Cine nu iubește florile?Cum am depășit perioada

Introducere…despre flori

Nu-mi plac florile. Aproape de nici un fel.  Mi-e milă să le rup, nu îmi place să văd flori uscate și leșinate, nu îmi place să le arunc la gunoi, mirosind a moarte și mucegai.

Cred că viața pentru florile care stau în apă, să ne bucure pe noi, este atââââââât de scurtă.

Pe de altă parte, nu am știut niciodată să am grijă de plantele vii. Poate pentru că mereu sunt în dubii dacă e mai bine la soare, pe pervaz sau undeva mai sus, dar nu direct lângă geam.

Cât de des să le ud? Cât înseamnă suficientă apă și cât de des e nevoie să le uzi? Ce fel de pământ și ce fel de recipient?

O grămadă de întrebări și necunoscute pentru mine. Plus, pisica noastră care le atacă mereu. Așa că, de fiecare dată când primesc flori – mă refer la zilele de aniversare, sărbătorile pentru doamne si domnisoare din martie, etc. – am avut un stres cu florile.

Viața fără flori

Am la birou câteva flori primite cărora le merge bine aici, pe pervaz. Le udăm cu rândul, eu sau colegele mele. Nu par să ceară prea multă atenție, dar mă bucură când le văd înflorite și câteodată, o pauză de la activitățile rutiniere este un respiro în care privesc pe geam și, mereu, mă minunez de frumusețile de pe pervaz.

Poate acestea sunt doar fițe și credeți că oamenii care nu iubesc florile sunt așa, niște exponate pe cale de dispariție. Toate femeile iubesc florile, mi-a zis odată cineva. Ei, aș! Și dacă nu, care e buba?

Scriu aceste rânduri la câteva zile după ce am mai adăugat un an la frumoasa vârstă. Și pare că anul vine cu niște revelații.

Ce vroiam de fapt să spun este că tot în februarie, am descoperit florile altfel de la doamna Ina. Cum care Ina? Doamna Ina de la Șoapte Urbane.

Şoapte Urbane sau cum arta prinde viaţă colorată

Anul trecut, tot în februarie, o descopeream, alături de voi, cititorii mei, pe mămica Șoaptelor Urbane într-o discuție relaxată despre artă, viață, motivație și culoare.

Ne întâlnim rar, când eu reușesc să ajung la evenimentele WAHM din București 🙂 La Mame meseriașe am învățat să facem flori din hârtie creponată și să scriem povești, experiență care a fost foarte apreciată de Matei 🙂

Eu printre flori

Timpul a trecut, m-am bucurat foarte mult de micul aranjament care îmi colora raftul de cărți. O vreme, am uitat de el, apoi mi-am dorit un colț colorat la muncă și l-am mutat acolo, pe un colț de noptieră, printre agrafe de birou și lucrări cu termen.

Micul aranjament cu flori de lemn era prilej de zâmbet, ori de câte ori îl priveam. Cum FB are marele beneficiu de a ne trata cu imagini, am surâs descoperind colecții noi, aranjamente care mai de care mai inventive, alăturări de culori și materiale de lucru la care nu m-aș fi gândit.

În apropierea zilei mele de naștere, am primit iarăși minuni 🙂 Nu las zilele să treacă fără să vă arăt și să vă mărturisesc, sincer, că am învățat să iubesc florile Inei.

Acum, iubesc florile de la Șoapte Urbane

Pentru că modul în care sunt lucrate îmi ia de pe umeri responsabilitatea de a sta prea mult să le port de grijă. Pentru că par atât de fragile, încât îți vine să leții ascunse, dar sunt atât de puternice încât le vrei expuse, admirate, privite și iubite. Am primit niște căsuțe roșii, șuguiate și mândre care arătă wow și care protejează perfect miezul creat gingaș de doamna Ina.

Așa se face că acum, mă bucur de flori rezistente, care nu cer nimic de la mine, în lumea asta în care toată lumea aleargă și vrea și cere 🙂 Mă bucur de mici aranjamente care mă fac să zâmbesc.

Am învățat să iubesc florile, deci…mulțumesc, Șoapte Urbane, pentru darul de lumină și drag!

Voi iubiți florile? Hai să vedem cine mai e pe aici și are povești cu și despre flori!

Facebook Comments

Copiii tăi au limite? Dar tu?

Educația prea severă vs educația prea relaxată

Eu și generația din care fac parte am fost educați după metoda “veche”. Mulți dintre părinții noștri aveau un stil sever de educație. Copilul nu are dreptul la o opinie, trebuie să se supună voinței și “indicațiilor” părinților, cu limite stricte și neflexibile. Câtă vreme stai sub acoperișul meu… știți modelul!:(

Atenția tuturor era orientată spre comportament. Să nu greșești, să nu ne FACI de RUȘINE, să nu VORBEASCĂ lumea, să nu ieși în evidență. Nu neg că unele dintre ele erau rezonabile, dar cred că nu ni se spunea de unde vin aceste limite.

Văd încă, la adulții din jur, cât de greu le este să își contrazică părinții. Cât de greu le este să spună NU, să gândească altfel și să reacționeze în consecință.

Astăzi, multe familii aleg o abordare diametral opusă, punând în centrul atenției trăirile emoționale ale copilului, dându-le acestora o importanță totală. Tendința aceasta, deși bazată pe intenții  foarte bune, are alte efecte.

Gândim “nu vreau ca copilul meu să treacă prin ce am trecut eu” sau “îmi voi proteja copilul cu orice preț de suferințele emoționale pe care eu le-am avut în copilărie”. De aici, începem să acționăm. Proiectăm asupra copilului temerile noastre, le punem în cârcă lupta noastră. O fi corect, mă întreb? Avem tendința de a înlocui limitele rigide cu o educație lipsită de limite.

