Regula de aur – echilibru între fermitate și căldură

E dimineața devreme într-o sâmbătă din iunie. Azi, copilul meu cel mic împlinește 5 ani. Mă tot uit la el și nu îmi vine să cred. Cum trec mereu clipele astea… Cum puiul meu mic, copilul veselie cum ii spuneam zilele trecute, a adus un nou echilibru în casa noastră.

Dacă Matei este copilul emoție, mereu atent, mereu empatic, de o grămadă de ori mă dă pe spate cu maturitatea și curajul lui, era timpul să vedem viața de părinți și cu alți ochi, nu?

Uitându-mă la Petru, nu m-am gândit multă vreme la îmbinarea asta perfectă de echilibru între fermitate și căldură. Dar acum, după 5 minunați ani de conviețuire în formula asta, cred că aceasta este cea mai importantă lecție pe care am primit-o de la copiii mei.

Pentru mine, a fi părinte nu este nici GREU, nici UȘOR. E un mix de trăiri, de bucurii și mici lupte, de lecții și de clipe WOW. Poate greșesc, dar echilibru poate fi cheia spre un parenting accesibil, suportabil, trăibil conștient.

Regula de aur nu există! Rețeta perfectă pentru a crește un copil, nici atât. Dar cred că există curajul de a-ți asuma învățare continuă, iubirea de oameni, așa cum sunt ei și cum se lasă iubiți. Relațiile dintre părinți și copii care se bazează pe echilibru înseamnă, din punctul meu de vedere, o cale ca fiecare obține ceea ce își dorește, ceea ce are nevoie. Fără a-l leza pe celălalt.

Echilibru înseamnă când, în primele X luni de viață ale copilului, ești acolo non-stop, cu pauze mici cât să îți tragi sufletul doar. Echilibru e când nu te încrâncenezi să fie totul ca în planul tău ideal, ca în filmele cu bebeluși roz, bucălați care dorm în coșuleț, în timp ce mama construiește imperii financiare, zâmbind și ea, mereu la patru ace.

Echilibru NU E e când refuzi să ieși cu copilul în parc pentru că îți consumi toată energia urmărind liste interminabile de ingrediente pe care copilul le poate mânca. Când cântărești, obsesiv, ml și grame și compari, tremurând, cu tabele și grafice.

Admit că a crește copii nu e pentru oricine. Nu că ar fi vreo știință ocultă, imposibil de descifrat. Dar cred, sincer, că  etapa în care pot genera acest echilibru în viață, suficient de credibil încât să nu doară renunțările și noua ordine a lucrurilor, vine mai târziu pentru unii oameni decât pentru alții. Sau poate niciodată. Și e absolut în regulă. Pentru ei, există alte surse de bucurie, de împlinire, alte metode prin care își asigură eternitatea de o clipă. Dacă pentru ei e destul, atunci înseamnă că nu sunt făcuți pentru asta.

Pe de altă parte, tind să cred că, de multe ori, echilibrul de care vorbeam te găsește  (el) pe tine după lupte care te sfâșie. Și poate că e musai să fie așa, pentru unii oameni. Mă refer la cei care nu se bucură de nimic din ceea ce nu au muncit, ce nu au asudat construind. E calea cea grea, nu mereu cea mai dreaptă sau rapidă, dar e calea lor. Și, cu alte cuvinte, o cale potrivită. A lor. Care îi ajută să crească.

Echilibru este și când, după multă vreme, îți dai seama că ți-e dor să stai de vorbă cu prieteni dragi. Fără să aduceți vorba despre realitățile vieții tale imediate – colici, babywearing, producători de hăinuțe bune, oferte de nerefuzat și altele 🙂 Când îți permiți, asumat (și infinit de greu, primele dăți), să ieși undeva, fără copil. Și să te bucuri de clipe.

Nu e “sacrificiu de sine” să i te dai copilului bucățele, ca el, copilul, să facă din tine un om mai bun. Mai în echilibru. Nu e sacrificiu, dacă este o perioada finită, asumată. Pentru că știi clar de ce faci asta. Nu plutești în derivă spre niște zări despre care alții, îți spun (iar tu, culmea, îi crezi!) că sunt mai însorite. Știi clar că fiecare pas al tău îl construiește pe omul de mâine. Om ce va fi copilul tău. Mâine va fi Om mare. Dar azi e un boț de carne care are nevoie de tine, în echilibru.

