Scutece textile – noțiuni de bază (I)

Despre scutecele textile am mai scris câte puțin, pe blogul vechi – articol care apare acum și pe acest blog. Dar, pentru că frecvent sunt întrebată care e treaba cu aceste scutece și de fiecare dată încerc să găsesc varianta cea mai mummy friendly de a prezenta situația, fără să sperii sau să ofer o imagine incompletă, mi-am zis că o astfel de postare va fi una utilă, spre care voi putea îndruma toate mămicile prietene interesate de subiect.

Here it goes…

În primul rând, scutecele textile arată și se comportă diferit față de ceea ce știm sau ni s-a povestit că erau pelincile sau chiloții de tablă, cum zice mama mea. În primul rând, pentru că acum există și se folosește la scară largă mașina de spălat rufe, apoi pentru că materialele folosite la scutecele textile sunt diverse, naturale sau mai puțin, iar formele sub care găsim aceste noi variante de scutece refolosibile pot fi adaptate atât nevoilor tale, cât și creșterii puiului de om.

Cu alte cuvinte, pe scurt, un scutec textil (denumit adesea și refolosibil) este o bucată de material (bumbac, fleece, cânepă, muselină, etc.) ce poate ține loc de chiloțel (sau celebrul, generic pampers – în fapt, scutec de unică folosință) pentru copilași de la naștere până la renunțarea la scutec.

Tipurile de scutece textile sunt:

  1. SCUTECE TRADIȚIONALE – sunt acele bucăți de material ce pot fi prinse în zona intimă a copilului și prinse cu o clemă denumită Snappy. Peste acest aranjament este nevoie de o protecție impermeabilă. Deși am citit despre ele și par a fi cea mai simplă și ieftină variantă de scutec textil, noi nu am avut astfel de curiozități și prin urmare, nu am încercat.
  2. PREFOLDS – Sunt bucăți de material dreptunghiulare preîndoite (există 2 cusături care despart materialul în 3 zone cu grad de abserbție diferit). De obicei, zona din centru este cea mai groasă și absoarbe cel mai bine. De asemenea, se completează, în folosire cu Snappy și protecție. Pot fi folosite ca scutec sau pe post de insert, la scutecele cu buzunar, cum am procedat eu.
  3. FITTED/CHILOȚEL sunt așa cum le spune și numele, gata de a fi puse pe bebe. Se reglează cu capse, scai sau șiret, având bandă de elastic în zona piciorușelor. De obicei, exclusiv din fibre naturale (bumbac, cânepă, bambus) au nevoie de extra protecție, nefiind impermeabile.
  4. AIO (All-in-one) sunt cele mai apropiate de scutecul de unică folosință. Sunt ușor de pus și au atât o parte absorbantă (care vine în contact direct cu pielea copilului), cât și o parte impermeabilă (un exterior atractiv din punct de vedere vizual, cu fel de fel de imprimeuri și motive). Se usucă mai greu, fiind mai groase puțin și deci, e posibil să trebuiască să ai mai multe bucăți pentru a te putea descurca. Această generație de scutece textile are mai multe variante – ALL IN TWO (parte impermeabilă + parte detașabilă ce vine în contact cu pielea) și SCUTECE CU BUZUNAR – un soi de chiloțel cu exterior impermeabil și interior moale, având un buzunar unde se adaugă inserturi (bucăți de material mai gros sau mai subțire, din diferite fibre) pentru a crește gradul de absorbție. De departe, acestea din urmă au fost și rămân preferatele noastre. Acum, la al doilea copil, am încă o parte din scutecele pe care le-am folosit la primul, deci, din punctul meu de vedere au fost foarte utile și economice.

scutec textil 1

În afară de aceste tipuri de scutece textile enumerate, poate fi nevoie să îți achiziționezi sau confecționezi câteva accesorii de genul:

A. Protecții scutece – cum am enunțat anterior, există anumite scutece unde acest accesoriu este un MUST pentru a asigura un plus de absorbție. De obicei, numărul protecțiilor de care vei avea nevoie va fi mult mai mic față de numărul scutecelor. Fiind din material impermeabil, după utilizare se șterge frumos cu o cârpă ușor umedă și se poate folosi cu următorul scutec. Există variante ca pantalonașii de lână (foarte versatili și ușor de folosit; se pot confecționa ușor dacă ai vreo bunică/prietenă pricepută la împletit și rezistă perioade lungi fără spălare, având în vedere proprietățile uimitoare ale lânii), chiloțeii de protecție (din fleece, PUL sau vinyl). Noi am folosit cu succes aceste variante și, în plus, am și transformat, în timp, un scutec AIO în protecție, prin îndepărtarea părții absorbante.