Știu și cred că venirea pe lume a puiului de om și toate etapele din dezvoltarea sa, prin care trecem împreună, părinte și copil, ne cresc pe amândoi. Dacă avem noroc și deschidere, pot crește și familia ca atare. Dar, oare e corect să ne vindecăm astfel? Prin ștergerea unei părți din copilul nostru – cu nevoi, dorințe și vise diferite – pentru a ne permite nouă rescrierea trecutului nostru.

Este esențial să oferim puiului de om ascultarea și validarea sentimentelor, dar, totodată, suntem responsabili să menținem  un mediu stabil și sigur unde copilul să își exerseze abilități precum răbdarea, conștiența de sine și a celorlalți, reziliența. Și limite sănătoase.

Unde e echilibrul?

Postarea asta a pornit pentru că sunt și eu acum în altă etapă. Aceea în care copiii se mai ceartă, discuțiile mai degerează. Să vă spun cum intră în coliziune direct ceea ce spun eu și ceea ce spune bunica? 🙂 Nu vă mai spun!

De asemenea, mai exista și minciunile copiilor. Parte din procesul normal, natural de creștere. Unele studii spun că comportamentul de a minți al copiilor apare în special la copiii cu un IQ mare, la cei extrovertiți și la cei crescuți în mediu autoritar. Pe temen lung, nu ne ajută să luăm personal minciunile copilului, nici să ne vărsăm frustrările oricând, oricum.  Motivele pentru care copiii mint sunt diverse, dar ele există.

Cum  intervin adulții?

Uneori,facem confuzia între control și fermitate. Între control fără limite și limite sănătoase. Sunt situații în care părintele, din teama de a nu fi prea sever, evită setarea unor limite sanatoase, de bun simț pentru propriul copil.

Se spune că severitatea ține de așteptări înalte, de perfecționism și frica de eșec, dar poate fi dublată și de  tendința de a controla comportamentul celuilalt. Tendința de control vine din nesiguranță  și în lupta de a  exercita acest control, se dispută limitele puterii.

Copiii nu pot înțelege încă jocul puterii, dar pot, intuitiv, să testeze limitele în relație cu părinții. Din nefericire, câtă vreme adultul se poziționeaza într-un astfel de joc, va pierde de cele mai multe ori. Atâta vreme cât cineva își dorește să “câștige” lupta, chiar și la nivel subconstient, va genera în celălalt frustrare, enervare, “las’ că-ți arăt eu cine câștiga” și altele de genul acesta. Pe de altă parte, fermitatea vine din responsabilitatea părintelui pentru binele copilului.

Părintele responsabil știe că este capabil să facă alegeri potrivite pentru copilul tocmai pentru a-l proteja și a-l ține în siguranță.

Fermitatea se manifestă cu calm, cu blândețe și cu iubire, fără să fie retrasă susținerea emoțională. Ea nu lasă loc de negociere pntru că nu este un joc de putere.

Fermitatea permite exprimarea emoțiilor copilului, fie ele și de nemulțumire, fără a permite negocierea pe regula stabilită. Cu alte cuvinte, mesajul transmis este : “Eu, părinte, sunt responsabil pentru siguranta ta. Eu sunt adult, deci am capacitatea să văd și să hotărâsc ce e bine pentru tine, chiar dacă acum, ți se pare nedrept/nu îți place hotărârea mea. E perfect în regulă să fii nemulțumit, supărat, nervos și sunt alături de tine. Te iubesc infinit, dar am luat această hotărâre și te rog să o respecți. În caz contrar, acestea for fi consecințele …”

Deci, cum e cu limitele sănătoase?

Limitele sănătoase stabilite de către părinte (care nu sunt negociate de copii) și care sunt monitorizate de acesta, reduc anxietatea. Regulile care au legătura cu rutina (de exemplu cele legate de ora de mers la culcare, timpul petrecut în fața ecranelor, etc.) creează predictibilitate. Puiul de om știe la ce să se aștepte. Se reduce astfel  incertitudinea, motorul anxietății.

Concret, este mai important să rămâi în siguranță, copil fiind, decât să te simți bine emoțional. Da, e acceptabil să nu primești de fiecare dată cu zâmbetul pe buze limita, dar siguranța este prioritară.

În caz contrar, dacă aceste reguli se negociază, este pus în pericol chiar sentimentul de siguranță. Creierul copilului nu este dezvoltat în totalitate. Un copil nu este un mini-adult. Din punct de vedere al dezvoltarii neuro-psihice, copilul nu are capacitatea de autocontrol a unui adult. Pe termen lung, se formează sentimente de nesiguranță, sentimente copleșitoare, stări anxioase.

Toți copiii  își exersează abilitățile de gândire creativă și vin cu argumente din ce în ce mai sofisticate în negociere. Unii copii sunt mult mai predispuși stări de anxietate. Un copil supradotat sau doar foarte empatic percepe că este diferit de cei de vârsta lui și vede că uneori îi pune în încurcătura chiar și pe părinți cu argumentele pe care le aduce în discuție. Dar, nu uitați că nevoile emoționale ale copilului sunt pe măsura inteligenței de care dă dovada.

Cu cât copilul manifestă mai mult din inteligența cognitivă, cu atât are mai mare nevoie de susținere emoțională, de siguranță și de stabilitate, pentru a găsi echilibrul interior și a avea încredere în sine.

Teoria lui Jean Piaget, referitoare la stadiile de dezvoltare ale copilului, scoate în evidență faptul că un copil până la 7 ani inca are o “gândire magică”. Realitatea și lumea fantastică coexistă. Prin urmare, libertatea de alegere a copilului preșcolar ar fi bine să se limiteze. Oferiți-le alegeri simple – ceai sau lapte la micul dejun, de exemplu.

Copilul de la 7 la 12 ani intră în etapa “operațiilor concrete”, adică gândirea lui se ancoreaza foarte bine în ce e vizibil, concret, îi plac regulile și caută stabilitatea și siguranța, va trasa, la rândul său, reguli pentru partenerii de joacă.