Admit și eu, ca atâția alții, că sunt și zile nebune. Când nu ai timp de nimic și toate parcă merg anapoda. Când copilul pare că face chestii dinadins și tu ai nervii la maxim. Dar tind să cred că fix atunci îi predai cele mai importante lecții. Ce vrei să învețe copilul tău despre frustrări? Că sunt baubau? Că toată lumea le are, le băgăm sub preș și mergem înainte? Că există feluri diferite de a le face față și că omul, spre deosebire de alte animale, poate alege să acționeze coerent, conștient, asumat? Sau că e în regulă să descătușăm aceste frustrări oricum, oriunde, doar să nu ne otrăvească noua zen-ul interior?

Pentru fiecare, a fi în echilibru înseamnă altceva. Dacă pentru mine, a citi o carte (nu de parenting! viața lor a cam apus, cel puțin deocamdată) este echilibru, poate alți părinți sunt în echilibru când fac sport sau când merg la cafea/ceai cu un om drag.

Ce vreau eu să spun este că, în final, la sfârșitul zilei, rețetă magică nu există. Pentru nimic. De cele mai multe ori, e exercițiu constant, e reașezare a lucrurilor și adaptare din mers. E muncă și efort și răbdare. E viață.

Voi, cei care ați ajuns până aici, când simțiți că sunteți în echilibru? Când și unde vă e senin în suflet și care sunt pietrele de care vă sprijiniți când vine furtuna?

Petrul meu drag, azi, de ziua ta, Mami a scris despre echilibru. Pentru că și asta m-ai învățat, în cei 5 ani. Încă din burtică, ai fost un bulgăre de energie și lumină. Încă de la concepție, ai fost și ești un piticuț special.

Echilibru este când spui că nu mai poți, vrei o pauză și îți iei pauza asta, apoi revii cu forțe proaspete și energie sporită. Echilibru este când îți ajustezi așteptările și nu te mai dai peste cap să bifezi liste, să te încadrezi în tipar și privești cu inima, detașat.

Echilibru e când poți, după câteva ore de somn, să zâmbești. Când te bucuri de clipa de acum, când privești cerul și sștii, cu certitudine, că fiecare lecție e importantă.

Doar echilibru. Și viață. La mulți ani, copilul meu!

Facebook Comments

Lectura în beneficii pentru tine

Lectura – Care sunt beneficiile ei pentru tine? Tu de ce citeşti? Asta presupunând că eşti unul dintre cei care văd beneficii în lectură… Dacă nu vezi aceste beneficii, poate cuvintele de aici o să te pună pe gânduri…

Cum văd eu lucrurile? Pentru mine, dar și pentru cei câțiva oameni (din ce în ce mai mulți descopăr eu, din fericire), lectura este un spațiu magic.

Să citești este ca și cum ai pleca din corpul tău, din casa ta, din realitatea ta imediată și ai acces imediat, facil, ușor, la o lume pe care altfel nu o poți accesa. Poți vedea lumi, țări, oameni și situații diferite. Poți trece prin experiențe care altfel ți-ar fi străine. Poți lua decizii pe care nu le-ai luat (încă) și astfel, din punct de vedere psihologic, te pregătești pentru ele sau poți vindeca (măcar în parte) alegerile pe care NU LE-AI FĂCUT, la un moment dat, din n motive.

La început, probabil, citești pentru că îți e recomandat – vă amintiți vremurile cu “lecturi obligatorii” și fișe de lectură? Mie mi-au fost tare dragi. Îndrăznesc să spun că fix atunci am deprins gustul lecturilor multe, al fișării și al adunării într-un loc anume a citatelor/ideilor care îmi plac. Dar am beneficiat de bibliotecă (în vremurile când a avea un perete de cărți era o mândrie!)părinților și am gustat din plin deliciul verilor în care, ajunsă la Piatra Neamț, în casa bunicilor, stăteam la umbra viei și descopeream cărți. Le mângâiam paginile, le miroseam cerneala și nu mai auzeam nimic din jur. Bunica mă certa că nu îi răspund când mă striga, dar bunicul era tare mândru că uite, nepoata cea mare îi moștenește pasiunea pentru cuvântul scris. Char așa spunea și eu îmi amintesc acum, cu dor în suflet, de el.

