. Probabil comparabil cu cel al unei alte familii cu 4 membri. Ne aprovizionăm, în limita posibilităților, de la țărani/piață, dar și din supermarchet-uri sau magazine mai mari.

Pâine fac în casă, la mașina mea minune de la Moulinex. Rar cumpăr din comerț și atunci doar de dragul diversității, să zicem. Am cumpărat inițial făină din magazin, mai nou am revenit la vechea mea dragoste în materie de natural și mă bucur de gustul, mirosul și textura făinii de la moară, aduse cu drag de către prietenii noștri de la Gustul Natural.

Nu am fost și nici nu am pretenții de masterchef, dar nu refuz aproape niciodată un ceva bun, făcut cu dragoste și, din păcate, mai mult decât un strop de ciocolată. Sper ca anul 2016 să mă ajute să mă despart de acest minunat, dulce viciu.

Revenind la bucătărie… Pentru că subiectul mă stresează permanent, am tot făcut colecție de rețete. Încerc să am mereu la îndemână ingrediente versatile care să poată deveni, la o adică, un PAPA BUN pentru iubiții mei. Mama spune că trei bărbați (doi mai mici, dar totuși…:P) nu se țin ușor cu salată și ton, dar uite că deocamdată nu s-a declarat niciunul fugar. Stresul rămâne însă – cum să planific timpul și ingredientele pentru a avea la îndemână mâncare gustoasă, sănătoasă și sățioasă, fără eforturi  supraomenești din partea mea (cineva ar spune că sunt chiar un antitalent în bucătărie, în special datorită… înclinației de a face anumite lucruri cu mâna stângă) ?

Cine are răspunsuri? Cine deține secretul rețetelor rapide, sănătoase, arătoase? De-a lungul timpului, am furat câte puțin din ceea ce pregătește mama, am adaptat ceea ce face prietena mea, am amestecat rețete și am căutat să îmbin acele ingrediente pe care le am și pe care familia mea le apreciază pentru a crea ȘI altceva… Uneori am reușit, alteori, mai puțin. Cel care înghite, efectiv, cele mai multe experiemente culinare, este soțul meu, care, îndrăznesc să sper, mă iartă pentru boacăne și pentru muntele de vase care rămâne, de fiecare dată, în urma mea, în bucătărie.

Acestea fiind spuse, mă văd mereu nevoită să caut rețete noi, cu ingrediente dintre cele mai sănătoase dar care trebuie ascunse în mâncare (băiatul meu cel mare, deși este un pofticios, are periodic reacții de respingere față de X sau Y și nu reușesc nici măcar să îl conving să încerce măcar). Marele meu noroc, dacă îi putem spune așa, este că e plin internetul de rețete care promit marea cu sarea, pardon, fără sare (soțul meu știe de ce 🙂 ). Doar că… alergarea asta nebună după rețeta perfectă mă obosește, îmi consumă timpul în care aș putea să mă joc alături de băieți, să citesc o carte nouă sau să scriu pe blog.

Un dar neașteptat a venit să rezolve, cel puțin pentru o vreme, această problemă! Voi ați auzit de Elena Pridie? Recunosc, aveam cartea ei Copilul Vegetarian, dar zace pe undeva, prinrte lucrurile de bebe de la primul copil. Înainte de Sfintele Sărbători din această iarnă, deși fără sanie și zăpadă, sub formă de colet poștal, mi-a aterizat în brațe o cărțulie colorată, dar care mi-a devenit prietenă bună – Gătește repede, sănătos și gustos (apărută la Editura Viață și Sănătate, Pantelimon, România în anul 2013), Elena Pridie

Pe scurt, doamna Elena Pridie (despre care puteți afla câteva informații zic eu, valoroase, într-un interviu) propune o serie de rețete rapide (5, 15 sau 25 de minute) preparate într-o manieră sănătoasă (fierbere în apă puțină sau coacere) pentru toate cele trei mese principale ale zilei (mic dejun, prânz și cină). Și cum nimic nu este întâmplător, mi-a făcut o deosebită plăcere să descopăr că dr. Călin Mărginean –  a scris câteva cuvinte pentru cititor, ca prefață la volumul Elenei Pridie.