Însă acum,  totul e văzut cu valoare absolută, în alb și negru, fără nuanțe de gri. Mintea lor încă nu poate cuprinde scenarii în care un lucru este și bun și rău în același timp.

După 12 ani în sus, copilul dezvoltă gândirea abstractă și capată o altfel de înțelegere a lumii. El simte nevoia să experimenteze cât mai mult, tocmai pentru a-și regla și internaliza felul în care  se raportează la lume. Va dori mai multă autonomie, însă e important ca părintele să stabilească limite, deoarece copilul este condus de impulsivitate și oscilații emoționale ce au legătură cu schimbările hormonale prin care trece.

Este bine să oferim autonomie gradual, odată cu înaintarea în vârstă a copilului, cu numărul și complexitatea îndatoririlor și a responsabilităților pe care le capătă.

În lipsa acestei legături directe între libertate și consecința propriilor acțiuni de la o vârstă cât mai fragedă, este posibil să creștem adulți nesiguri, naivi, neancorați în realitatea și provocările vieții. Sau, și mai grav poate, adevărați narcisiști.

O personalitate narcisistă nu acceptă limitele sănătoase 

Este firesc pentru copilul mic să aibă o atitudine în care crede că el este centrul universului. Setând limite sănătoase evităm să transformăm copilul într-un mic narcisist. Atunci, va considera că totul i se cuvine, oricând, oricum și că restul oamenilor (mama, tata, bunica, doamna învățătoare, prietena, etc.) sunt responsabili pentru satisfacerea nevoilor și dorințelor sale.

La vârstele mici, copilului i se va spune “nu ai voie să…” cu funcția de reglare a comportamentului, dar și de limitare a propriei puteri. Astfel, va înțelege că “nu orice e posibil”, ceea ce îl va ajuta să realizeze inclusiv faptul că uneori,  el însuși nu va reuși să facă ceva ce și-a propus, din n motive.

Micile dezamăgiri din copilăria primară îl confruntă pe copil cu realitatea și ajută la dezvoltarea empatiei.

Când va conștientiza, cu ajutorul limitelor setate de părinte, că nu orice e permis pentru că poate deranja pe altcineva, va putea exersa empatia.

Dacă părintele nu transmite un mesaj coerent despre importanța respectării limitelor și libertăților proprii și a semenilor, precum și a empatiei, e posibil să creștem adulți care cred/simt că “pot obține orice manipulându-i pe ceilalți” și nu va fi capabil să lege relații sincere, profunde și sănătoase. Concret, este o rețetă sigură pentru succes profesional, dar eșec în viața personală.

Nesiguranța ca un bulgăre de zăpadă 

Studiile în domeniul neuroștiinței  arată că neuronii oglindă se activeaza în egală măsura când acționăm, avem un comportament, dar și când observăm comportamentul altcuiva care realizează o acțiune, un comportament. Un părinte ezitant, șovăitor, ușor de înduplecat va învăța pe copil, chiar fără voie, să fie șovăitor, ezitant, ușor de convins/manipulat de alte persoane.

Alergând zilnic, printre stres, oboseală și sarcini de zi cu zi, e greu pentru un părinte să poată gestiona eficient, cu calm și empatie protestele copilului. E important însă să transmitem mesajul corect puiului de om.

De cele mai multe ori, învățăm mai degrabă prin ceea ce fac ceilalți decât prin ceea ce predică ei.

Focus pe comportament vs. pe relație

Deseori, comportamentul nostru este o poartă către lumea exterioară. Un comportament nepotrivit, exagerat într-o anume direcție poate fi un semnal, un strigăt de ajutor pentru atenție sau chair o afecțiune. Poate copilului îi este rușine să pună în cuvinte nevoia sa, poate se simte vinovat sau nici măcar nu își dă seama de nevoia neîmplinită.

Mai mult, se spune chiar că, în lipsa unei relații securizante cu adultul, copilul va căuta relații de atașament cu cei de vârsta lui, poate evada în lumea viselor, închipuirilor sau se poate pierde în presudorelația cu ecranele luminoase.

O soluție poate fi timpul special, cu fiecare copil în parte, cât de des se poate sau suspectați o nevoie acută. Câteva minute în fiecare zi de conectare adevărată, joc împreună sau o activitate aleasă de copil pot face minuni, pentru relația dintre tine și copilul tău. În plus, limitele vor fi acceptate mai ușor.

Pentru a putea să se deschidă, cu încredere și entuziasm, este important pentru copil să se simtă acceptat, văzut, validat în relațiile semnificative din viața lui, prima și cea mai importanta fiind cea cu familia.

În loc de concluzie, recunosc și eu că meseria de  părinte este un rol ce se învață din mers. Nu există o o rețetă general valabilă, nu există părinte perfect și nici copil perfect. E necesar să fim îngăduitori cu noi, să ne permitem adaptarea pe parcurs și să nu ne creem așteptări false. În fiecare zi creștem și devenim mai pregătiți pentru această fișă a postului.

 

Facebook Comments

Despre aromaterapie și recunoștință

Am scris puțin despre aromoterapie și despre experiențele pe care le-am avut noi cu uleiurile esențiale. Acum, îmi doresc să merg puțin mai departe și să vă invit să vedeți puțin dincolo de etichete si branduri.

De ce aromoterapie?

Pentru că este  o știință veche, este la îndemâna noastră.  Este ușor de folosit și ar fi păcat să nesocotim darurile pe care planeta ni le oferă.

Poate părea SF dacă în casa ta mereu ai avut la îndemână un sertar cu medicamente. Sau dacă ai fost servit la liber cu fel de fel de sticluțe/buline care să “te facă bine”, nu-i așa?

