Despre bucuria unui gest

Uneori, gesturi mici fac mai mult decât orice dar mare, cu fundă şi dedicaţie!

Uneori, oameni care nu păreau să fie pe aceeaşi lungime de undă cu tine, te uimesc prin replici care te fac să îi priveşti altfel. Mai aproape, mai adevăraţi, mai reali, parcă. Şi să îi descoperi prieteni, sau măcar dragi…

Pentru astfel de clipe, pentru astfel de oameni şi pentru bucuriile simple, pe care nu le cauţi, ci doar le primeşti, le guşti şi îţi umplu sufletul, azi sunt recunoscătoare.

Pentru că… exist şi pot trăi lângă toţi ai mei! 🙂

Chiar dacă mai sunt nori pe cerul meu, chiar dacă uneori, pare că timpul şi energia se duc pentru lucruri şi oameni cu mai puţină valoare, ALEG să cred, să merg mereu mai departe. Să duc pe umeri şi în suflet credinţa că Oamenii (chiar aşa, cu O mare) sunt, de cele mai multe ori, la locul şi timpul potrivit. Pentru că fiecare înfrângere este, de fapt, amintirea unei lupte şi NU DOAR durere şi lacrimi.

Bucuria unui gest poate fi picătura de putere care te remontează după o zi grea şi lungă. Poate fi umărul pe care îl oferi unui om drag în clipe de cumpănă. Bucuria unui gest este nepreţuită dacă vine frumos, sincer, adevărat, din suflet şi din dorinţa de a fi acolo. De a crede, de a spera, de a construi.

Un gest făcut din şi cu bucurie este ca o gură de apă în deşert, ca o pală de vânt pe caniculă, ca o binemeritată pauză după un efort susţinut…

Sunt recunoscătoare pentru toate lecţiile şi încercările. Le primesc, zâmbesc şi sper să pot spune, mâine, că am reuşit să mi le însuşesc pe deplin.

PS – Acest text a fost scris acum câteva săptămâni, dar abia acum a ajuns să prindă forma pe care o căutam. Life goes on!