Au venit apoi anii de liceu. Când citeam după pofta inimii, când iubeam și plângeam alături de cărțile mele dragi. Mi-am ascuns în cărți primele scrisori de dragoste, mi-am șoptit micile drame specifice vârstei unor eroine din cărți.

Facultatea mi-a umplut timpul de coduri și legislație, dar tot “furam” vreme pentru lectură. Pentru sufletul meu, spuneam, ca să pot ține departe dorurile 🙂

Viața mi-a oferit mereu prilej de lectură. Eu am considerat mereu că e important să citesc. Pentru a putea scrie. Și chiar și acum, deși departe de a-mi fi “profesie”, cititul și scrisul îmi dau aripi,îmi alină gândurile și da, în continuare, dorurile 🙂

Pentru voi, dragii mei, ce înseamna să citiți? Unde vă duceți când aveți o carte faină? Pe unde colindați și cum găsiți puterea de a vă întoarce înapoi, printre grijile cotidiene?

La începutul anului mi-am propus o provocare de lectură pentru 2019. 35 de cărți citite și, fără să știu, mi-am oferit motive puternice să merg mereu mai departe. Problemele de sănătate din februarie, tot ce a decurs de acolo mi-au fost prieteni de nădejde, m-au învățat să cred că pot.

Facebook Comments

Chef de scris

Dacă nu mai scriu pe blog, nu înseamnă că nu am chef de scris. Ci doar că viața a fost, o vreme, despre altceva. Înseamnă că mi-am luat un timp eu cu mine să fiu bine, să fiu prezentă și conectată la viața de fiecare zi.

Știu că, pentru mine, scrisul este un microb, curge prin sânge și nu îmi doresc să fac vreodată transfuzii cu altfel de microbi Ș)

Dacă am plâns, poate au fost altfel de lacrimi și nu am găsit tonul potrivit pentru a revărsa aici ceva, cât de puțin, din ceea ce sunt și am traversat în ultimele luni.

Dacă toate clipele au zburat pe lângă mine, nu înseamnă că nu mă mai mână doruri. Nu înseamnă că nu mai cred în puterea scrisului, că nu mai susțin scrisul și cititul ca formă de vindecare.

Înseamnă doar că am avut nevoie de timp. Să procesez. Să asimilez. Să mă obișnuiesc, în primul rând eu, cu ideea. Că viața se poate schimba într-o clipă. Că există zile pe care nu le apreciem pentru că nu vedem special-ul din ele. Dar ele sunt și asta este marele dar pe care ele îl aduc în viața noastră.

Dacă au fost zile în care nu am avut chef de scris și am ales să mă ascund sub pătură, cu un ceai si vise dragi inimii mele, a fost doar pentru a-mi regăsi puterea. Pentru a face pace cu cornițele care mă făceau să aleg teama, care îmi șopteau mișelește la ureche.

Dar zilele bune se vor întoarce. Pentru că eu aleg să cresc. Să lupt. Să descopăr în fiecare zi noi surse de putere, să caut noi clipe și fărâme de lumină.

Chef și sens, îmi doresc. În toate zilele. Pentru mine și pentru voi. Fiecare cât merită și poate aprecia. Dincolo de orice Ș)

Facebook Comments

Viața ca o joacă + surpriză pentru tolba Iepurașului de Paști

Luderio este prietenul nostru mereu la îndemână ori de câte ori avem nevoie de jucării frumoase, de calitate și atent alese. Pentru voi, prietenii noștri, avem un voucher de reducere numai bun pentru Iepurașul de Paști!

A trecut ceva vreme de când puiul de om a împlinit 7 ani. Cu alte cuvinte, se spune că viața începe să devină (mai) serioasă după împlinirea primilor 7 ani și nu mai e chiar totul o joacă. Nu o să vă spun cum M. cel curajos a făcut cine știe ce mari descoperiri fix a doua zi după ce a împlinit 7 ani 🙂 Încă îi stă mintea la joacă și mă bucur că e așa!

Aș vrea în schimb să vă povestesc cum ne bucurăm noi de timp (și de joacă) împreună. Cum trăiește familia noastră viața ca o pe o joacă. Cum ne jucăm de-a viața (adevărată) și cum am reușit să integrăm multe activități cu care copiii trebuie să se se obișnuiască, prin joc.

Despre prietenii de la Luderio o să mai auziți, cu siguranță. Ei au creat o lume în care eu, adult, m-am minunat câteva zile singură (da, a fost un soi de egoism!) înainte de a alege darurile pentru aniversările din februarie.