De când am auzit prima dată despre uleiuri esențiale, ba mai mult, de când m-am împrietenit cu homeopatele și m-am convins că totul pornește de la gândirea pozitivă, de la atitudinea față de boală și de la echipa pe care o sudezi cu cei în mâinile cărora îți lași sănătatea, a trecut vremea și a trecut cu folos, spun eu.

Am crescut și am învățat o grămadă de lucruri. Am avut prilejul să trec prin provocări pe care le-am depășit pentru că nu am fost, dar nici nu m-am simțit singură.

Am înțeles că nu trebuie să devii imediat  aromaterapeut certificat, dar e important să respecți câteva reguli simple pentru a nu te răni/provoca reacții nedorite pentru tine sau ceilalți. Am citit și am participat la traininguri pe care mi le-am dorit și care au apărut în cea mai potrivită perioadă.

Feedback despre aromoterapie
  • Am înțeles că lumea aceasta a aromaterapiei este atât de interesantă pentru că te împuternicește să privești starea de bine, echilibrul tău și al celor din jur ca pe ceva ce depinde de tine.
  • Cum adică? Depinde de TINE și de MODUL ÎN CARE TE RAPORTEZI la ceea ce se află/întâmplă în jur. În foarte mare măsură, DEPINDE de tine și de capacitatea ta de a-ți exprima și explora trăririle, dorințele, nevoile. De a-ți asculta corpul și sufletul. Așa că vă întreb pe voi:

Voi, cei/cele care citiți aceste rânduri… Vă considerați  persoane sănătoase? Sunteți cu adevărat bine? – Dacă vă gândiți la voi (fiecare dintre voi) din punct de vedere fizic, spiritual, mental, emoțional, financiar, social, ocupațional – cât de bine sunteți? Scrie un scor de la 0 la 10. Ești mulțumit de scor ?  – E un exercițiu util, pe care vi-l propun.

  • Nu e nevoie să îmi spui sau scrii mie. Dar m-aș bucura să o faci. M-aș bucura și mai mult ca fiecare dintre noi să își dea seama cât de scurtă de viața, cât de mult timp pierdem (din păcate!) cu prostii. Cu regrete, cu așteptări false, cu a ne plânge de milă, cu a ne victimiza…
  • Provocările pe care le-am avut în 2019, inclusiv la nivel de sănătate, m-au făcut puțin mai atentă la ceea ce se întâmplă în jurul meu, la cât mă afectează, cât las să se vadă și cât de mult permit să îngrop, musai adânc, tot ce vine spre mine.
  • Privind acum reprospectiv, îmi dau seama că, pentru mine, cel puțin, o sperietură zdravănă a constituit, până la urmă, un pas în față. Sau un șut în fund, dacă vreți. Pentru că mi-am dat voie să mă dezleg de ceea ce nu îmi (mai) făcea bine.
  • Mi-am dat seama că este important să îți ajuți organismul să rămână sau să redevină sănătos, dar că asta poate fi făcut și în mod natural. Poate, ca și pe mine, medicina tradițională te-a dezamăgit și cauți soluții sau, pur și simplu, îți dai seama că vrei să ai control asupra a ceea ce pui în corpul și casa ta.
  • Aromoterapia, aromadiagnoza, exercițiile fizice, respirația conștientă, dar și theta healing, terapia Bowen – toate m-au ajutat pe mine. Despre unele dintre ele știam, dar nu cine știe ce. Pe altele le practicam, dar nu regulat. Pe celelalte mi le-am dorit aliați în procesul meu de a fi IAR bine.
  • Vă învit călduros să cercetați cât mai mult înainte de a trage propriile concluzii.
  • Revenind la uleiurile esențiale și modul în care le puteți folosi, recunosc, încă o dată că pentru mine, componenta de educație, de promovare a unei vieți active, asumate este inclusă. Informații răzlețe puteți găsi oriunde. De cumpărat o sticluță sau mai multe e și mai ușor.
  • Dar ceea ce – îmi place să cred – râmâne, este informația, este experiența și conexiunea pe care o simți cu cei care te îndrumă. De aceea, am decis că e timpul potrivit să mai fac un pas. Dincolo de implicarea în grupul mic, dar inimos,  am ca prioritate investiții de timp și resurse în cursuri.
  • Cred cu tot sufletul că aromoterapia este adânc legată de recunoștință și asta îmi doresc să descoperiți și voi!
Învăț, aplic,repet!

 

Uleiurile esențiale pot fi folosite în moduri diverse, de la inhalare – difuzare, mirosit din sticluță, cupping (1 picătură în palme și inhalat), inhalator (după vârsta de 3-6 luni, cu precauție),folosirea unui aromadifuzor, a unui spritzer (sticluța cu pulverizare/puf) pentru a schimba aerul, aplicarea topică sau cea internă:) Soluții sunt! Tocmai am absolvit cursul de Aromatouch și abia aștept să simtă cât mai multe persoane efectul WOW!

  • Cred că nici măcar în aromoterapie nu există rețete minune, dar pe noi ne-a ajutat să întrebăm pe cei care au mai multă experiență. Am citit și am testat mult înainte. Am întrebat și am urmat sfatul unor oameni în care cred.
  • Am ales, de fiecare dată, să îmi tratez corpul cu Respect. De fiecare dată, a fost varianta câștigătoare. Indiferent de metodele folosite, am ales să investec în calitate pentru că îmi pasă. E important să știi că pașii tăi în lume nu produc daune, că nu faci rău pentru a-ți face ție bine.
  • E foarte important să alegi conștient – să vezi câtă cercetare stă în spatele produselor pe care le folosești, să ai un ghid de încredere în lumea aceasta și să cunoști de unde vin și cum ajung la tine uleiurile esențiale.
  • Și în aromoterapie, există mai multe feluri de oameni 🙂 Așa că e bine să găsești pe aceia care îți seamănă, cu care rezonezi sau care sunt pe acceași lungime de undă cu tine.
  • Cere toate informațiile. Nu te supăra dacă îți sunt puse 1000 de întrebări, personal prefer să par pisăloagă decât să fac doar o recomandare și atât. Nu ezita să ceri lămuriri, dacă nu îți este clar ceva. Ia timpul pe care un consultant ți-l oferă și fii recunoscător!
  • E important să spui ce te ajută, ce funcționează la tine și ce nu. Suntem diferiți și uneori, general valabil este doar o alăturare de cuvinte care nu te definește 🙂
  • Bucură-te de călătorie cu zâmbetul pe buze 🙂

În final, vă invit să veniți alături de mine în această lume! Cu recunoștință și tot ce am învățat, începând din februarie ne vedem săptămânal pentru a vorbi despre aromoterapie și uleiurile esențiale.Vom, cultiva recunoștința și vom descoperi cum să ne bucurăm de puterea naturală! Hai și tu!

