Handmade cu Denisa. Sau cum poți colora o zi de toamnă

E o toamnă minunată. Cam rece însă… Frunzele își etalează culorile și merge numai bine o cană de ceai cald, alături de un om drag.

Mă uit la ceas și mă întreb când vii… Privesc pe fereastră la toamna de afară și mă gândesc la noi, la viața noastră împreună.

Cum a trecut timpul… de la primele noastre întâlniri. Când eu eram un copil care “se lasă greu” cucerit. Cât de multe emoții ai avut când mi-ai dăruit prima floare. Erau în vogă trandafirii. Deși mie nu mi-au plăcut niciodată. Ai învățat și asta, despre mine, în toți anii aștia de când ești aici. De când locuiești în inima și casa mea.

Cât de serios erai la primul nostru Crăciun împreună. Sau cum mi-am pierdut eu cuvintele – și asta nu se întâmplă prea des – când, tot într-o iarnă, după o vreme, ai venit cu un inel.

Cum ne-am promis atunci să păstrăm bucuria sărbătorilor și să facem, în fiecare an, din împodobirea bradului, o minune de clipă.

 

 

Apoi, toamna în care ți-am devenit soție. Cu miile de nuanțe din natură. Și șuvițele mele colorate, atent așezate sub voalul cel alb. Ce frumos a fost! Ca un vis, care a trecut mult prea repede… Cum am căzut, dimineața, în cameră, râzând de toate… de oboseală, de stres descătușat, de atâta dansat…

Chiar, să nu uit! Poate reușesc să îmi fac o programare la coafor. Deși poate nu pare mereu, au trecut anii și peste mine, să știi…

Mereu mi-am spus că viața e o poveste. Poate e unul dintre motivele pentru care îmi place și acum să stau undeva, culcușită, cu o carte în brațe.
Știu, ar fi mai ușor/mai puțin consumator de energie și spațiu să am un dispozitiv electronic de pe care să citesc.

Dar… cum aș putea să simt cartea în palme? Cum aș putea să întorc pagina, ținându-mi respirația și așteptând, cu sufletul la gură, să văd ce mai fac personajele mele în capitolul următor. Cum aș putea să îmi aleg semne de carte statement, care mă fac să zâmbesc, care îmi înseninează cea mai grea zi…Cum aș putea?

Ce bun e ceaiul din cana mea preferată!
Ce frumoasă e toamna!
Ce norocoși suntem că ne-am găasit!

Știi, eu nu cred în întâmplare. Cred că există lucruri care trebuie să se întample, oameni care trebuie să se întâlnească, clipe care ne întăresc și dureri care ne curăță. Ca să putem crește. Ca să putem ajunge la potențialul nostru maxim.

Miroase a uleiuri esențiale în casă. Știi, blendul ală… de toamnă, cum îi spui tu…:)

Ca multe “întâmplări”, deloc întâmplătoare!, fiecare etapă prin care am trecut, ne-a purtat până azi. Până aici, în clipa asta. În care eu privesc pe geam toamna și te aștept, cu cana de ceai fierbinte.

Mă întreb uneori, cât timp avem pe pământ. Fiecare dintre noi. Dacă îl folosim cu rost. Dacă nu cumva, uneori, ne încrâncenăm pe niște prostii. Pe niște nimicuri. Care ne fură clipe. În care am putea să ne bucurăm, pur și simplu.

Ceaiul meu s-a răcit de acum. Dar ne rămâne toamna. Și fiecare culoare. Fiecare parte din poveste.

Povestea continuă…

Minuntele fotografii sunt reale. Toate produsele integrate aici, în poveste, pot fi ale tale. Le poți dărui sau le poți personaliza după bunul plac. Dacă te-ai bucurat să le vezi, poți să păstrezi bucuria urmărind profilul Denisei

Facebook Comments

Cum te vad ceilalți oameni dragi?

Sunt zile în care te simți trist. Poate ai dormit prost sau doar nu ai chef să mergi azi la muncă. Poate colega de birou ți-a “furat” cana preferată de cafea sau nevasta nu ți-a pregătit pachetul “fix” cu ce ți-ai fi dorit. Te uiți chiorâș la cei din jur și nu te gândești nici măcar o secundă…Cum te văd ceilalți?

Nu că ar conta. Indiferent cum te văd ceilalți. Tu ești tu. Minunat, mirobololant. Extraordinar. Doar că ai o zi proastă.

La radio cântă o piesă faină. Cam tristă însă. Și parcă norii ăștia de toamnă fix azi și-au găsit să își facă de cap deaspura orașului tău. Fuck it!

Cum te văd ceilalți este important DOAR dacă este barometrul care te reglează pe tine. DOAR dacă acolo e energia, puterea, bucuria ta. Altfel, e doar o ALTĂ FAȚĂ a ta. Nu neapărat cea adevărată.