Știind ce își dorește M, complotând cu Nanu și Nana – pe care îi iubim și cărora le mulțumim! – am plecat la “atac”, a se citi m-am înarmat cu răbdare și chef de joacă pentru a alege cele mai potrivite daruri pentru un aniversat de 7 ani și un frate de aniversat de 4,5 ani.

Eram în căutarea unor bucurii pentru copii. Voiam să fie educative, dar accesibile la preț. Îmi doream să fie rezistente, dar potrivite celor doi copii pe care îi am. Aș fi vrut să am o gamă variată de opțiuni, dar nici să nu aștept prea mult. Știu, dacă aș fi mers la un vânzător bărbat cu toate aceste doleanțe, probabil și-ar fi pus mâinile în cap 🙂

Dar, cumva, astrele s-au aliniat și am poposit în Lumea Luderio. De la prima vedere, mi-a plăcut mult site-ul : jucăuș, dar suficient de bine lucrat ca să nu aibă detalii de prisos. Mi-a plăcut mult că și ei, “părinții” Luderio – există o fereastră de chat unde puteți adresa întrebări și cere lămuriri  – pun accent pe aceleași criterii ca și mine. Și ei aleg de fiecare dată, cu atenție și grijă, jucăriile pe care le propun în magazinul lor virtual.

Vorbind pe îndelete cu Irina (da, până și numele îl împart cu mămica Luderio 🙂 ), am descoperit un om cald, care simte tot ce simt și eu. Am primit sfaturi pertinente în alegerea jucăriilor, am fost îndrumată într-un mod profesionist pentru a alege cele câteva bucurii pentru copiii mei.

Mi s-a răspuns la întrebări, credeți-mă ca nu au fost chiar puține 🙂 Am primit rezolvări și soluții de fiecare dată. Să vă spun că există și puncte de fidelitate pentru achizițiile făcute la ei ? Sau că puteți achiziționa carduri cadou pe care să le dăruiți apoi?

Viața ca o joacă a devenit atât de colorată cu jucăriile care au ajuns la noi repede și de care, nu vă mint, m-am bucurat și eu, împreuna cu cei mici 🙂

Odată la câteva zile, sunt servită cu ceai, ca o prințesă ce sunt – am exersat deci manierele la masă, atenția le detalii, generozitatea, am făcut role-play și am “așezat”, sper eu, în cavalerii mei ideea că nu doar Femeia pune/strânge masa 😛

Pentru că suntem deja în primul an de școală, exersam de zor literele, în orice context și cât de des putem. Crocodilul alfabet este o modalitate distractivă în care ne-am împrietenit – chiar și cei mai mici – cu literele. Petru are deja litere preferate și cred sincer că la școală o să meargă mult mai repede etapa asta, tocmai pentru că, vrând-nevrând, a experimentat din postura de “urechi care aud” cum alții învață.

Despre cărți, ce să vă spun … știți că avem deja o pasiune aici și că nu mă pot decide niciodată ce să cumpăr. Vă recomand cu căldură colecția Peep inside night time de la Usborne și cu siguranță nu veți regreta – pentru că obișnuiesc să le rotesc uneori cărțile astea băieților, când dau cu ochii de ele, trebuie să reluăm lectura și de fiecare dată se minunează de ce se ascunde în spatele fiecărei mici ferestre/uși.

Îmi place că pot alege jocurile/jucăriile în funcție de vârsta copilului sau de ceea ce vreau să dezvolt prin folosirea acestor unelte.

Am lăsat la final vestea cea bună: pentru cititorii mei, există un cod de reducere activ. Ce înseamnă asta? Puteți beneficia de o reducere de 5% din valoarea coșului de cumpărături (nu se cumulează cu alte coduri de reducere!) dacă achiziționati jucării/cărți de la Luderio. Trebuie să menționați codul de reducere blogulirinei&luderio. Reducerea este valabilă până în luna iunie, inclusiv, așa că puteți vorbi cu Iepurașul de Paști să poposească pe la Luderio când alege darurile pentru cei mici 🙂

Când am spus că viața este ca o joacă aveam în gând să vă transmit că este bine, măcar din când în când, să (re)devenim copii! Să ne bucurăm de soare, de vremea frumoasă, de o plimbare cu bicicleta sau de o porție sănătoasă de joaca/râs cu un prieten drag. Viața are răbdare cu noi, să fim și noi ACOLO în clipele importante și să nu mai alergăm DOAR ca nebunii 🙂

Facebook Comments

Câteodată

Câteodată, fericirea în stare pură este atât de aproape. Câteodată, e de ajuns să te trezești fără durere, cu oameni calzi și moi în jur.

