De ce susțin mămicile purtătoare

Acesta nu va fi un alt articol despre beneficiile purtării sănătoase a bebelușilor și copiilor, în general. E plin internetul de ele, sunt multe grupuri de susținere a acestui curent și sunt mândră că fac parte dintr-un astfel de grup local – Babywearing Piatra Neamt ( ne găsiți pe Facebook!). Poate nu suntem foarte multe încă, dar îmi place să cred că implicarea noastră contează!!!

Ce vreau să scriu aici este motivația pentru care aleg să susțin părinții care își poartă copiii…

Totul a început cu fiul meu cel mare, care a crescut repede și am fost obligată de împrejurări să găsesc o modalitate prin care să mă deplasez, cu el alături. Așa am descoperit wrapul elastic, mare dragoste mare! A urmat apoi manduca olive ( care deja și-a găsit un nou copilaș de iubit și purtat, undeva în București).

Atât wrapul elastic Born free, cât și prima manducă au cunoscut, iubit și plimbat copilași diferiți. Da, am ales să împrumut pentru perioade mai lungi sau mai scurte de timp, sistemele de purtare pe care le avem noi. Fără să cer nimic în schimb, fără să cunosc foarte bine unele mămici și fără să am vreun câștig sau vreo pretenție de la ele, ulterior.

O parte dintre mămici îmi sunt rude sau prietene, altele doar fete tinere care au auzit despre purtarea sănătoasă, ergonomică și sunt dispuse să afle mai multe, să probeze și să aleagă apoi, în cunoștință de cauză.

Sistemele noastre de purtare plimbărețe au iubit fetițe și băieți deopotrivă. Au fost alături de pui și mamele lor iarna sau vara. Au participat la multe momente importante din viețile noastre. Una dintre mămici locuiește acum departe, tocmai la Londra,  dar scurta întâlnire pe care ea și băiețelul ei au avut-o cu manduca, a făcut ca plecarea lor acolo să fie ușoară și confortabilă pentru duo-ul mami-bebe.

Am ales să împărtășesc emoția, bucuria, libertatea pe care le simt eu purtând copilul. Am ales să dau mai departe curajul de a face parte activ din viața ta, chiar după ce ai devenit proaspătă mămică. Chiar dacă, poate, ai trecut printr-o operație de cezariană. Chiar dacă ai sau nu ajutor în primele 40 de zile după naștere. Am ales, voit, fără teamă și cu fruntea sus, să îmi port copiii atât cât va fi confortabil pentru noi. Indiferent de greutatea lor,  de constituția mea sau de starea vremii.

Pentru că sunt convinsă că locul unui pui este la pieptul mamei sale. Pentru că mi-e drag să sărut creștetul copilului meu când simt priviri iscoditoare căutând să ghicească forma și genul mogâldeței ascunse la piept.

Am ales să împart toată această bucurie, la care se adaugă minunea celor două mâini libere ( binecuvântare cerească la primul copil, acum, când deja sunt doi, minune nemaipomenită) cu toate acele mămici care au avut nevoie de o mână de ajutor. Am preferat uneori să dau mai departe, pentru câteva zile, „purtătorul” nostru și eu am rămas cu puiul în brațe.

De ce? Pentru că m-am simțit norocoasă că am descoperit toate aceste informații cât încă eram însărcinată cu Matei. Mie mi-a prins tare bine, m-a ajutat maxim în multe momente cheie ale experiențelor de mămică de până acum. Și am considerat că e de datoria mea să ” duc povestea mai departe”. Mi-ar face mare plăcere să știu că fiecare mămică beneficiară a ajutorului meu a întors favoarea măcar pentru încă o mămică. Ar exista mai mulți copilași purtați și, poate, mai multe prietenii, chiar și temporare, între mame.

Fiul meu cel mare nu mai e purtat de mult, dar ocazional, privind cu jind la cel mic, mai cere și el sus, în manduca cea nouă, limited edition, a lui Petru. Și îl iau, zâmbind, chiar dacă are aproape 16 kilograme. Știu că va veni o zi în care îmi voi dori să îl mai simt atât de aproape și poate, el nu va mai permite asta.

Așa că acum, mi-am găsit prilej să scriu iarăși despre purtarea copiilor. Mă bucur că există concursuri care să promoveze acest comportament în tagma mămicilor. Mă bucur că tot mai multe femei aleg sănătos pentru pruncii lor!

Și DA, o să împrumut în continuare sistemele de purtare pe care le avem, dacă asta poate înclina balanța în favoarea achiziționării oricărui produs ergonomic de purtat bebelușii, bebeloii și copilandri!

Mulțumesc celor de la Scutecila ( www.Scutecila.ro) pentru concursul care mi-a dat șansa să susțin, o dată în plus, purtarea sănătoasă și pe adeptele ei!

PS: Poate purtarea nu se potrivește tuturor părinților, dar sunt sigură că dragostea și grija pentru binele comorilor umane este un atribut al tuturor… Să facem deci un efort și să alegem sănătos, pentru noi și copiii noștri!