Facebook Comments

Cărțile Usborne în ghetuțe sau sub brad?

Bună să ne fie luna decembrie și să ne bucurăm unii de alții mai mult. Asta îmi doresc eu! Dar pentru că, încă mai e nevoie și de lucruri pentru a crește, aleg, de fiecare dată, să fac daruri cu sens, cu suflet, cu emoție și cu toată inima. De data aceasta, în seria recomandărilor mele, vorbim despre cărțile Usborne 🙂 Sunt sigură că ați auzit despre ele.

Am cochetat și eu o vreme cu această editură. Copiilor mei le sunt cunoscute, deci. Așa că am avut puțin de cercetat problema când m-am decis ca anul acesta, în ghetuțe, să adaug dulciurilor și cărți Usborne.

Studiind oferta, adaptând ceea ce am găsit – cu livrare rapidă, pentru că, de data aceasta nu am fost atat de prevăzătoare ca de obicei – am descoperit o sumedenie de oferte. Care mai de care mai frumoase, mai arătoase și mai diferite ca teme – de la prințese și cavaleri, la cărți pop up, la cărți despre dinozauri și chiar despre… spălatul pe dinți și importanța lui 🙂

Mi-au venit în ajutor mămici care se ocupă de asta – aduc în ROMÂNIA minunatele cărți Usborne și le prezintă cititorilor mici și mari. De multe ori, am descoperit în comunitatea Work at Home Moms – pe care o reprezint, cu mândrie în Neamț – idei frumoase, oameni buni și harnici, prilej de creștere, conectare, implicare. Aceasta este idee mea de a da înapoi o parte din ceea ce primesc – susținere pentru mamele care aleg să lucreze de acasă, pentru cele care își fac din pasiune un job și a căror implicare, luptă, freamăt este, de cele mai multe ori, ascunsă în spatele unor zâmbete 🙂

A fost destul de greu să aleg ceva care să se potrivească puilor de om. Nu pentru că oferta nu este una generoasă, ci doar pentru că am pretenția că tot ce vine în contact cu ei le pună mintea la contribuție, să îi ajute să asimileze informații diverse și să prezinte totul în forme atrăgatoare, care să îi captiveze și să îi facă să revină. Cam multe cerințe, nu-i așa?

Ei, bine, da! Cam asta îmi doresc de la cărțile pentru copii. De data aceasta, spiridușul Cristiana de la Cărticele Magice mi-a fost complice 🙂 Am tot discutat și căutat variante care să li se potrivească puilor mei de om de 5 și aproape 8 ani. Îi mulțumesc Cristinei pentru răbdare și pentru flexibilitate – două calități care, deși sunt foarte necesare în lucrul cu omul și cu nevoile copiilor în general, sunt destul de des mimate sau doar prezentate în CV fără a avea, de fapt, susținere în realitate 🙂

Am poposit pe pagina Cristianei și mi-a plăcut în mod deosebit descrierea:

Oferă-i copilului tău ocazia de mic să învețe limba engleză într-un mod distractiv și prietenos!
Ajută-l să dobândească abilitățile necesare vârstei lui și să afle multe informații interesante despre tot ce ne înconjoară!
Vă invit să descoperiți cărțile Usborne, cărți foarte educative și interactive, adaptate pentru fiecare vârstă (pentru dezvoltarea atenției, a motricității fine, a scrisului, a simțului estetic etc).

Ce cărți am ales, până la urmă?

Despre ele, vă pot spune că sunt colorate atât cât trebuie ca să nu distragă atenția. Îmi place mult că sunt potrivite micilor curioși, hârtia este de foarte bună calitate și cuvintele sunt ușor de tradus. Este, așa cum spunea și Cristiana, o modalitate ușoară de a învăța limba engleză ceea ce, să fim serioși, este un mare plus pentru generațiile de azi și timpurile în care este atât de ușor să călătorești, să creezi relații de cooperare cu alții, aflați peste mări și țări sau pur și simplu să descoperi culturi noi, doar cu un click sau o carte 🙂

Cărți Usborne – Wipe-Clean

Toate cărțile din seria Wipe-Clean sunt prieteni de cursă lungă. Noi am folosit cu succes astfel de cărți la drumurile lungi cu mașina sau în vacanțe când vremea nu era foarte prietenoasă și eram țintuiți în casă.

Petru se pregătește intens pentru clasa pregătitoare, dar este – mereu a fost – un copil atât de energic, încât efectiv nu are stare să facă vreo activitate care să dureze mai mult de…2 minute și 15 secunde. Vă închipuiți deci, cât de bucuroasă și uimită am fost când și-a desfăcut singurel carioca și a cerut ajutor să completeze în cărticică 🙂 I-au plăcut mult paginile unde se poate rescrie rezultatul, mai ales că nu știe încă să facă înmulțiri, dar a cam furat startul și presupune rezultatul sau îl întreabă pe fratele mai mare :))

Ne-am bucurat să descoperim cât de implicat este cel mic în numărarea diverselor categorii, dar și să avem resurse la îndemână pentru tabla înmulțirii 🙂 Așa că, da!, Starting Times Tables este o idee bună de ascuns în sacul lui  Moș Crăciun sau de oferit copiilor pe care îi știți pasionați de matematică. Ai mei nu sunt musai în categoria aceasta, dar cred că materialele ajutătoare de calitate sunt pași importanți în împrietenirea puilor de om cu activitățile de genul acesteia 🙂 Caietul poate fi rescris cu carioca din dotare sau cu o alta, pe bază de apă, iar șervețelele umede pot șterge ușor paginile. Atât de simplu!

