Timp special cu un copil, la fel de special
De unde TIMP SPECIAL
Timpul nu mai are răbdare să facem atât de mult pe cât am vrea. Uneori, trece ziua fără să se vadă ceva în urmă. Petrecem timp special cu copiii (dacă îi avem, să ne trăiască!), doar dacă la final de zi mai avem resurse ȘI pentru asta. Petrecem timp special cu partenerul de viață, un alt fel de copil, în felul lui/ei. Poate mai avem pe lista cu lucruri de făcut și niste părinți care au nevoie de sprijinul nostru, niște rufe/vase/etc. de care doar noi ne putem ocupa. Puteți completa aici cu orice alte sarcini zilnice vă ocupa timpul. Fiecare le are și le știe pe ale sale, poate nu le avem toți undeva clar notate, într-un excel, dar cu siguranță ele ne consumă TIMP.
Luna martie este, de multe ori, luna în care sărbătorim femeia. Cu toate rolurile pe care aceasta le are pe parcursul vieții sale. Tocmai aici voiam să ajung. Cât din acest timp ni-l oferim nouă, doamnelor și domnișoarelor?
Atunci când…
Am mai scris aici despre femei puternice, care construiesc, înalță, leagănă, alină, iubesc. Mă minunez, de multe ori, de forța și totuși gingășia unor femei pe care le cunosc și admir. Sunt mirată, dar deosebit de recunoscătoare să observ aceste Femei și recunosc deschis că unele dintre ele mi-au fost putere, de multe ori.
În zilele când viața pare să fie greu de dus, imaginea unei femei care a reușit, pentru mine este dovada că se poate. Da, poate o să îmi plâng uneori greul. Poate o să aleg să mă așez pe un colț de drum, să îmi recompun ținuta și să mă odihnesc. Dar o să merg mai departe. Știind că nu acolo e finalul. De multe ori, mă va ajuta ideea că există situații mult mai grele decât a mea. Așa cum mă va întări convingerea că nu mă poate ajuta (pe mine, cel puțin) să îmi vărs furia pe cineva/ceva sau să mă victimizez.
Dar ceea ce realizez acum, când viața mi se așterne pe un nou făgaș, este cât de important este timpul MEU cu MINE. Să ofer timp special copilului meu interior. Să descopăr, cu răbdare și blândețe față de mine (aici mai am de lucrat, desigur) cât din ceea ce sunt azi vine din asumare a lui AZI și ACUM și cât din răni nevindecate, din povești nespuse, din lacrimi neplânse, din iertări neauzite, din frici îngropate.
Timp special cu mine
Timpul meu special cu mine este, abia acum, despre mine. Și mă bucur de asta, așa cum simt nevoia. Uneori doar mă uit pe geam, alteori citesc sau scriu. Mai vin și lacrimi, pe care nu le mai șterg pe furiș, să nu le vadă nimeni. Pentru că nu-i nimeni în jur să îmi spună că sunt mare și ar trebui să înțeleg. Sau că e rău să îmi plâng tristețea și că plânsul mă face un om slab.
Dacă îmi caut vocea și textul curge mai greu decât alte dăți este ȘI pentru că mi-a fost luat, cândva, dreptul de a spune lucruri care păreau grele și nepotrivite pentru cei din jur. Dacă îmi rescriu de multe ori răspunsurile, chiar și cele față de mine, este ȘI din aniii în care am fost făcută să cred că e doar în capul meu ceea ce spun, că nu e real și nu e destul. Că eu nu sunt destul. Nu sunt așa cum ar trebui. Și a ajuns să îmi fie greu, apoi frică, apoi rușine să fiu. Pentru că am învățat să mă tem, mai mult decât orice, de respingere. De a nu fi iubită. Am învățat să fiu AȘA CUM SE CERE. Din păcate, cu prețul greu al integrității mele.
Așa că, da, (și) în luna martie îmi iau puterea înapoi. Aleg să îmi umplu rezervorul cu drag de mine. Așa cum sunt acum. Imperfectă, dar foarte puternică. Mai mult sau mai puțin machiată, dar mereu reală în suflet. Mai puțin cunoscătoare a cuvintelor decoltate, dar foarte empatică și mereu văzând binele din oameni.
Nu știu ce va urma și unde mă va duce drumul mai departe. Nu știu sigur nici măcar cât timp voi petrece pe drum, dar am decis să mă bucur de fiecare priveliște pe care o văd. Dacă voi fi însoțită sau nu, pe parcurs, dacă manifestarea unei dorințe va prinde contur sau doar voi adapta dorințele, rămâne de văzut, de simțit, de trăit.