Câteodată, e suficient să primești cuvinte frumoase și gânduri sincere…zâmbești și trimiți valuri de apreciere. Câteodată, viața îți oferă clipe în care te înclini, surprins de iubire, de grijă, de atenție, de zâmbet, de imagini.

Câteodată, e suficient să auzi că eforturile tale sunt primite, sunt cu sens și că oamenii se simt bogați/puternici/fericiți/mândri pentru că sunt în viața ta. Sau tu ești în viața lor.

Câteodată, nici nu contează de cât timp nu ai mai vorbit cu X. Sau că nu știi exact, în fiecare clipă, cu ce își ocupă viața/gândurile Y. E suficient să te atingă o îmbrățișare caldă, sinceră și nu poți spune decât MULȚUMESC! TE IUBESC!

Câteodată, alergăm prea departe, căutând fericirea. Cu F mare. Ca și cum ar fi ceva imens, ceva finit, ce poți atinge și apoi fereca sub lacăt.

Câteodată, ne facem bucăți mici, încercând să fim peste tot, în același timp. Să fim ACOLO pentru că ni se pare că doar asta CONTEAZĂ.

Mulțumesc, pentru ziua de azi!

Cum spune blânda Oltea Tudose, mulțumesc pentru darul de contrast!

Mulțumesc pentru că VOI, cei din jur, mă faceți să mă nasc puternică de fiecare data când CÂTEODATĂ învinge.

Mulțumesc pentru lacrimile plânse, așa pot aprecia zâmbetul strâmb, în colțul gurii!

Mulțumesc pentru lecțiile învățate!

Mulțumesc pentru fiecare pas pe care l-am făcut! Câteodată, m-am împiedicat și mi-am julit genunchii. Câteodată, am purtat vremuri lungi șiruri de ciulini care mi-au îngreunat mersul. Câteodată, am iubit pietrele din traistă prea mult. Deși kilogramele lor m-au îndoit și m-au obosit peste măsură.

Mulțumesc, azi, acum!

Câteodată, blogul meu e doar locul unde scriu, ca să nu uit. Câteodată, e strigătul meu către lume. De multe ori, e copilul meu. Al treilea.

 

Acestea erau gândurile mele acum câteva zile. Dar totul se poate schimba atât de rapid. Poți să nu mai fii. Să nu mai fii aici, pentru a spune povestea. Azi, se amestecă idei și gânduri în capul meu. Mi-e încă greu să mă adun. Am simțit cât de ușor e să te piezi. Cât de important este să rămâi pe linia de plutire și să nu te mai împarți, când nu mai poți. Să îți iei pauze. Să fii BINE pentru a putea fi BINE lumea ta.

PS -Probabil mă mai așteaptă locuri și oameni. Probabil mai am multe povești de spus. O voi face…

Facebook Comments

Interviu despre educație financiară cu Roxana Bucur

Despre educație financiară sunt multe de spus. E utilă atât pentru cei mari, cât și pentru cei mici. Și pentru că puiii mei de om au ajuns la vârsta la care, inevitabil, ne lovim de astfel de subiecte, mă bucur că există o poveste care spune, pe înțelesul lor, câteva repere în acest domeniu.

Într-o lume în care tot ce facem are, mai devreme sau mai târziu, legătură cu finanțele, se vorbește tot mai despre despre educație financiară. Mai multe despre acest subiect am aflat de la Roxana Bucur, membră a comunității Work at Home Moms – unde ne-am și cunoscut 🙂

