Jucării 3-4 ani băieți – ce a mers la noi

Am scris acum câteva zile despre jocurile și jucăriile care au avut succes (adică puiul de om le-a apreciat X timp, iar mami a considerat că au reprezentat o alegere bună) la vârsta de bebe/mini toddler. Ideea unor astfel de postări stă de mai multă vreme în ciorne, dar abia acum, în prag de sărbători, le-a venit rândul, inspirația și am reușit să mă strecor printre celelalte multe gânduri pentru a aduce în fața voastră experiențele noastre.

Recunosc, de altfel, că și eu, la rândul meu, caut, de multe ori, în minte, la cunoștințe sau online, idei bune, eficiente, educative și funny pentru a cumpăra sau a sugera altora ce să cumpere copiilor. Fie că vorbim despre copiii mei sau ai altora, fie că prilejul este darurile de sub brad, darurile pentru o aniversare sau, pur și simplu, o surpriză numai bună de luat la joacă.

Mărturisesc acum că primul copil (care se apropie de 4 ani deja – Doamne, când au trecut???) a avut mai multe jucării decât cel de-al doilea. Unele le-am cumpărat noi, altele le-a primit de la diverse persoane care au dorit să îi facă o bucurie. O dată cu trecerea timpului, citind și experimentând cu el, în joc, observând relația pe care o stabilește cu jucăria/jocul, m-am mai deșteptat.

Am descoperit câteva dintre principiile (deși, poate e un cuvânt prea mult spus) eficiente în alegerea unor jucării bune. Dincolo de criteriul financiar care este, pentru mulți dintre părinții cu venituri normale – destul de important, consider că e util (ca să nu spun OBLIGATORIU) să îți cunoști (deci, observi, asculți, analizezi) copilul pentru a-i putea dărui ceva care să îl bucure, care să îl ajute să se dezvolte într-o anume direcție, pentru a-i oferi prilej și instrument de a învăța, crea, descoperi, cunoaște, inventa. Da, pentru mine, un joc sau o jucărie trebuie să aibă toate aceste puteri. Și da, mi se pare înțelept – + de bun simț – să întrebi părintele sau chiar pe copil, ce anume își dorește. Evident, este părerea mea și probabil că, în acest punct, unii dintre voi vor considera că prind fluturi, părăsind postarea și pe mine, în mijlocul argumentării.

Pentru ceilalți, care citesc încă (vă mulțumesc pentru încredere!), iată câteva idei generale după care îmi ghidesc acum, la această vârstă, alegerile de jocuri și jucării.

A. Alegerea mea (sau direcționarea altora către ceva anume) va depinde de – 1) interesele copilului, 2) nevoi, 3) buget. Strict în această ordine. Apoi, voi căuta cea mai avantajoasă ofertă la obiectul X (prefer online, mai ales în ultima vreme, dar e posibil și în magazinele fizice, mai ales dacă aveți timp la dispoziție și vă place să alergați prin magazine).

B. Handmade – Din experiența noastră, multe dintre jocuri pot fi inventate din obiecte ieftine, aflate la îndemână. Dacă observați că celui mic îi face plăcere o astfel de activitate și vreți să aveți niște amintiri care vor dăinui peste ani, este super să puteți confecționa, împreună, plastilină naturală (din făină – am o rețetă tare faină), felicitări pentru cadouri, globuri, brăduți din hârtie, etc.

C. Jocuri și jucării second hand – Pe măsură ce puiul de om a crescut, și-a dorit mereu alte jucării. A fost nevoie să inventăm alte jocuri care să îi facă plăcere, să avem pregătite diferite activități pentru momentele în care era nevoie să se joace singur sau nu putea ieși afară. Da, am preferat, de multe ori, de-a lungul anilor trecuți, să MĂ JOC ȘI EU CU EL (lăsând la o parte diverse alte chestii) și acum EL se joacă singur. Sau și singur. Se joacă frumos, creativ, și-a dezvoltat limbajul și ceea ce mă face mândră este că face același lucru cu fratele lui, mai mic. Evident, depinde de copil, dar … NU VĂ FIE FRICĂ SĂ VĂ JUCAȚI CU COPIII VOȘTRI!!!