Dinozauri by Usborne Books

Despre cartea cu dinozauri pot să vă spun doar că ne-a asigurat un prilej perfect de a deschide discuția despre animalele care nu mai există. Am aflat lucruri noi – cum ar fi că Apatosaurus își părăsea cuibul cu ouă, în vreme ce alți dinozauri erau mult mai protectori cu ouăle și implicit, cu puiii.

Am dezbătut puțin ideea alegerii unei cariere de arheolog – idee rămasă încă în discuție. Deși pare mai serioasă și mai potrivită vârstei lui Matei, cartea este destul de simplist explicată așa că ne-am bucurat de lectură împreună, mizând pe pasiunea lui Petru pe animale. Am legat frumos momentul de vizita la Dino Land din vară și vă recomand să îi provocați pe cei mici, măcar din când în când cu astfel de subiecte 🙂

Mersul la dentist este un subiect tabu pentru mulă lume. Dacă e musai însă, de ce să nu vorbim și despre asta ? 🙂 La noi în familie, spălatul pe dinți este nenegociabil, deși a fost un obicei destul de greu de implementat.

Astfel de cărți, din seria Usborne First Experiences, sunt anume gândite pentru a explica simplu, pas cu pas, fără nici un fel de înflorituri, ce anume se întâmplă. De la programarea vizitei, la sala de așteptare și până la controlul dentar în sine, cu toate procedurile premergătoare, fiecare imagine este detaliată astfel încât cei mici să știe la ce să se aștepte.

Educația pentru sănătate este un subiect pe care încerc să îl integrez cât se poate de natural în activitățile noastre. E important ce și cât mâncăm, e bine să ne îngrijim de corpul nostru și să îl respectăm, la fel cum e recomandat să avem la îndemână specialiști care să ne fie alături când avem probleme și nu putem gestiona singuri diferite provocări. Pentru copiii mei, doctorul de familie este parte din echipă 🙂

Cristiana vă așteaptă pe pagina ei cu mai multe informații și fotografii despre cărțile pe care puteți oferi celor dragi. Mai mult, pentru cititorii blogului, există o reducere de 15% la cărțile comandate. Eu zic să profitați de reducere și să luați puilor de om cărți Usborne – numai bune de pus sub brad sau de oferit copiilor, mici sau mai mari, pe care vreți să îi bucurați.

Continuăm seria articolelor cu recomandări de daruri 🙂 Dacă aveți și voi idei sau vreți să împărtășiți altora ce vă bucură pe voi, ce vă place să dăruiți/primiți, vă rog să îmi dați de știre 🙂 Puțin mai este și vom desface darurile, vom cânta colinde și ne vom îmbrățișa încă o dată, în pragul unui nou an 🙂

 

Facebook Comments

Cine mai citește poezii? Versuri de Loredana Stanca-Dinu

În fiecare an, mă bucur de Gaudeamus de la distanță. Anul acesta însă, o parte din magia de acolo a poposit în casa noastră. Prin cărțile Anei -cele două cărți – de la Loredana Stanca Dinu 🙂

Și unde-i poezia?

Să vă spun cum a fost. Coletele care poposesc la noi în casă, se desfac, prin rotație, de către cei doi minunați ai mei. Nu mai știu al cui era rândul exact, dar Andrei (Petru Andrei, pentru a păstra intact adevărul istoric 😆) a pus primul mâna pe plic și nu a mai reușit nimeni să îl convingă să renunțe.

Așa că a desfăcut hotărât pachetul și s-a minunat de cele 2 cărți.
Sunt pentru mine? îl aud întrebând. Știi doar că urmează sfântul Andrei, nu? îmi susură el zâmbind convingător… îl privesc și nu-mi dau seama când și unde au zburat anii aceștia.


Poezia vieții în 4 ne fură clipe, uneori. Alergăm în stânga și în dreapta, uităm să respirăm profund și să ne bucurăm de oameni și de clipe. Fix așa. Secunde care trec, zbateri de gene în care lumea e un loc minunat unde îi avem aproape pe cei dragi.

Puiul de om a mângâiat cărțile colorate. L-am văzut răsfoind cu grijă paginile atent ilustrate. O fi el mic, dar crește văzând cu ochii. Îi văd încă de acum, interesele total altfel decât ale fratelui mai mare.

Îi plac animalele și tot ce înseamnă mișcare, activitate, dans, intens, aromat. Totul e nou și extraordinar, totul se gustă și se mângâie…Așa că a mirosit cărțile ca și cum ar fi putut ghici despre ce e vorba.

Nu-mi aduc aminte dacă i-am mai citit poezie până acum, poate pentru că multă vreme nu a avut răbdare să stea locului, să urmărească de la cap la coadă o acțiune completă, mereu îmi dădea paginile și mie mi se părea aproape o blasfemie.

Se uită la mine cu ochiii lui mari și verzi-căprui. Îl strâng la piept și caut încă mirosul de bebe în pielea și părul lui.
Da, mi-aș dori să îți placă poezia, dragul mamei Andrei! îmi spun în gând.
Miroase a povești minunate cartea asta, îmi spune el, cu ochiii râzând. Hai să citim, mami!

Atât mi-a trebuit, am început să citesc și pe măsură ce dădeam paginile nu conteneam să mă minunez. Câtă vreme să fi trecut de când nu am mai citit poezie? E așa ușor să spui versuri așternute pe hârtie și firul poveștii să te poarte mai departe…Oare cum de nu m-am gândit niciodată la asta?