Dacă te schimbi pentru că CEILALȚI te vor cumva…ce spune asta despre tine? Despre puterea ta? Câteodată, îți dai seama că poți fi mai înțelept, că ai resurse să fii mai darnic, mai implicat, mai lucid în situații de criză, mai pasionat de ceea ce inimii tale îi face plăcere. Și alegi. TU alegi. Conștient. Să investești resurse, timp, energie, bani. În ceea ce îți place. Ție.

Cum te văd ceilalți atunci? WHO CARES? Dacă schimbarea pe care o faci pe tine te face să descoperi sensuri noi ale vieții, de ce e important ce SPUN/FAC/GÂNDESC ceilalți? De ce ai nevoie de confirmare din partea lor?

Înțeleg că nu ești sigur că e… ce trebuie… Dar cred sincer că… o schimbare, mai mică sau mai mare, care NU VINE de la TINE, din nevoia ta de a-ți fi mai bine… nu va rezista în timp.

Sau, vei ajunge să te simți dezamăgit de ceilalți. Pentru că nu observă, apreciază, laudă schimbarea ta. De asta ai făcut schimbarea? Pentru ceilalți? Ca ei să te vadă mai mare/puternic/frumos/etc. ? Dacă ei mâine nu mai sunt în viața ta…? Sau dacă decid, brusc și fără preaviz că le-ar fi dragă o altă schimbare? Sau că era mai bine înainte? Ce te faci? Cum împaci atunci sufletul tău cu …ceilalți?

Sunt gânduri pe care le aștern pe hârtie 🙂 cu inima îndoită. Poate greșesc. Sau poate am dreptate. Parțial. Poate văd greșit situația.

Am mai scris despre schimbare 🙂 Se pare că, o dată la X timp, mă chinuie subiectul acesta 🙂

Dar…mă întreb și azi – cât de important este cum te văd ceilalți? Cât din ce ești tu, ca persoană este real și cât este dorința de a fi plăcut, acceptat, iubit, apreciat?

Voi aveți curaj să fiți reali, să fiți așa cum vă dictează conștiința, sufletul? Ce riști dacă nu te mai supui presiunii lui cum te văd ceilalți?

Ideea acestei postări a venit în urma unor atacuri. În urma unor lovituri sub centură. Mi-am dat seama că e important. Să nu ne lăsăm subjugați. Să credem în noi și în puterea noastră.

Câteodată, poate vom greși. Toți mai greșim. Dar cred că e mai important să rămânem reali, adevărați cu noi înșine.

Tu știi cum te văd ceilalți? Îți pasă? Lași părerea lor să te transforme?

Facebook Comments

De 3 ori Webstock Ambasador

Iată că sunt deja în fața celui de-al treilea an de Webstock, pentru mine în calitate de ambasador/blogger acreditat.  Abia aștept să ne vedem, pe 4 octombrie la JW Marriott Bucharest Grand Hotel.

De ce merg eu la Webstock?
  • Pentru că Webstock reunește
    comunitatea pasionată de social media! Iar eu, prin activitatea mea cu blogul, fac parte dintre ei – cei pasionați 🙂 în legătură cu pasiunile lor.
  • Pentru că, în fiecare an, acest eveniment aduce împreună, pe aceeași scenă, creatori de conținut apreciați,  oameni cu povești puternice și branduri inovatoare!
  • La Webstock 2019 ne vom bucura de cele mai noi tendințe în Content Marketing, Visual Marketing, Influencer Marketing, vor afla noutăți despre platformele sociale ale momentului – Instagram, YouTube, Facebook, TikTok și vom descoperi campanii creative, bune practici și studii de caz relevante.
  • Mă bucur de creștere personală, ies puțin din zona mea de confort și tihnă de Moldova 🙂
  • Mă încarc cu energie și mă desfăt cu aerul Bucureștilor 😛 Știu, cine stă acolo nu prea mai vede frumusețile lui, dar mie, o dată la X timp, îmi prinde bine :))
  • Revenind la Webstock 2019, lista speakerilor din acest an este una generoasă, pe toate gusturile 🙂

Anul acesta abia aștept să văd cine va câștiga Webstock Awards, având în vedere că sunt multe proiecte frumoase, creative, care ar merita, din punctul meu de vedere 🙂

Dacă nu puteți ajunge la Marriott, puteți urmări evenimentul online, pe 4 octombrie, pe www.webstock.ro, începând cu ora 09.00.

 

O să scriu impresiile mele atât pe durata

evenimentului, cât și după ce se așează stările :),

 tot aici, pe blog!