Deși m-au convins primele cuvinte:

Vrei să fii sănătos, dar nu îți place sau nu te pricepi? Gătitul îți ia prea mult timp? Costă prea mult? E prea greu? Nu știi ce alimente să cumperi și să folosești? Cartea pe care o ții în mână te ajută să găsești răspuns la aceste întrebări și îți oferă o soluție. Cu puțină voință și perseverență, în scurt timp gătitul va fi o plăcere pentru tine, vei face economie de timp, te vei delecta cu mâncare apetisantă și gustoasă, sănătatea ta se va îmbunătăți continuu și vei fi tot mai optimist. Încearcă!

am hotărât să încerc doar câteva rețete. Am ales Pâine integrală, Cartofi cu ciuperci la cuptor, Pateu din broccoli, Ghiveci de legume cu orez, Bombonele nutritive (rețetă care a avut mare succes, așa că am făcut-o deja de 2 ori), Prăjitură delicioasă cu mere.

Toate rețetele mi-au ieșit fantastic, sunt optimistă că nu mai sunt un dezastru în bucătărie și reușesc să îl conving chiar și pe soțul meu să gătească folosind instrucțiunile simple.

În plus, începând din această lună, veți regăsi aici, pe site,o nouă rubrică – De-ale gurii – unde ne vom bucura, împreună, de colaborarea cu domnișoara nutriționist A. și expresivele fotografii ale talentatului fotograf A. (Mai multe detalii, la momentul potrivit!)

Vă așteptăm în bucătărie, deci, să pregătim De-ale gurii și să alungăm stresul de fiecare zi – NOI CE MAI MÂNCĂM?

 

Leacuri și tratamente din bătrâni/naturale

M-am hotărât acum o vreme să reunesc aici, într-un post de pe blog, toate leacurile/tratamentele/remediile naturale, mai mult sau mai puțin cunoscute, pe care le-am FOLOSIT pentru mine și ai mei și care, pentru noi, au fost, într-o oarecare măsură EFICIENTE. Nu sunt medic și nu am studii in domeniu, dar, pentru cine nu știe încă, sunt mamă și îmi doresc mereu să îmi ajut copiii/familia să treacă ușor peste mai micile sau mai marile încercări în ceea ce privește sănătatea. Veți regăsi în acest post remedii homeopate și naturiste/naturale. Evident, cred că folosirea și eficiența lor depinde, de fiecare caz în parte, dar tratatul afecțiunilor de care suferiți voi sau ai voștri ar trebui început, prima dată, cu purificarea sufletului, corpului și gândului.