Să vă spun că Andreiul meu a ascultat povestea răbdător? Că nu s-a grăbit să îmi dea paginile înainte? Că ne-am uitat, împreună, cu admirație și drag, la paginile colorate, la ilustrațiile meșteșugite? Vă divulg doar că, după lectură, puiul meu de om mergea prin casă vorbind în versuri – cam mult spus versuri totuși- păstrând cadența lecturii mele.

Despre cărțile Loredanei ce să vă spun?


Dor de copilărie este o colecție de poezii cu tâlc, născute din universul apropiat nouă, cu personaje care învață și exersează bunătatea, bunele maniere, empatia, dragostea și respectul pentru fiecare vietate, oricât de mică și (aparent) neînsemnată.


Marea dorință a unei zâne mici este o altfel de poveste. Deși aici nu avem versuri, firul narativ este ușor de urmărit de către cei mici și mari, iar mesajul -atent subliniat prin text și ilustrații – este unul foarte actual, și anume responsabilitatea actelor noastre, sub toate formele ei.

Adult fiind, mi-a fost drag să descopăr autori români care scriu curat, coerent și asumat. Mă bucur că încă se mai scrie poezie și cred într-o lume în care putem, prin puterea cuvântului scris, să facem mai mult bine, să readucem speranța și bunătatea între oameni!

Am început să scriu despre trecerea timpului și nu a fost deloc întâmplător. Cărțile Loredanei mi-au adus zâmbet, culoare, dar și curaj, responsabilitate, o dată în plus, pentru mesajul care ajunge la copiii mei. Generația de mâine, cum îi tot numim. Pentru că prin ei noi putem să ducem mai departe ceea ce avem azi bun, frumos, adevărat 🙂

Dacă și vouă vă e drag să bucurați puiii de om, vă încurajez călduros să cumpărați cărțile Loredanei, le găsiți la Libris  – împreună cu o grămadă de alte cărți care mai de care mai frumoase. Să nu ziceți că nu v-am spus 🙂

Disclaimer: Fotografiile au fost realizate de Luiza Neacșu.

Facebook Comments

SMYK All for kids în rol de spiriduș. Concurs!!!

O după amiază cu copiii la cumpărături poate fi distractivă, mai ales dacă organizăm, ad-hoc, o ședință foto în toată regula 🙂

Cum a fost la SMYK?
Nu mă credeți? Să vă povestesc despre magazinul SMYK All for kids  din Piatra Neamț.
Eram în căutarea unor daruri pentru niște aniversări la care puiii de om sunt invitați. Am luat orașul la picior și ne-a ademenit un nou magazin din orașul nostru – SMYK All for kids, new entry la Shopping City, la parter.
Încă de la intrare, am remarcat spațiul generos, muzica în surdină și o sumedenie de produse care mai de care mai atractive.
De la hăinuțe “de gală” cum le spune Matei – am văzut niste rochițe superbe, la cămăși cu papion și pantaloni casual, plus accesoriile aferente, inclusiv încălțăminte – la costume de schi, pijamale, lenjerie de corp (chiar și “specialități” termo pentru friguroși sau temperaturi extreme), papuci de interior și hăinuțe de bebe – există o gamă largă de culori și modele, care mai de care mai ingenioase și mai arătoase.
Nu vă spun că m-am plimbat și m-am minunat de body-uri mici-micuțe și m-am întrebat dacă sigur sigur nu am vreun kinder pentru care să le pot cumpăra 😆
De obicei, evit să iau copiii cu mine la cumpărături, dacă nu e musai. Părinții știu de ce – marea majoritate a copiilor se plictisesc repede, nu mai au răbdare, e cald, li se face foame/sete/dor de codrul verde …  și totul trebuie să se desfășoare pe repede înainte.
Unde mai pui că de cele mai multe ori, marile magazine care oferă produse pentru copii sunt o ocazie perfectă pentru ca minunații să solicite, destul de hotărât, X sau Y jucărie.
Și totuși…
Credeți că la 7 sau 5 ani e mai ușor? Nici pe departe 🙂
Însă, m-am bucurat să descopăr că băieții mei au fost destul de rezonabili.
După cum veți vedea din poze, s-au minunat în voie de toate jucăriile expuse. Pe unele au simțit nevoia să le analizeze pe îndelete și să le întoarcă pe toate părțile – Moșule, dacă citești articolul acesta, Petru îți transmite că își dorește traseul de la Hot Wheels pe care l-a plimbat prin tot magazinul! – iar pe altele
le-au smotocit bine și apoi le-au așezat cu grijă înapoi, cu promisiunea că “după ce îl convingem pe tati, ne întoarcem să vă luăm acasă” 🙂
M-am folosit de prilej pentru a-i convinge pe minunați să  probeze câteva articole vestimentare pe care nu le cumpăr (aproape) niciodată fără ei. Ședința foto de care pomeneam la început 🙂 iată ce a ieșit!
Ne-am distrat și am putut observa, încă o dată, cât de diferiți sunt copiii și cât de hotărâți devin în a-și exprima preferințele 🙂
Pentru sărbătoritul pe care vrem să îl bucurăm am ales un lego și ceva draguț de îmbrăcat, iar copiii au primit și ei, pentru tot efortul lor 🙂 un joc pe care să îl joace împreună. S-a negociat asiduu, dar rezultatul final a fost unanim acceptat, așa că…mai facem!
În loc de concluzii
Pot să vă spun că raportul calitate vs. preț este unul foarte bun, criteriu important pentru mine și cred eu, pentru alți părinți. Pentru că e foarte eficient, pe termen lung, să investești în calitate, nu credeți?
Ne întoarcem curând pentru că am aflat de card-ul discount care ne aduce muuulte surprize 🙂
Chiar așa, dacă tot se apropie sărbătorile și aveți de vorbit cu Moșii cei darnici….ați văzut noul catalog?
Vă invit călduros să îl analizați cu responsabilitate sau chiar să apelați la expertiza celor mici 😛 și să îmi scrieți într-un comentariu la postarea de pe pagina blogului ce anume vă face cu ochiul și pentru cine ați cumpăra acel dar 🙂
Concurs – by Blogul Irinei și SMYK All for kids
Cu complicitatea SMYK All for kids , unul dintre spiridușii moșului, vă invit la un concurs cu un premiu frumos, util și, mai ales, de calitate: un voucher în valoare de 150 lei. Numai bine pică un astfel de dar, nu credeți?
Ce trebuie să faci?
– să scrii un comentariu în care să îmi spui un produs sau mai multe din catalogul SMYK pe care
l-ai cumpăra și pentru cine anume
– să dai LIKE spiridușilor responsabili cu concursul – SMYK și Blogul Irinei – așa vei fi la curent cu tot ce mai punem la cale 🙂
– să inviți să participe, alături de tine, prietenii 🙂 pentru că distracția e garantată dacă împărțim bucuria, nu-i așa?
Perioada de desfășurare a concursului este 26.11-02.12.2019, urmând ca după această dată câștigătorul să se bucure de cumpărăturile sale  din magazinul SMYK All for kids Piatra Neamț Shopping City. Câștigătorul va fi ales pe data de 03.12.2019 și anunțat pe pagina de FB a blogului, deci după ce te înscrii, urmărește și vezi dacă ești chiar tu câștigătorul 🙂
Cei doi spiriduși ai mei vor face extragerea după ce mă asigur că au fost urmați pașii menționați aici 🙂
Mult succes tuturor!
Facebook Comments

