Fii TU

Fii TU

Fii TU marea mea când vine toamna!

Când mă pierd prin lume

Şi mâinile mi-s reci.

Când îmi dau, zâmbind năvalnic,

părul după ureche.

 

Fii TU pescăruşul care mă cheamă,

în fiecare an,

în fiecare scoică

şi-n fiecare gând.

Când visez şi mângai stelele cu

degetele lungi şi albe ale dorinţelor mele.

 

Fii TU raza arămie ce-mi alunecă leneş

pe curbura molatecă a gâtului,

zăbovind puţtin.

Încă puţin, luând în stăpânire

umărul cât încă-i gol. Şi încă-i

crud şi încă-i viaţă.

 

Fii TU vara mea când pădurile-s nebune

de cântec şi culoare.

Când port în privire

cuvinte nerostite şi

sărutări necerute pe buzele zmeură.

 

Fii TU toamna mea din fiecare an.

Cu tine strângându-te cald şi dulce

în jurul meu,

într-o dimineaţă cu brumă.

 

Fii TU. Aici.

În fiecare an şi anotimp.

În fiecare poveste şi-n fiecare promisiune.

                                  Foto credit: Sorin Gheorghe Bolog