  • TUSE
    – sirop de ridiche neagră (se scobește ridichea cu un cuțit, se elimină surplusul de ridiche, adaugând în orificiu miere/zahăr brun; siropul obținut se bea de 2-3 ori pe zi, realimentând ridichea cu miere, după fiecare golire)
    – brânză de vaci pusă pe piept, legata bine într-o eșarfă și lăsată câteva ore (brânza poate fi și mai veche, dar NEAPĂRAT să fie la temperatura camerei)                                                                                                                                   – gemoderivat Polygemma 3 – Tuse
  • DURERE GÂT/popular – Zgâriat în gât                                                                                                                                                 – spray de gât cu salvie (Salvigal)                                                                                                                                               – gemoderivat Polygemma 5 – Cavitate bucală și gât                                                                                                               – lapte fierbinte cu ou crud și miere, băut cu înghițituri mici
  • RĂCEALĂ/GRIPĂ
    – gemoderivate – Extract muguri de brad alb/Extract muguri de coacăz negru (Hofigal)
    – spray de gât Prisaca Transilvania (Biorganicbubu)
    – ceai Hapciu de la Fares
    – tinctură Hapciu (tot Fares)                                                                                                                                                       – baie fierbinte la picioare în care se adaugă sare mare
  • NAS ÎNFUNDAT/MUCI
    – masaj ușor cu crema Brad/Cald (de la Rodia)
    – apă de mare/ser fiziologic în fiecare nară, lăsat câteva minute și apoi curățat bine nasul
    – ceapă crăpată/tăiată în 4, pusă într-un vas micuț deasupra patului/în apropierea locului de dormit, preferabil peste noapte
    – aromoterapie cu uleiuri esențiale Hapciu (Fares)
    – ceai Năsuc Înfundat (Sonnentur – noi luăm de la Valentina- Biorganicbubu)
    – amestec de miere, propolis și altele, dizolvat în lapte/ceai cald Răciși de la Prisaca Transilvania (tot de la Valentina- – Biorganicbubu                                                                                                                                                           – mălai ars și inhalat aburul care emis (desfundă bine nasul și eliberează secrețiile)                                                     – inhalația despre care am auzit că ar fi recomandată și folosită de Cristela Georgescu (la 5 l de apă, se adaugă o ceapă tăiată în 4, o mână de sare mare, o mână de plante uscate – mentă/tei, câteva picături de ulei esențial de tea tree/eucalipt/mentă, se lasă să fiarbă 10-15 minute, apoi se oprește focul și se inhalează aburul)               – homeopate: Coryzalia (muci), Homeovox/Homeogene (laringita, durere în gât, răgușeală, afonie)                       – gemoderivat Polygemma 4 – Sinusuri
  • DURERE CAP
    – masaj cu crema Imunis (Rodia)
  • FEBRĂ
    – baie caldă, cu 1 grad mai scăzută decât temperatura corpului copilului
    – dezbrăcat cât se poate de mult pentru a lăsa căldura să iasă din corp
    – masaj usor cu crema Brad/Cald (de la Rodia)
    – presopunctura
    – remedii homeopate: Kalium muriaticum (doza unică, șoc), Belladona
  • ZGÂRIETURI/CIUPITURI/RĂNI de suprafață/Iritație fesieră bebe                                                                                  – am folosit cu succes crema Cătină/Aloe (Rodia)
  • DURERI DENTARE                                                                                                                                                                               – mestecarea unei lingurițe cu pudră de cuișoare/cuișoare întregi
  • DURERI MENSTRUALE/DE OVARE/BURTĂ                                                                                                                                – o compresă caldă/o sticlă cu apă fierbinte învelită într-un prosop, aplicată pe zona respectivă
  • CONSTIPAȚIE                                                                                                                                                                                         – câteva prune uscate, hidratate timp de 30 minute, se bea apa respectivă

 

Observații: După cum se poate vedea, această listă conține link-uri către producători/distribuitori. Am ales această modalitate tocmai pentru că noi folosim produselor lor. Pentru mine și familia mea, ei și/sau produsele lor, au reprezentat SOLUȚIA unei probleme, la un moment dat. De o parte dintre ele am aflat, la rândul meu, prin recomandări, altele le-am descoperit, în timp, prin încercări nereușite și costisitoare ale altor produse. Consider utilă o astfel de listă, în primul rând, pentru mine, iar dacă voi, cei care citiți aceste rânduri veți descoperi măcar o informație utilă, mă voi bucura nespus!

Această listă se va completa, în timp. Nu îndemn pe nimeni să ocolească consultația și tratamentul medicului, ci vă invit pe toți, mai mici sau mai mari, să luați orice hotărâre de a urma un tratament sau altul, după o informare cât mai complexă. Cercetați, cereți sfaturi și păreri celor pe a căror experiență puteți pune bază, verificați balanța eficiență/costuri și decideți. Sănătate tuturor!

Vis de mai…

Închid ochiii şi îmi imaginez cum ar arăta o zi perfectă!

M-aş trezi cu razele soarelui mângâindu-mi chipul. Copiii ar fi veseli (şi fără muci/tuse/dureri de dinţi). Soţul mi-ar pregăti un suc proaspăt de portocale/mere verzi/vişine , în casă ar mirosi a pâine caldă şi aş poposi, somnoroasă, dar veselă, în bucătăria curată, dar aerisit aranjată. Cu o simplă apăsare de buton, toate vasele din chiuvetă ar dispărea, ca prin minune!

Apoi, după ce populaţia muncitoare ar pleca la vastele birouri, aş primi un telefon prin care aş fi anunţată că am câstigat un premiu. Ce anume, aş întreba devenind brusc interesată de conversaţia telefonică, în timp ce aş juca cucu-bau cu iedul cel mic.