Cine eşti tu? Scurtă carte de vizită !
Eu sunt Roxana, Roxana Bucur. Îmi plac oamenii și finanțele personale, de aceea am și ajuns să lucrez cu oamenii și să discut, împreună cu ei, planul pentru a ajunge la obiectivele financiare dorite.
Și, de asemenea îmi plac copiii și îmi place să îi învăț lucruri ce le sunt de folos în viață, să îi înțeleg și să mă bucur de ei.
Eşti o WAHM? Cum ai ajuns în această comunitate?
Așa cum îți spuneam, îmi plac foarte mult copiii, însă nu am unul al meu, nu sunt mamă, încă.
Am ajuns în această comunitate invitată de către o membră, întrucât a considerat că pot aduce un plus de informație (pentru că mă (pre)ocup de educație financiară), de valoare acestei comunități prin informațiile, proiectele pe care eu le desfășor.
Hai să vorbim despre proiectul tău – consultanță financiară și educație financiară pentru copii. Ce înseamnă asta, concret?
Consultanța financiară înseamnă discuția de la o cafea despre situația ta financiară, despre planurile de viitor, dar cu un specialist care să îţi ofere niște sfaturi concrete, profesioniste, implicând toate informațiile din piață și toate aspectele vieții actuale și viitoare.
Pe de altă parte, educația financiară pentru copii înseamnă a pune bazele responsabilizării, a cunoașterii principiilor ce țin de finanțe personale, pentru ca în viitor deciziile financiare luate pentru familia proprie să fie unele asumate și optime.
De ce tocmai educație financiară?

Am ales acest domeniu mai mult pentru că el m-a ales pe mine la o vârstă la care eu nu știam că există acest domeniu. La vârsta de 5 ani am observat că fiecare din familie se raportează diferit la bani, iar eu am ales să îmi pun bani deoparte așa cum am văzut la bunica și ulterior la mama mea (pentru că am crescut la bunici până la vârsta de 7 ani când am mers la școală).

Am făcut psihologia pentru a înțelege de ce oamenii reacționează și acționează diferit, apoi am ajuns să fiu recrutată în cadrul unei companii de planificare și consultanță financiară care de jumătate de secol educă financiar oamenii cu privire la gestionarea finanțelor proprii, astfel că mi-a fost validat comportamentul și am luat elan în a da mai departe aceste obișnuințe, sfaturi și informații pe care le-am dobândit, acum, și la nivel teoretic, științific. 

Care sunt avantajele de a fi informat corect şi complet, din punct de vedere financiar? De ce am alege, pentru noi și copiii noștri educație financiară?
Avantajele sunt multe, acum sunt și obiectivă și subiectivă. Subiectivă pentru că mă uit la situația mea financiară și văd că, dacă am început de mic copil, acum mă pot bucura de roadele economisirii, însă este loc și de mai bine, pentru că am o siguranță financiară și posibilitatea achiziționării casei proprii într-un mod optim, fără a apela la instituțiile bancare.
Beneficiile unei informări corecte și complete ne ajută să avem liniștea zilei de mâine, să ne bucurăm de situația noastră financiară, să fim împăcați și fericiți de achizițiile și de susținerea celor dragi.
Ce spun cei care au apelat la serviciile tale? Ce anume te face diferită față de ceilalți care oferă, poate, servicii asemănătoare?
Cei care au apelat la serviciile mele spun că au găsit ceea ce căutau, răspunsuri la întrebările și nelămuririle lor, au găsit soluția optimă pentru situația lor și ceea ce așteptau să găsească, doar că nu știau exact unde și au descoperit.
Ce mă face diferită reprezintă o dată conceptul francizei prin care lucrez și personal, modul meu de a fi: axată pe omul din fața mea, pasiunea pentru finanțe personale și pentru deciziile înțelepte din viață și experiența personală.
Cum se relaxează un om ca tine?
Mă relaxez citind, dansând. Eu nu pot medita și am fost frustrată când o prietenă mi-a recomandat și mi-a explicat beneficiile meditației, am încercat, dar nu puteam medita, astfel că o fac dansând (latino) și înotând.
Familia unde are loc în toată această alergare? 
Familia este în curs de realizare, ca să zic așa. Iubesc și fiind tânără am timp să împac atât viața personală, cât și pe cea profesională, iubind și ceea ce fac, găsesc timp să fiu împlinită în ambele sfere, deși recunosc că mai mult mă axez pe dezvoltarea profesională, cel puțin în momentul de față.
Dacă ai pleca pe o insulă pustie, ce ai lua cu tine? 
Uff! Oameni. Aș lua oameni. Consider că oamenii ne pot învăța multe, mai mult decât am putea noi citi. Oamenii sunt diferiți, se definește conceptul uman în psihologie ca ”personalitate unică și irepetabilă” astfel că eu nu pot sta fără a fi înconjurată de oameni. 
Şi ca să încheiem într-o notă optimistă, care este cel mai frumos mesaj/urare/mesaj de apreciere pe care l-ai primit de-a lungul timpului?
Eu sunt optimistă, așa că în orice găsesc optimism. Mă gândesc… Un mic secret despre mine este că funcționez mai bine când mi se spune că ceva nu fac bine, că nu sunt în stare să fac, pentru că mă ambiționez și fac mai bine, de aceea nu sunt foarte receptivă la urări, cât la feedback-uri constructive.
Un mesaj de apreciere și de urare … când am primit un cadou însoțit de un mesaj de felicitare în momentul promovării mele în poziția de manager și urare de noi performanțe în cadrul acestui domeniu financiar de la unul dintre directorii din Germania.
Pe Roxana o găsiți pe blogul ei, unde, dacă sunteți curioși, veți afla mai multe despre … psihologia banilor 🙂
Vestea bună este că puteți să îi obișnuiți pe cei mici cu un mod frumos, ușor și distractiv de a se raporta la bani printr-o poveste. Pentru că Roxana a scris o poveste de educație financiară pentru copii – Mărunțilă și Bancnotilă. Dacă vreți să cumpărați această carte pentru voi sau să o dăruiți copiilor din viața voastră, este foarte simplu 🙂 Aștept un mesaj de la voi în care să îmi scrieți numele și adresa unde doriți să vă fie livrată cartea, precum și modalitatea de plată aleasă și povestea cu cei doi protagoniști va ajunge acasă, cât ai zice … educație financiară!
Câteva imagini din carte las aici, prețul acesteia este de 35 lei. 
Facebook Comments