 

Facebook Comments

Diversificarea la sugarul mic. 15 idei de bază

Despre doamna doctor Valeria Herdea am auzit la Social Media for Parents.  Vă scriam atunci, pe scurt, cum văd experţii acest bau bau al mamelor de pretutindeni – alimentaţia celor mici.

Am tot citit şi parcă mereu simţeam că nu am suficiente surse de informare, că nu era mai bine cum spunea X, dar poate că Z are nişte argumente solide. Aşa-i că astfel de întrebări vă dau şi vouă târcoale dacă sunteţi în prag de diversificare cu puiul de om?

Mi-am dat seama că am în jur mame care sunt acum acolo. Mame care caută surse de informare şi care îşi pun întrebări. Pe multe grupuri de FB acest subiect – diversificarea alimentaţiei sugarului şi copilului mic este un subiect care rupe timpul, care face să curgă fel de fel de comentarii, mai în temă sau mai pe lângă. Fiecare are o cunoştinţă (măcar!) care a făcut X şi a greşit sau a avut inspiraţia de a alege T carte-medic/plan de alimentaţie şi uite ce copii mari şi frumoşi are 🙂

E greu să descoperi soluția corectă, deci…nu există răspuns general valabil. Din tot ce am citit, redau mai jos câteva idei care pot fi de ajutor, sper 🙂

Diversificarea, în general
  • 1. Diversificarea se face personalizat, în funcție de nevoile nutriționale ale fiecărui copil.  De aici, lucrurile se diversifică puțin – dacă puiul de om este alăptat la sân, dacă  primește lapte formulă sau are o alimentație mixtă, dacă are un tranzit dificil…. toate sunt variabile pe care e bine să le aveți în vedere.
  • Evident, în funcție de persoana pe care o întrebați, veți primi diferite sfaturi – unii spun că primele alimente introduse ar trebui să fie fructele, pe la 18 săptămâni, adică 4 luni și jumătate. Dar pentru cei care sunt mai diareici, e bine să primească legume, mai întâi în supă, apoi piureul. În cazuri excepționale, în care bebelușul are mult sub greutatea normală și se dezvoltă greoi, mămicile pot începe diversificarea cu cereale, deoarece acestea au un conținut caloric mult mai mare, în comparație cu fructele și legumele, care au un aport mult mai mic. Da, dar ce aduc fructele și legumele? Multe fibre, săruri minerale, vitamine! Și sunt naturale.
  • Pe la șase luni, după ce sugarul s-a acomodat cu fructele și legumele, se introduce gălbenușul de ou. Se fierbe un ou proaspăt de găină, se taie în patru și i se dă doar un sfert de gălbenuș amestecat cu piure de legume.
  • O altă discuție fără cap și coadă, după mine, este cea referitoare la laptele pe care îl oferim puilor de om 🙂 Și aici, există nuanțe, există situații excepționale și nu știi ce să alegi să fie mai bine 🙁
  • 2. Stomăcelul unui sugar este cât pumnul lui stâng și acesta ar trebui să fie, pentru fiecare mămică, reperul cantității de mâncare pe care o poate mânca bebelușul ei. El nu trebuie forțat să mănânce, numai pentru liniștea mamei. Meniul lui trebuie adaptat nevoilor lui, iar diversificarea se face la linguriță, nu la biberon. Cu cât îl ajutăm să fie mai autonom, cu atât va învață mai ușor să iubească mâncarea.

Orice face un părinte trebuie să fie benefic pentru copil. Nu este recomandată nici dieta excesiv proteică deoarece supraîncarcă rinichii. Am întâlnit și mămici care au refuzat să-și alăpteze copii și să le dea orice alt tip de lapte. Cheia ar trebui să fie o alimentație diversificată ,cu toate grupele importante de alimente, fără a cădea într-o extremă sau alta.