Jocurile și jucăriile care au avut mare succes la noi, pe care le apreciem atât acasă, cât și în vizite, la locurile de joacă sau la grădiniță sunt:

  1. seturi de construit – Sunt sigură că vor rămâne printre preferatele lui Matei încă o vreme. Fie că vorbim despre seturile LEGO, despre minunatele Ecoiffier, sunt jucării atât de versatile și de apreciate încât nu e de mirare că răspunsul este „Mami, vreau un set de…/ un set cu…./ o cutie din care să facem….” Pentru că tati este mai tehnic decât mine, este cooptat adesea în echipa de proiectare a diferitelor construcții. Eu sunt solicitată, mai degrabă, atunci când lucrurile trebuie să fie ALT FEL. Dar ne place tuturor să ne jucăm cu ele. Vă las cu poza uneia dintre ultimele jucării primite de la nași (pentru care mulțumim din tot sufletul!).  Eu am ales pentru copii atât seturi din plastic, dar și din lemn, pe care le utilizăm la anumite construcții.Photo
  2. cărți cu activități – Abțibilduri, numărare/sortare, traseu (mazes) și mai nou, ceasul și literele sunt doar câteva dintre preocupările care pot fi ingenioase și educative într-o după amiază geroasă, într-o vacanță de recuperare după o mică răceală sau chiar într-un traseu cu un mijloc de transport. Oferta este generoasă, fie că vorbim despre cărți în limba română sau o limbă străină (dacă vreți să împrieteniți copilul cu limba engleză, genul acesta de activități ar putea fi o soluție salvatoare). Nouă ne-au plăcut mult cărțile în care trebuia să îmbrăcăm un personaj folosind abțibilduri numerotate ( de la Editura Usborne).
  3. jucării de rolIMG_1465IMG_1464Aici iarăși lucrurile devin amuzante pentru că fiul meu cel mare are, pentru moment (sper eu 🙂 ) o mică mare pasiune pentru polițiști și hoți astfel se face că, deși începem să ne jucăm cu setul de animale și accesorii reprezentând o fermă Ecoiffer, după câteva minute calul devine polițist și oile devin hoții care trebuie duși la închisoare.  Am tot încercat noi să îi explicăm că animalele săracele nu au nici o vină, dar… la o adică, are și el dreptatea lui… dacă fură fânul altor animale, nu-o hoți?
  4. Photojucării de meșterit – Când a venit Moș Crăciun și mami avea pe bebe mic în burtă, Matei a primit un banc de lucru. Din plastic, dotat cu câteva unelte. Și aproape cât el de înalt. Deși nu aș fi sperat, de atunci, această jucărie a tot revenit în preferințe pentru o perioadă de timp, apoi a decăzut în clasament și ciclul s-a reluat. Acum, copiii o folosesc pe rând, uneltele apar în cele mai neașteptate locuri (au beneficiat de câteva cicluri de spălare completă în mașina de spălat). O altă jucărie deșteaptă, cumpărată de Paști parcă, de la o altă mămică (una dintre acele oferte second hand pe care le-am tot pândit, dar care a fost tare inspirată) poate fi găsită în magazinele Jumbo și se numește TIC TAC TOC. Pe scurt, folosind mini cuie și un ciocănel, se fixează pe o placă de lemn, câteva bucăți/forme colorate pentru a crea un model. Matei a învățat repede să o folosească în siguranță, toate degetele sunt în stare de funcționare și nici un cuișor nu a intrat în nici un alt orificiu mai mare sau mai mic. Există câteva modele pe care le poți urmări pentru a crea o moară, o pasăre, un omuleț, etc., dar noi mai renunțăm la model și inventăm alte forme … de viață.

JCB MultiConstruct - Banc de lucru - Buldoexcavator

5. seturi de pictat/decupat/decorat – Pentru că activitățile creative nu erau printre preferatele lui Matei (dar îi făcea o deosebită plăcere să bibilească diferite jucării, cu maximă atenție pentru detalii), am decis că aș putea încerca să îi fac dragi și aceste activități. Inițial am primit un set de crafting pentru a face felicitări folosind niște piese mici, colorate și lucioase. Pentru că era curios cum anume putem proceda, i-am arătat și s-a arătat încântat. L-am lăsat atât să exploreze propria creativitate, dar și să respecte modelul/instrucțiunile. În continuare, nu este una dintre cele mai bune abilități ale lui, dar măcar nu mai suferă pentru că nu POATE colora în interiorul formei, NU ESTE BINE cum a lipit și NU E PERFECT ALINIAT (da, sunt mici  tendințe perfecționiste insuflate de…. cineva drag, care a ținut să respecte întotdeauna regulile :))

6. jucării de exterior – Dintre cele mai apreciate, în special în sezonul mai cald, odată cu multele ore petrecute afară, se numără rolele, skateboard, bicicleta/tricicleta. Aici suntem încă în faza incipientă. Abia am căpătat drag de trotinetă, ne-am despărțit cu greu (și în favoarea fratelui mai mic) de o tricicletă de bebe, pe care mami/tati o împingea astă vară prin jurul blocului. Va urma un alt fel de vehicul, mult iubit și cerut (l-am testat la prieteni și ne-a surprins maxim).