Vă puteţi alege orice produs doriţi, din vasta gamă pe care o distribuie magazinul nostru, ar veni răspunsul operatorului. Şi cum pot vedea oferta, întreb iarăşi. Vă trimit pe e-mail toate detaliile, mi se răspunde.

Bun!

Trec fix 5 minute. Iedul nu vrea sa adoarmă, dar pe mine mă mănâncă buricele degetelor să deschid laptop-ul şi să văd exact ce anume aş putea alege.

Trec alte 32, 7 minute. Adoarme iedul. Sună mama. Nici nu mi-am terminat sucul, descopăr, în timp ce aflu ultimele noutăţi despre cele 625 dosare de la birou(ale mamei, evident!). Mda, ar fi cazul să pun o rundă de rufe la spălat. Pisica ţopăie prin sufragerie, aşteptând să îi dau granulele. Da….Câteva minute de linişte!

Mă apropii încrezătoare de taste. Aud ceva din camera copiilor? Verific! Iedul doarme! Revenim.

Nu merge foarte bine WI-Fi ul. Sun soţul. Îmi explică (cu lux de amănunte tehnice, evident) ce să fac. Repornesc. Parcă e mai bine. Deschid mail-ul.

Premiul pe care mi-l pot alege, de pe site-ul http://www.dwyn.ro/ poate fi orice produs dintre categoriile comercializate:

  • televizoare
  • portabile
  • telefoane&GPS
  • Foto/Accesorii
  • Video/Accesorii
  • Audio
  • Jocuri şi Console
  • Calculatoare/Componente
  • Cabluri/Adaptoare
  • Electrocasnice
  • Jucării, Copii, Bebe
  • Servicii instalare.

Hmmm….Grea decizie!

Dacă l-aş întreba pe soţ şi am face o şedinţă de familie, siguuuuuuuuuuuur s-ar găsi mai multe produse pe care le-am dori!

Dacă ar fi să mă întrebe cineva pe mine, aş alege negreşit o maşină de spălat vase. Tare bine mi-ar prinde, din moment ce această activitate pare să îmi „mănânce”o grămadă de timp. Pe de altă parte, un sistem GPS pentru călătoriile cu maşina ar putea fi un dar potrivit pentru orice împătimit al plimbărilor.

Mă tot învârt pe site şi descopăr că livrare se face foarte rapid (în aceeaşi zi în Bucureşti şi a doua zi în afara lui), se oferă garanţie şi service post garanţie (inclusiv schimbarea oricărui produs neconform, pe cheltuiala comerciantului) şi, cel mai fain, din punctul meu de vedere, programul BUYBACK (care îţi permite upgrade la produsele alese, oricând pe perioada garanţiei, alegând orice alt produs din ofertă, chiar şi din altă categorie). Tot un plus este şi afilierea magazinului la Trusted.ro şi apartenenţa ARMO ( (Asociaţia Română a Magazinelor Online), dar şi faptul că există un magazin fizic, unde produsele pot fi văzute şi testate.

Mă bucură tare mult faptul că magazinul Dwyn Shop participă la Programul Magazin de încredere realizat de compari.ro, unul dintre instrumentele mele preferate când vine vorba de cumpărături online.

Pentru că nu m-am hotărât ce premiu să îmi aleg, aştept să facem şedinţa şi să  votăm, că … vorba aceea, e democraţie, domle!

Acu, la cum îl ştiu pe iedul cel mare, sigur va găsi destule obiecte care îi fac trebuinţă imediată!

###############################

Seara, după ce adorm copiii, culcuşită pe canapea, în braţele Prinţului Consort, aduc uşor discuţia la subiectul zilei. Dânsul, obosit şi dornic de linişte, probabil fără să ştie (foarte bine ) despre ce vorbesc (şi că ar putea scăpa, printre degete, şansa de a-şi îmbogăţi colecţia de console joc ), îmi mormăie un „Cum vrei tu, iubita!”şi adoarme, sforăind artistic!

Pam pam!

Maşină de spălat vase, come to mama!!!:)