Cum facem diversificarea?
  • 3. E bine să nu se combine două surse de proteine(carne+ brânză, carne+ ouă) sau o sursă de proteine cu una de carbohidrați. De asemenea, e bine ca lactatele și fructele să fie date la mese diferite, deoarece fructele se digeră mai repede, iar lactatele mai greu și, în acest caz organismul nu mai are timp să aboarbă toate substanțele nutritive din brânzică sau iaurt.
  • 4. O alimentație echilibrată, hidratarea corespunzătoare, joacă liberă la soare și confortul emoțional sunt stâlpi de susținere a imunității. Dar…asta nu înseamnă că puiul de om este ferit pentru totdeauna de orice microb, că este în afara oricărei probleme de sănătate, sau din contră, că e cazul, cum dă puțin frigul sau încep lunile cu R să sărim cu produse minune de imunitate 🙂
  • 5. Puiul de om NU ESTE un adult mai mic. Nevoile  lui nutritionale de crestere (calciu,fier,vitamina D) raportate la greutatea corporală sunt de câteva ori mai mari decât la adult. Este mai important CE MANÂNCĂ și mai PUȚIN CÂT mânâncă.
  • 6. Există vitamine care se absorb mai bine prin prelucrare termică (de exemplu, vitamina A).
  • 7. Copilul ar trebui să mănânce pește de 2 ori pe săptămână, în special pește gras. Pe lângă proteine, acesta conține vitamina D, acizi grași și Omega 3, iod, etc.
Diversificare cu răbdare și empatie
  • 8. În medie, este nevoie de o expunere de 8-10 ori la un aliment nou pentru ca acesta să fie acceptat și să fie solicitat spontan de către copil. Deci, perseverați!
  • 9. Dincolo de ceea ce spuneți despre mâncare, copilul va pricepe și va manifesta ceea ce manifestați voi în legătură cu mâncarea. Oricât de nutritiv ar fi spanacul sau oul, dacă voi nu mâncați sau vă strâmbați în fața lui, copilul va fi mai puțin curios sau înclinat să guste. Pentru că te vede pe tine. Și se inspiră de acolo 🙂
  • 10. Este o idee bună să vorbiți despre modul în care feceți alegerile alimentare, chiar în fata copilului. Să știe și ei de ce alegem mai degrabă fructe de sezon, de ce e bine să avem farfurii colorate, cum se alcătuiește o farfuire echilibrată, etc. Deși poate nu vi se pare important, educația alimentară este o parte importantă a moștenirii pe care o lași puiului de om, iar ceea ce a mâncat/gustat/testat acasă este fundamentul pe care se poate clădi, mai apoi, sănătatea sa.
Diversificare cu bun simț
  • 11. Apa înseamnă viață! Aici nu mai e nevoie să dau prea multe detalii, așa e? Știm cu toții cât de importantă este hidratarea și cât de des uităm, de multe ori, să ne bucurăm de apă 🙂
  • 12. Măcar o masă pe zi împreună. Preferabil, mai multe. Mâncăm cu toții, la masă, ne bucurăm de bucate și de timpul împreună.
  • 13. Desertul nu este necesar. Excesul de zăhăr poate face muuuult rău. Este mai ușor să prevenim efectele, pe termen lung decât să fim nevoiți să contracarăm efectele, mai târziu. O dată sau de 2 ori pe săptămână, în funcție de vârstă și în cantitate mică este arhisuficient.
  • 14. Evitați excesele. De orice fel. Fie că vorbim de mezeluri pline de conservanți, coloranți, E-uri și alte bazaconii, fie că vorbim de produse excesiv prelucrate, bogate în potențiatori de aromă, sare, etc.
  • 15. Măsura și bunul simț funcționează mereu. Nici un copil nu va aprecia o mâncare care ție îți pare scârboasă. Dacă sunt mai mici, nu înseamnă că e în regulă să îi păcălim sau să le băgîm pe gât fel de fel de paste dubioase, fără gust și culoare.
Ce urmează după diversificare?

Recunosc … Această postare s-a chinuit mult să se nască. Am tot amânat-o, m-am tot răzgândit privind tonul ei și așa a trecut o grămadă de vreme până a văzut lumina. Înainte de a ajunge la etapa cu pricina, diversificarea mi-a părut un mare baubau. După 2 copii și câțiva ani în care ne-am confruntat cu diverse, aproape că nu mai știu cum a fost. De ce m-am stresat sigur nu îmi amintesc 😛

M-aș bucura să aflu ce și cum vi se pare vouă corect/sănătos în privința alimentației voastre, cu pui de om mai mari sau mai mici. Ce a funcționat la voi și ce nu. O discuție sinceră cu voi pe aceste teme imi doresc 🙂 Pentru că, suntem atât de diferiți și experiențele noastre sunt atât de variate încât sigur există sfaturi care nu se aplică general, dar din care, dacă suntem deschiși la minte, putem învăța. Sau măcar le stocăm pe hard și le oferim altora care le pot valorifica 🙂

În final, vă rog mult să completați acest chestionar – este important să existe informații corecte și complete privind alimentația. Asta înseamnă că ar trebui să susținem demersurile care fix asta își propun. 🙂

Facebook Comments

Aftinia în culori – mix de suflet și talent

Nu vă era dor de un interviu? Mie cam da 🙂 Mereu ma bucur să cunosc (față în față sau doar din mediul online) oameni frumoși cu proiecte interesante 🙂 Azi un nou text plin de culori și gânduri pozitive 🙂

După atâta pauză, facem cunoștință cu Aftinia în culori, un proiect cu suflet și culoare plămădit și crescut de Dana.

Bun găsit, mămică frumoasă și talentată! Cine ești tu și cum ai ajuns să poposești în căsuța mea?