Photomoto MAtei

7. jucării cu imagine/sunet Deși nu sunt adepta orelor pierdute doar cu nasul în laptop/televizor/tabletă/etc. (ba chiar am perioade în care limitez la minimum accesul la aceste surse de poluare fonică), avem și noi câteva CD/DVD/audiobook- uri cu povești sau filme pentru copii. Unul dintre cele mai frumoase este primit anul trecut, în cadrul unui concurs pe blogul unei prietene dragi, de la editura Crișan. Povestea e simplă, dar veselă, vocile sunt mai mult decât potrivite, iar copiii mei încă le mai cer. Impresii am scris anul trecut, în postarea despre primul Crăciun în patru. Ne place și ne-a ajutat să ne împrietenim cu pasta și periuța de dinți un joculeț de la Aquafresh, în care un personaj simpatic dansează și cântă de mama focului, timp de două minute, cât tu trebuie să te speli pe dinți.

Postarea aceasta a crescut ca un cozonac, dar sper să aveți răbdare să o parcurgeți până la final și, mai mult, dacă alegeți ceva din ea, să îmi dați de știre, printr-un comentariu scurt, cum au primit copiii darul. Voi cum alegeți pentru ei? Ce criterii vă ajută?

Pentru prieteni. În căutarea timpului TRECUT (anunţuri ziare naţionale)

Privind înapoi, la anii copilăriei şi adolescenţei, îmi dau seama, zâmbind acum, că marile conflicte de atunci – certuri incendiare, lacrimi de crocodil, vorbe aruncate aiurea fără a le cunoaşte sensul – erau simple focuri de paie. Îmi amintesc azi, cât de dureros îmi reveneam după o ceartă cu Simona sau cu Rodica. Cum eram tristă şi apatică, până uitam amândouă motivul „măreţ” care distrusese paradisul prieteniei noastre. Lacrimile se uscau, zâmbetul reapărea şi ne îmbrăţişam repede, dând uitării orice urmă de amărăciune. Ce uşor era pe atunci să păstrezi o prietenie… Cât de puţină „muncă” îmi pare acum că era implicată în creşterea şi dospirea prieteniilor din acei ani…

Apoi, câte râuri de lacrimi am vărsat când m-am mutat departe de „surorile mele de suflet”, Mica şi Feli. Cum ne-am jurat că ne vom scrie periodic, cum ne îmbrăţişam strâns, ca şi cum ne era teamă că vom pierde o parte din sensul vieţii dacă ne vom rătăci una de alta. Ce gust amar am simţit când, după o vreme, la „adăpostul” distanţei celor 400 de kilometri dintre noi, prietenia a pălit, şi-a pierdut strălucirea, frunzele… sensul… Mai lua câte o gura de aer, spasmotic, din vreme în vreme, care ne lăsa uscate de zâmbet şi de vorbe… Şi apoi, câteodată, mi se făcea aşa un dor… Scormoneam internetul şi gândurile mele, în căutarea unor întâmplări vesele, spumoase, calde, din viaţa care ne adusese împreună, în acelaşi liceu, în aceeaşi barcă… Chiar şi acum, după atâţia ani, mi se face dor de EA, prietena mea de atunci!

Anii de studenţie au trecut repede, agitat şi parcă trăiţi la cotele prieteniei primejdios de înalte. Paula şi Lăcra, Andreea, Manuela şi Ana….Figuri dragi, oameni frumoşi pe care am să îi port mereu în gânduri, dincolo de orice înstrăinare. Poate greşesc, poate exagerez, dar aşa sunt eu construită. Fiecare chip care mi-a ascultat confidenţele, care mi-a simţit tristeţile şi mi-a împărtăşit reuşitele va rămâne mereu, undeva, mai la lumină sau doar în semi-umbră…

Zâmbesc azi, când îmi dau seama cât de frumoase au fost zilele! Cât de pline, cât de lungi, cât de neasemuit de preţioase… Şi cum au trecut! Ce am păstrat de atunci?Amprente frumoase în inimă, cu nume de fiinţe speciale. Frânturi de propoziţii, gesturi, ticuri. Frici, mâini întinse şi putere. Multă putere, mult curaj şi multă iubire. Provizii necesare pentru zilele aride de prietenii curate, sincere. Adevărate. Dar nu eterne.