Creanga Fermecată – proiect cu suflet

Pe Cristina Antonică de la  editura Creanga Fermecată am cunoscut-o la întâlnirile WAHM la care s-a întâmplat să ajung. Nu multe pentru că distanța mă împiedică, să fiu mai des acolo, lângă Elena și fetele care cresc și pompează viață în inima Asociației Work at Home Moms. 🙂

Dar de fiecare dată mă bucur să le fiu alături. Spuneam de Cristina… Mă uit la chipul ei, pasionat cu fiecare fibră de ceea ce face. Fie că este implicată în promovarea unui proiect nou al editurii, fie că învață puiii de om să scrie cărți sau povești. Fie că dă sfaturi sau oferă un umăr, o mână întinsă celor care au nevoie. Cristina este un om care emană optimism, o super mamă care face cât de mult poate și ajută unde e nevoie. Așa o văd eu, de la distanța îndulcită puțin de online 🙂

Cristina este un om care pare să își tragă puterea din cărțile minunate pe care le aduce mai aproape de noi, cei care, poate, de multe ori, habar nu avem cât de greu (dar și cât de frumos!) se naște o carte.

Chiar așa, poate ar trebui să o rugăm pe Cristina să mai dea din casă, să ne introducă uneori, în lumea cărților, de la idee la bun de tipar, de la scrisul frumos la lansarea cu surle și trâmbițe 🙂

Cristina de la Creanga Fermecată crede cu toată inima în lucrurile făcute bine, cu simț de răspundere, cu empatie și respect.

Mi-ar place să pot spune, într-o zi, că îmi este prietenă 🙂 Până atunci, o privesc mereu cu respect, cu teamă aproape.

Cu respect pentru că pot doar să îmi imaginez cât efort înseamnă tot ce face ea. Cu teamă pentru că, într-un fel, mă simt în partea cealaltă, a autorilor (nepublicați încă). Mereu cu capul în nori, mereu greu de adus pe calea realității 🙂

Mereu mi-am dorit să am o carte cu numele meu pe ea -cine știe, o veni cândva și timpul acestui vis 🙂 , iar privind-o pe Cristina e ca și cum trag puțin cu ochiul în lumea aceasta, plină de magie și de curaj.

Casa mea a găzduit, de-a lungul vremii, mai multe cărți plecate din mâinile Cristinei.

De la Legenda cerului, la Arta de a mustra pe care le-am iubit nespus și pe care le-am dăruit, cu inima întreagă, doamnelor învățătoare :), la Albinuța UȚA-UȚA și la De unde știi cum mă cheamă? (la cea din urmă am avut bucuria să fiu chiar la lansare), la Povestea pădurii – prima poveste pe care am citit-o la atelierul de povesti WAHM, la Piatra Neamț… toate ne-au poposit în palme și ne-au rămas în suflet.

De editura Creanga Fermecată ne leagă prima poveste scrisă, cu ajutorul Cristinei, de Matei cel sensibil 🙂 Îmi doresc din tot sufletul ca poveștile să le fie puilor mei prilej de creștere, motiv pentru care i-au expus lecturii foarte repede, cu diferite intensități și subiecte 🙂

Cristina nu știe că scriu despre ea 🙂 Cristina știe doar că am nevoie de cărți noi de la editura pe care o păstorește cu pasiune, cu gând curat și energie neobosită.

Aștept noile comori și plănuiesc deja pentru cine voi alcătui daruri frumoase, de suflet 🙂

Dacă vreți și voi să investiți cât de puțin în cărțile de calitate, pentru cei mici sau cei mai mari, dacă vreți să contribuiți și voi la creșterea unui proiect 100% românesc, luați legătura cu Cristina.

Această postare face parte dintr-o serie de recomandări de daruri, de obiecte/servicii utile pe care le puteți folosi sau le puteți dărui. Nu îmi aduce nici un beneficiu dacă voi veți alege să vă bucurați de recomandările mele, dar mă bucur și sunt mândră să scriu doar despre ceea ce noi recunoaștem ca fiind produse de calitate, proiecte ce merită încurajate 🙂

 

Facebook Comments