Bună! Numele meu este Dana, iar ceea mă definește acum sunt cei doi copii și pasiunea pentru artă, pe care o am de când mă știu.
Artist în suflet (am mers la liceul de artă încă din clasa a 5-a) și economist, după diplomă. După 10 ani de artă într-un liceu modest, am rămas cu falsă impresie că acest domeniu nu îți aduce mari beneficii… astfel că am urmat studii universitare și de masterat în economie – contabilitate.

Spune-ne, pe scurt, despre proiectul tău – Aftinia în culori.

Aftinia în culori este proiectul meu de suflet. Prin el am scos din cufărul cu amintiri pasiunea mea și am început din nou să pictez.

Daruri personalizate

Cum ți-a venit această idee? Când? Cum ai început?

E o moștenire de familie să încerc să fac orice cu mâna mea (prin casă sau pentru evenimentele importante din viața mea). Am avut în 2012 o tentativă de a crea bijuterii. M-a fascinat modelarea sârmei, în mod deosebit. Am făcut asta sub denumirea Aftinia Design.

Denumirea a venit natural, Aftinia fiind numele bunicii mele care m-a iubit foarte mult și de la care am învățat valori importante. Acela a fost mai mult un proiect personal care m-a învățat că dacă vrei, poți oricând să înveți să faci lucruri noi.

Aftinia în culori a luat naștere la finalul anului trecut, când am îmbinat dorul de pictură cu dorința de a crea cadouri de Crăciun pentru cei dragi. Astfel că am pictat câteva globuri de sticlă. M-am simțit atât de liberă, încât nu m-am putut opri 🙂

Care sunt cele mai dragi proiecte? Dar cele mai grele?

Nu aș putea să spun care sunt cele mai dragi. Toate îmi sunt dragi, deoarece fiecare vine cu o nouă provocare. Toate îmi sunt ușoare și dificile, deopotrivă. La unele lucrez mai mult, la altele mai repede – ține mult de starea mea de spirit și de cât de inspirată mă simt.

Am descoperit, totuși că îmi plac mult portretele (mai ales cele de animale). Am o plăcere deosebită să încep prin a picta ochii.

Cum e să lucrezi cu pasiune sau ca pasiunea să îți fie muncă?

Atunci când lucrezi cu pasiune cred că lași o parte din tine în acea lucrare și reușești să transmiți emoție prin ceea ce faci.
Iar dacă pasiunea îți este și muncă, lucrezi cu drag.
Există și perioade de oboseală în care simt că munca mi-a furat pasiunea și că trebuie să îmi caut o alta. Mă refer aici la acele lucruri pe care le faci doar pentru placere și relaxare (hobby). Am descoperit lucrul cu acuarela. Știu, tot pictura este, însă este o tehnică cu totul diferită de care m-am îndrăgostit.

Copiii tăi te moștenesc?

Cred că e prea devreme să spun dacă da sau nu. Vom vedea pe măsură ce vor crește. Mă bucur doar că vor avea ocazia să experimenteze oricând vor dori.

Cum arată o zi la tine în atelier?

Muzică și culoare. Experiență senzorială în toată puterea cuvântului 😄
Realitatea este că trebuie să fac și lucruri care nu țin de pictură și care îmi ocupă mult timp (promovare, fotografie de produs, ambalat și expediat colete, răspuns la mesaje, etc). Mi-am făcut un obicei să mă ocup de acestea în prima parte a zilei pentru ca mai apoi să mă pot concentra pe proiecte fără întreruperi și să am parte de experiența senzorială despre care am vorbit la început 🙂

Ai oameni care cred în tine, sunt convinsă. Cine sunt ei și cum te susțin?

În primul rând, familia. Iar apoi cei care reacționează la postările mele. Toate reacțiile și mesajele venite de la cei ce îmi văd postările mă încarcă cu energie pozitivă și îmi dau o stare de bine extraordinară. Având o fire puțin introvertită, simt că nu răspund în cuvinte suficiente acestor mesaje însă sunt cu sufletul acolo și le primesc pe toate cu drag.

Dacă ar fi să poți vedea în viitor, unde (în ce perioadă/an) te-ai duce și de ce?

Nu cred că aș vrea să pot privi în viitor. Dacă am avea această posibilitate, am fi tentați să o facem și am pierde din ce putem trăi în prezent.

Un mesaj de final pentru mine și cei care ne citesc…:) 

“Să trăiți bine!” a fost un mesaj foarte popular, nu vreau să vă duc cu gândul acolo, deși se apropie 😄 Ce vreau să vă transmit este să gasiți mici motive de bucurie în fiecare zi. Gândiți pozitiv și faceți mai mult din ceea ce vă place și vă dă o stare de bine.
Pe Dana o găsiți pe pagina ei de business – îi puteți aprecia munca, puteți stabili cu ea ce daruri personalizate pregătiți celor dragi sau doar vă clătiți ochiii, în zilele mai triste, când vreți să vă bucurați de culori.
Ca de fiecare dată, scriu cu drag și suflet despre mamele din comunitatea WAHM. 