7 luni

7 luni în care am testat cât de tare mi se potriveşte ceva ce mi-am dorit încă de acum 10-12 ani

7 luni în care am alergat să fac totul pentru a mulţumi şi dreapta şi stânga

7 luni în care am renunţat la sport (iniţial, din cauza unor mici probleme de sănătate)

7 luni în care am scris mai puţin (uneori, deloc)

7 luni în care am am citit pe apucate, tot ce mi-a picat în mână

7 luni în care viaţa a trecut repede, pe negândite, fără să simt

7 luni în care am descoperit oameni frumoşi, în care m-am bucurat pentru minunile lor şi am încercat să fiu acolo, la nevoie, în clipele mai grele

7 luni în care au trecut sesiuni(cu bine, pentru alţii – eu am fost doar susţinător)

7 luni

Mult sau puţin, au trecut. Acum, eu în urma lor, mă simt mai bogată. Mai obosită. Mai cu sens simt că e lupta mea de fiecare zi.

Am crescut mult. Am învăţat. Am greşit şi am corectat. Am lăsat de la mine şi mi-am dat seama că uneori, e mai înţelept să ai răbdare şi să modifici, pe parcurs, dacă e cazul.

Au fost luni în care (deloc întâmplător, evident!) am curăţat răni vechi de ani de zile. Am scris scrisori şi am plâns lacrimi mult adunate. Am primit idei noi şi mi-am descoperit puteri pe care nu mi le cunoşteam.

A fost greu? Nu ştiu! Nu simt decât acum, când deja lucrurile redevin cum erau, că s-a adunat oboseală. Că s-au adunat nespuse şi că m-am rupt în bucăţele şi m-am răspândit în diverse activităţi.

Aşa sunt eu – pun suflet acolo unde sunt. Chiar dacă stau 5 minute sau 7 luni. Chiar dacă merită sau nu prea. Nu pot să fac ceva (ORICE) doar pentru că trebuie sau pentru că e … la modă.

Nu regret. Deşi, câteodată, mă doare tare că …lucrurile nu ies aşa cum ar trebui.

Dar…ca un fum au trecut 7 luni. Au rămas câteva amintiri, câteva imagini foarte clare. Şi eu, care încă mai fac temele pe care ni le dă Oltea Tudose.

Am tot căutat tonul potrivit în care să scriu postarea asta. Am tot cerut vreme şi gând lin să pot aşterne pe hârtie.

Mulţumesc celor 7 luni care m-au crescut să ajung AZI, aici! Mulţumesc oamenilor care mi-au ghidat paşii! Celor care mi-au ridicat piedici şi celor care mi-au şters greşelile.

7 luni ca o călătorie 🙂

Facebook Comments