„Pohta” ce-am poftit – scutece textile

Toate cele 9 luni de sarcina (bebe s-a nascut la 38 de saptamani si 4 zile) n-am prea avut pofte. Toata lumea se mira de mine. Am fost „gravida atipica”: pofte mai putin, de ingrasat sub limita, fara greturi, fara ameteli, am mers muuuuuuuuult la munca, burtica a inceput sa se vada tarziu si, pe deasupra, bebe tinea secret genul….Am aflat ca vom avea un baietel si nici asta sigur, cu vreo luna inainte de venirea lui pe lume.
Sa revenim la pofte insa…Nu am prea avut pofte inseamna ca au fost 2, mari si late.
Prima, a fost o pofta de mere. Mie nu-mi plac, nu mi-au placut niciodata, dar cat am avut burticuta am mancat muuuuuuuuuulte, am baut suc de mere (din storcator sau din comert). M-am urcat chiar cu scara in marul din fata minunatei institutii unde lucrez…:))
Bun.
Si cealalta pofta a fost… shopping-ul. Nu radeti. Stiu ca marea majoritate a femeilor sunt innebunite dupa asta, vorba celor de la Taxi…fugi cu cardul ca leopardul…Ei bine, nu cred ca am exagerat vreodata. Pana acum.
Bebe era in burtica si mami citea de zor. Asa mi s-au aprins niste beculete colorate in dovlecel….Vreau scutece textile pentru bebe, vreau sa-l port si vreau sa fac alegeri eco (cat mai multe, cat mai des, cat mai….) pentru el/ea.
Asa am ajuns sa am o colectie de vreo 10-15 scutece textile, unul mai frumos ca altul. Mi-erau asa dragi, le mangaiam si le asezam in fiecare zi. Asteptam cu nerabdare sa le putem folosi.Am avut un moment de „ratacire” in care m-am gandit ca e prea complicat pentru mine, ca bebe s-ar putea sa nu le accepte…dar, cum achizitia era deja facuta, banutii investiti si colectia se marea, am mers inainte. M-am oprit din cumparat pe la vreo 7 luni de sarcina pt. ca aveam cam din toate felurile si eram sfatuita sa mai astept sa vad care tip or sa ni se potriveasca mie si lui bebe.
Zis si facut. Vine si bebe pe lume. In maternitate era foarte complicat sa fi folosit textilele mele dragi asa ca am cumparat, pe ultima suta de metri, clasicele Pamp…..
Prima luna cu bebe acasa nu stiam pe ce lume traiesc, nu eram la mine acasa si „la mama’n batatura” (mama care a fost supeeeeeeeeeeeeeeeer si pentru care ii sunt recunoscatoare lui Dumnezeu). Asa ca Mateiut a facut cunostinta cu plasticoasele, pline de chimicale inca de la inceput.Nu zic ca am avut probleme, nu!Fundutul lui era perfect, nu ne-am pricopsit cu nici o dermatita de scutec. Am vreo 3-4 creme pentru aceasta problema, eu n-am cumparat nici una, dar toate au ajuns la noi pe diverse filiere. Si nu le-am folosit decat de maxim 2 ori, cand mi s-a parut mie ca ar fi bine sa dau putin cu crema. Aiurea, nu mai fac de-astea!
Bun.
De sambata insa, am ajuns in tara fagadunitei. In casuta cocotata la etajul 10, unde, a-propos, e taaaaaaaaare cald si soare si frumos….Si aici, duminica seara….am realizat ca plasticoasele noastre se termina. De fapt, mai era unul.
Iubi zice „hai sa trecem pe textile”, eu ma codesc, dar pana la urma…fie. Azi e miercuri, asa ca avem deja 3 zile de scuteceala textila exclusiva.
Ieri am spalat, asa ca experienta e completa. Ma declar multumita.:P
Scutecele sunt frumoase, in culori vesele, eu ma descurc admirabil la „montatul lor”. Am adunat ieri toate informatiile „ratacite” prin diverse colturi ale mintii si agendei mele despre curatarea si depozitarea lor si, una peste alta, nu mi-e greu.
Tare fain arata bebe cu scutecelele (poze nu va arat sa nu ma acuze baietul ca l-am expus…:P).
Poate nu sunt pentru toata lumea scutecele astea, poate nu sunt pentru orice buzunar (desi tind sa cred ca la un calcul atent si realist, plasticoasele pierd teren aici), poate …. dar pentru noi, pentru mami Irina si bebe Matei, pot sa spun ca reprezinta un inceput frumos. „Inceputul unei frumoase prietenii”….
Ceva poze cu achizitiile noastre….
<img
src=”http://blogulirinei.ro/wp-content/uploads/2012/03/001.jpg” alt=”” title=”001″ width=”470″ height=”352″ class=”alignright size-full wp-image-264″ /> Cele din poza asta nu le-am cumparat noi, le-am primit de la o buna prietena, Raluca. De la ea am preluat multe informatii utile, pe ea am „stresat-o” cu intrebari si ii multumim pentru rabdare si sprijin.
Astea sunt ultimele achizitionate inainte de venirea lui bebe. Erau „la reduceri” si nu m-am putut abtine…