Pentru că îmi sunt atât de dragi aceste super femei care muncesc lângă puiii de om, care vor să își pună la treabă pasiunile, rămânând lângă cei mici.

Facebook Comments

Voluntariat ca mod de viață. Comunicat de presă Volunteer for Life

Despre Ionuț Ursu și povestea sa am citit acum o vreme în presă. M-am bucurat să aflu că un tânăr provenind din sistemul de protecția copilului – de la casa de copii, în limbaj popular – și-a făcut un rost în viață investind energie, timp și resurse pe calea voluntariatului. 

Am citit, cu bucurie și încântare că Ionuț a plecat în Nepal, după cutremurul din 25 aprilie 2015, pentru a ajuta ca voluntar medical. S-a alăturat unei comunități de români care au acționat într-o zonă grav afectată, dar nevizitată de nici un medic la ora respectivă, Dahding.

Timp de o săptămână am lucrat aici, la o cotă de 2.500 – 3.000 m, alături de o echipă formată din patru doctori, două asistente, doi farmacişti. Am oferit asistenţă medicală locuitorilor şi am ridicat corturi temporare pentru că 90% dintre case fuseseră distruse iremediabil.

A participat la intervenția în cazuri diverse, de cele mai simple (pansamente, perfuzii, etc.) până la urgențe ce au necesitat aportul echipelor de  la ambulanță şi a echipelor de chirurgi din cadrul spitalului Manmohan Memorial Community Hospital – Kathmandu.

Ionut a învățat astfel, o dată în plus, că viața este un dar prețios, dar atât de fragil.

M-a impresionat cum medicii își mulțumesc unul altuia după fiecare intervenție , toți se respectă foarte mult între ei – medici, asistenți, anesteziști – sunt foarte receptivi, când vine vorba de un sfat dat unul altuia.

Voluntariatul efectuat în cadrul Serviciului de Ambulanța București-Ilfov ( SABIF ), anterior acestei misiuni,  l-a ajutat să acționeze profesionist în  toate situațiile, să nu se lase doborât de sentimente, dar și să observe care sunt nevoile spitalului din Nepal.

De ce voluntariat?

Ionuț Ursu spune că vrea să întoarcă astfel tot ajutorul pe care l-a primit în aniii în care s-a format. A crescut singur pe lume, într-un centru de plasament,  a întâlnit mereu oameni care l-au încurajat să creadă în forțele proprii, să invețe și să își facă un viitor, să manifeste bunătate și să ajute, cum poate și acolo unde este nevoie.

Desigur, Ionuț știe că energia și ajutorul său sunt resurse atât de necesare  şi în România, de aceea o să îl tot vedeți că se implică în tot felul de proiecte, atât pentru copii din centre de plasament, cât şi ca voluntar medical.

Astăzi, mă bucur să găzduiesc pe blogul meu comunicatul de presă al unui școlii de vară desfășurate în perioada  17-24 august 2019.

Proiectul – Școala de Vară Volunteer for Life
                               COMUNICAT DE PRESĂ

 

În perioada 17 august-24 august 2019 Asociația Volunteer for Life a organizat o școală de vară la Predeal, județul Brașov, pentru 52 de tineri cu nevoi speciale, ce beneficiază de serviciile Centrului școlar pentru educație incluzivă Alexandru Roșca Neamț și Centrului școlar pentru educație incluzivă Suceava. Tinerii au fost însoțiți de 10 voluntari din partea Asociației și de personal de supraveghere din cele două centre, precum și de un asistent medical pregătit să intervină în situații de urgență.

Cele opt zile petrecute la școala de vară au avut drept scop dezvoltarea unor abilități de viață independentă pentru tineri și a competențelor profesionale. Astfel, Asociația Volunteer for life a organizat o serie de ateliere si activități la care copiii au participat: ateliere de dezvoltare personală și de orientare profesională susținute de un psiholog, curs de prim ajutor suținut de paramedici de la Fundația pentru SMURD, întâlnire și discuții despre consumul de droguri și despre infracționalitate cu reprezentanți ai Poliției Române și ai Centrului de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog Brașov.

Tinerii au avut ocazia să trăiască și experiențe noi, precum prima călătorie cu trenul și cu telecabina, plimbare la Dino Park Râșnov și trăirea experienței unui seism provocat de un vulcan, plimbare cu caii la Rupea, fiind cunoscut rolul terapeutic al călăriei pentru copiii cu nevoi speciale.