Îmi spuneam cândva că un prieten adevărat va reuşi să fie lângă tine, când vei avea nevoie, va găsi o modalitate. Dincolo de timp, spaţiu sau orice alte inconveniente. Azi, când viaţa mi-a dăruit înzecit pe cât mi-a luat, prietene îmi sunt alte suflete…Trăiesc frumos, îmi place să spun. Nu am mereu timp sau energie să „cultiv” grădina prieteniei. Dar, investesc preaplinul inimii mele în relaţii ce sper eu, îmbogăţesc vieţile celor spre care îmi îndrept efortul.

E greu să păstrezi prietenia vie când ai un job, o casă, unul sau mai mulţi copii, o listă de cumpărături mereu în portofel şi alte 1000 de lucruri de făcut de la trezire până târziu, în noapte, când aşezi capul pe pernă.

E mai uşor să laşi timpul să treacă… Îţi spui că mâine vei găsi 5 minute să spui „Salut! Eşti bine? Mi-era dor să ştiu de tine”. Îţi şopteşti, fără să crezi de-adevăratelea, că veţi vorbi de Crăciun sau de ziua ei, a prietenei. Că o să vă vedeţi cândva, când afară va fi soare şi „restul vieţii tale” îţi va oferi o binemeritată pauză. Şi timpul trece… Şi apoi, e tot mai greu să găseşti cuvintele potrivite, ocaziile perfecte, motivele plauzibile… Şi timpul trece… Şi zile şi luni şi ani. Şi nu mai ştii nimic despre prietena ta. Cea mai bună prietenă se pierde în negura vremurilor, te încearcă un dor, o nostalgie poate. Dar alungi repede gândul amar. Ai atât de multe de făcut, copilului îi ies primii dinţi, soţul se pregăteşte să facă o schimbare majoră în carieră, pisica trebuie dusă la veterinar şi uite, s-a terminat detergentul de vase şi untul din frigider. Laşi gândul să tacă şi punctele de suspensie să înlocuiască tot ce ai vrea, tot ce ţi-ai dori, tot ce simţi nevoia să îi spui Ei, fetei frumoase şi deştepte care era, cândva, mereu acolo, lângă inima ta.

Reţeta perfectă pentru o prietenie de durată nu există. Ştiu. Dar măcar ceva „sfaturi deştepte” pentru a ţine strâns în braţe un om care ţi-e drag? Ceva „unelte” pe care să le poţi folosi când simţi că distanţa şi înstrăinarea acaparează prietenia? Ceva „manual de funcţionare” pentru o relaţie frumoasă, fructuoasă, caldă şi prezentă? Ştiţi? Ştie cineva?

Tare aş vrea să aflu şi eu secretul. Vă voi fi recunoscătoare dacă mi l-aţi spune şi mie. De ce? Pentru că trebuie să îl dau şi eu mai departe, fiilor mei. Pentru că îmi doresc pentru ei mai mult decât pentru mine. Pentru că le doresc să aibă parte de oameni speciali, de prieteni curajoşi care să fie gata să învingă distanţa şi timpul pentru a-i avea alături.

Şi pentru că sunt sigură că o astfel de „reţetă” este de aur, în mâinile celor care o primesc, haideţi să împărţim secretul… la nivel naţional. La rubrica anunţuri în ziare naţionale.

Cum procedaţi?

1. Intraţi pe pagina aceasta. Aici veti găsi „raiul” ziarelor care publică anunţuri, pentru dumneavoastră!

2. Alegeţi un ziar, de exemplu ziarul Libertatea. Acolo, în partea stângă, aveţi multe opţiuni pe care le puteţi selecta pentru anunţul vostru, inclusiv suport online de la o persoană dornică (şi aptă!) să înlăture orice probleme aţi întâmpina în publicarea anunţului.

3. În  funcţie de opţiunile clientului, se calculează preţul şi se emite factura!

După câteva detalii despre ziar în sine, găsiţi o secţiune interesantă şi utilă privind diverse aspecte ale publicării anunţului. Simplu ca bună ziua!

PS: Aştept cu maxim interes secretele menţinerii unei prietenii de lungă durată!Dau la schimb… globuleţe cu dulceaţă (by Matei) şi turtă dulce!