B. Snappy – este o invenție deșteaptă care te ajută să prinzi scutecul pe copil. Este asemănător sistemului folosit în medicină pentru prinderea fașelor. Deși mi-am cumpărat unul de curiozitate, nu am apucat să îl folosesc și l-am dat mai departe.

C. Linere – este vorba despre o hârtie specială (din orez sau celuloză, complet biodegradabilă) care se va așeza în interiorul scutecului, în contact direct cu pielea copilului pentru a proteja țesătura scutecului de pete. Dacă scutecul are un conținut… solid :), hârtia se va arunca împreună cu acesta în vasul de WC. Personal, am folosit o parte dintre linerele rolă primite odată cu scutecele, dar, pe măsură ce copilul a crescut, am renunțat să le mai folosesc, înlocuindu-le cu linere din material textil (confecționate usor, după  o formă asemănătoare absorbantelor).

Deși îmi propusesem să fiu succintă, se pare că a ieșit din taste o ditamai postarea… Așa că voi reveni asupra acestui subiect, povestind și câte scutece textile sunt necesare (inclusiv experiența mea cu ele) și câteva dintre avantajele și dezavantajele folosirii pe termen lung a acestei variante, pentru mine și familia mea.

scutec textil 2

Voi ați auzit despre minunatele scutece textile? Le folosiți? De ce da/nu?

PS – Pentru că mare parte dintre informațiile prezentate aici au ajuns la mine pe calea vorbelor și explicațiilor pertinente și sincere ale Cristinei Marin, vreau să îi mulțumesc, pe această cale, pentru toate picăturile de cunoaștere pe care le-am pescuit citind blogul și urmărind postările ei.

De ce mă școlarizez încă

Padurea de argintTocmai am terminat de digerat informațiile de la încă un curs. De parenting, de data asta. Ați fost la așa ceva vreodată? Eu nu! Până săptămână trecută. Și pare cel mai sănătos lucru pe care îl pot face acum, ca mamă a doi băieți. Viitori adolescenți, viitori iubiți ai unor fete, viitori soți si tătici.

Îmi place să cunosc  alte mămici, mai ales dacă suntem pe aceeași lungime de undă în ceea ce privește formarea puilor vii pe care i-am născut. Îmi place sa vorbesc despre copiii mei, despre pietrele de încercare pe care le ating crescând împreună cu ei. Îmi place să scriu și cred că scrisul poate fi calea care îmi va rămâne după ce puii își vor lua zborul. Pentru că știu, în adâncul sufletului meu, ca va veni și ziua în care nu mă voi mai trezi noaptea să alăptez, ziua în care nu voi mai schimba scutece și nu voi mai inventa jocuri și jucării. E încă departe,departe. Dar va veni, cu siguranță.

Si când clipa aceea va fi aici, atât de aproape încât să o pot atinge, vreau să îmi aparțin iarăși mie. Întreagă. Vreau să îmi pot privi fiii drept în ochi și ei să fie mândri de mine pentru că am putut/știut/vrut să rămân,întotdeauna și dincolo de orice, femeie. Ființă care se bucură de seninul cerului, de gustul unei cești de ceai și de senzația de preaplin când savurez o carte bună.

Da, aleg sa ma instruiesc. Acum, în parenting. Mâine, poate în limbajul trupului sau în gastronomie. Pentru că îmi sunt datoare mie să nu mă pierd. Să nu rătăcesc drumul. Îi sunt datoare soțului meu să o păstrez vie pe cea de care s-a îndrăgostit.Le sunt datoare părinților mei sa cresc atât de mult încât să devin cu adevărat, ceea ce îmi este menit.

Așa că, azi, încă o dată, am sa iau pana și am să scriu. Fără plan, fără programa și fără așteptări mărețe. O să mă bucur de această călătorie și voi vedea unde mă va duce drumul meu. Voi admira priveliștile care îmi ies în cale, voi plânge poate pierderile pe care le voi suferi pe parcurs, dar voi trăi așa cum simt. Și voi scrie. Pentru că scrisul meu e parte din mine, adevărată,reală și întreagă.

Am să scriu despre lucrurile care îmi plac,despre ideile care mă mișcă, despre oamenii pe care îi iubesc și despre dorul ce mă macină pentru cei care sunt departe. Am să scriu despre cărți care mă modelează și despre gânduri care nu-mi dau pace.Poate am să scriu chiar despre dureri pe care le găsesc în praf, aruncate pe drum și mă cutremură. Pentru că nu vreau să uit.

Mulțumesc in gând, celor care mi-au redat curajul și forță de a scrie.