Proiectul a fost finanțat de către Ministerul Tineretului și Sportului în cadrul apelului Concursul național/local de proiecte de tineret și pentru Concursul naţional de proiecte studențești din 2019. Pe lângă finanțarea de la Guvern, Asociația a reușit să strângă și o serie de donații și sponsorizări de la mai multe fundații și firme pentru a acoperi toate cheltuielile necesare la școala de vară.

26.08.2019

Președinte

Ionuț Ursu

 

Pasiunea lui Ionuț pentru voluntariat  nu se oprește aici 🙂

Ce mai urmează?

Acum e implicat în alt proiect de suflet: deschiderea unui cabinet stomatologic și de chirurgie dentară, Denta Life Social,  în casa de copii în care el a crescut.

Puteți vedea ce s-a făcut și care e stadiul lucrărilor urmărind activitatea sa în social media.

Eu cred că merită încurajat! Un om jos pălăria 🙂

Facebook Comments

Vacanță la mare și munte. Aventuri cu 2 copii

O vacanță la mare sau la munte este prilej de honărit, de savurat și de conectat cu cei dragi. Noi avem în fiecare an curajul sau nebunia de a pleca cu puiii de om în vacanță. Anul acesta, au existat și premiere la capitolul acesta 🙂

A tot trecut vremea și eu mi-am tot ascuțit penița. Cuvintele parcă veneau buluc peste mine, dar eu eram în vacanță mode și nu le-am permis să prindă viață.

Apoi, cumva, mi-am dat seama că pentru multe mame, vacanța este un fel de BAU-BAU. Și nu e chiar drept să fie așa! Da, nu e floare la ureche. Nu e cum a fost cu puiii de om mai mici. Nu seamănă cu concediile în care am hălăduit toți 4 și am văzut mai mult sau mai puțin. E cu totul altfel acum, la vârstele astea – 5 și 7 ani. Așa că, pentru mamele care își pun întrebări cum ar fi să… Pentru familiile care idealizează concediul pentru că, vorba ceea a românului, măcar în concediu să mă lăfăi. Dar, mai ales, pentru cei/cele care se tem de ÎNCĂ un concediu cu puiii de om din care se întorc acasă rupți de oboseală și abia așteaptă să înceapă școala/grădinița ca să respire adânc și să își revină…there is hope!

O să scriu, pe scurt, cum a fost la noi. 🙂 În comnetarii, vă invit și pe voi să spuneți cum sunt concediile voastre. Nu de alta, dar să vedem că se poate, totuși să mergi în concediu cu puiii de om 🙂 Cât de normal rămâi la cap după, asta e altă discuție.

Primul concediu all-inclusive cu bunicii

Nu mult, doar câteva nopți.

Nu departe, doar până în Bulgaria.

Prima vacanță a lor fără noi. Prima săptămână a noastră fără ei amândoi. A fost ciudat, pentru noi. Daaaar, a fost interesant. Am mâncat în sufragerie în fiecare seară. Ne-am făcut plimbările nocturne prin oras, de mână. Ne-am uitat la filme cap coadă și nimeni nu a adormit. Mai facem asta? Încă se negociază!

Pentru ei? A fost încântare, a fost dor, a fost ceva inedit. S-au întors bronzați, muuult mai mari (așa mi s-a părut mie!), dar abia așteptau amândoi să ne iubărim 🙂

Prima vacanță în 3 – eu cu piticii atomici la mare

Nu departe, la 2 Mai doar. Mi-am făcut o poftă, să văd marea ȘI anul acesta. În săptămâna din vacanța care îmi revenea mie să stau cu puiii de om. Cine are copiii, știe că vacanțele de vară se dispută, se stabilesc, se trasează și se respiră altfel. Noi ne-am împărțit concediile – sau zilele libere – în așa fel încât să nu îi lăsăm singuri, să nu obosească nici un adult, să treaca timpul cu folos. E deja a 3-a vară în care avem un fel de plan și, de bine de rău, funcționează. Om vedea cum ne mai organizăm în aniii viitori.

Mi-am făcut un milion de griji – cum o să fie, cum o să mă descurc eu cu 2 copii atomici. Cum or să fie ei într-un mediu nou și plin de tentații. Cum o să gestionăm zilele și nopțile. Cum, cum, cum. Cel mai puțin mi-am făcut griji cum va rezista domnul soț fără noi, deși câteva temeri erau și acolo.

Zis și făcut. Am făcut bagajul și…

Contrar așteptărilor, am reușit să mă și relaxez puțin. Cu copiii la mare. Cum? Am renunțat la așteptări. Copiii mei s-au responsabilizat puțin și lucrurile au mers ok. Ne-am bronzat, ne-am bălăcit, ne-am reconectat, ne-am alintat și ne-am făcut pofte. Câte una pe zi, așa era regula. Am făcut duș pe rând și mami Irina a trebuit să care, pe rând, toate cele 16+22 kilograme. Dar…a fost o vacanță frumoasă. Cred că mai facem! Domnul tati, pe de altă parte, a suportat greu să fie departe de noi. A venit zburând ca vântul și ca gândul. Dacă tragem linie, a fost o experiență interesantă. 🙂

Concediu cu Aer de munte

Vacanța la Sibiu/Brașov este ceva ce plănuiesc de mult. Visam să ajungem în zonă. Am tot făcut și refăcut lista cu obiective, cu activități până în ultima clipă. Așa sunt eu, îmi place să integrez în vacanțele noastre activități potrivite pentru puiii de om, dar și pentru adulți. Bifez pe zile ce am făcut.

Pe de o parte, pentru că îmi place să vă scriu și vouă pe unde mai mergem și ce mai vedem. Pe de altă parte, pentru că așa am fost și noi, eu și sora mea, cu părinții și îmi amintesc și acum, cu drag, acele vacanțe. Evident, erau mai puțin structurate decât ce pregătesc eu pentru cavalerii mei. Dar îmi amintesc încă detalii, păstrez intacte imagini faine de atunci și cred, sincer, că timpul petrecut împreună, ca familie, este foarte important. O comoară ce dăinuiește în timp.

Ce am văzut? Doar o parte din listă, aș fi spus acum câțiva ani. Acum, aș spune că am văzut ceea ce s-a potrivit dispoziției noastre și că s-au aliniat astrele să vedem ceea ce ne-a îmbogățit. Pe scurt, în câteva cuvinte doar:

Sibiul – ne-a plăcut, un oraș tihnit, dar sub ceea ce tot am auzit despre el. O parte din centrul istoric, Muzeul și palatul de vară Brukenthal, parcul Sub Arini (foarte apreciat de copii!), Muzeul Astra (o experiență inedită)

Ruinele de la Cârța – wow! Câteva biserici fortificate – foarte frumoase. Templul Ursitelor, biserică rupestră – copiii au fost foarte impresionați 🙂

Transfăgărășan, Cascada și lacul Bâlea – aer liber, puțin sport, multă adrenalină și un picnic la înălțime

Cetatea Râșnov și Dino Parc – atracții pe care copiii le-au gustat intens, experiențe unice de care ne-am bucurat și noi, cei mari!

Brașov – din nou, wow! Ne-au plăcut Biserica Neagră, Strada Sforii și plimbarea prin centru. Am prins și un târg de cărți Gaudeamus de unde nu am plecat cu mâinile goale, evident 🙂

Au fost și activități pe care eu nu le trecusem pe listă, dar pe care le-am gustat 🙂 Cetatea Făgăraș, la Vâltori – un loc unde puteți vedea cum puterea apei curgătoare ajută la curățarea lânii+ întreg procedeul prin care se ajunge de la lână la covor/pleduri/ciorapi împletiți 🙂

O înghețată bună, bună și naturală în Brașov. Dulciuri wow într-o locație micuță și cochetă din Sibiu. Aventura Parc și mănăstirea Brâncoveanu, dar și poienița unde am descoperit izvorul lui Arsenie Boca, au fost alte obiective pe care le-am gustat cu toții.

Să nu uit – Caut, de multe ori, recomandări de locații/activități/etc pe Google. Citesc recenzii și scriu, la rândul meu.

Ardealul este ceva. Altceva decât ce am mai văzut până acum. O parte a țării despre care auzisem multe, pe care îmi doream de mult să o văd și gust. Mă bucur mult și sunt mândră că am putut face această incursiune cu puiii de om.

La Aer de Munte am dat peste oameni frumoși care au creat un loc de poveste. Respect pentru om și natură, interes pentru cultură și dorința de a fi în top. Am fost tratați așa cum și-ar dori orice turist. Am gustat din bucate, am jucat fotbal în nocturna inaugurată ad-hoc, am savurat apusul și lectura în pridvor. O să mai revenim, sigur!

În fiecare locație, copiii s-au adaptat. Au fost politicoși, empatici și au stârnit zâmbete. Mi-e drag să îi văd crescând!

Mi-e drag de puiii ăștia liberi care nu se prefac și nu mint, care sunt adorabili, dar atât de sinceri… Vacanța a trecut și am început cu toții activitățile de zi cu zi. Rămân pozele , zâmbetele și noile achiziții, relația noastră cu copiii s-a sudat încă puțin.

Să nu ezitați să mergeți cu puiii de om în vacanță! E posibil să fie destul de obositor, dar sper să descoperiți, la final, că merită. Că ați mai crescut, adulți sau copii, încă puțin. Că sunteți diferiți și vă bucură momente diferite, dar e perfect așa 🙂

Facebook Comments