Uleiurile esențiale și noi. Când, cum și mai ales, de ce

Tocmai s-a împlinit un anișor de când am (re)descoperit și noi uleiurile esențiale 🙂 Poate e mult sau poate prea puțin, nu știu. Cert este că ne-am tot “lovit” de diferite chestiuțe de zi cu zi unde le-am folosit și mi-am dat seama că nu apucasem să scriu și aici despre ele :).

So… iată povestea!

Cum ne-am cunoscut noi cu uleiurile esențiale

Deși am avut la un moment dat o tentativă de a vedea ce și cum referitor la acest subiect, cum am scris deja atunci, probabil că nu era fix momentul potrivit să ne împrietenim. Știu sigur că mi-au plăcut încă de atunci și că am dăruit, la rândul meu, o parte din ele unui suflet drag familiei noastre. Poate așa a fost să fie, pur și simplu.

Timpul a trecut, teoria despre uleiurile esentiale a rămas stocată undeva pe hard, cum ar spune cineva 🙂 Și…se făcea că era anul trecut(2018), oferta speciala de BOGO – o perioadă de câteva zile în care DoTerra are oferte zilnice cu uleiuri gratuite la achiziționarea unei sticluțe. Fiecare ofertă este valabilă doar 24 de ore, ziua urmatoare este altă oferta și tot așa. Sora mea mi-a spus de ele, am fost de acord și așa au ajuns la noi 2 sticluțe magice pe care e foarte bine să le ai în casă, fie că ai sau nu copii. Am luat OnGuard și Breath /Air:) – nu o să vorbesc acum și aici despre ele, dar dacă auziți prima dată despre subiect, vă invit pe pagina mea , unde puteți descoperi câteva beneficii ale folosirii lor, precum și o parte din aspectele tehnice privind proveniența, calitatea si puritatea uleiurilor esențiale.

O vreme nu m-am încumetat să le folosesc serios, probabil nici nu am avut nevoie. Eram foarte multumiți de relația cu medicul nostru(încă suntem și încă o recomandăm pe minunata noastră doamnă doctor), încă lucrăm ca o echipa  și viața era destul de plină 🙂 Mi s-a părut interesantă ideea, auzisem că ar fi bune, dar nu aveam difuzor inițial și nici foarte mult timp la dispozitie să le dedic. Aici observ cât de important este să ai pe cineva de încredere care să îți explice,cu răbdare și în ritmul tău, să te îndrume și să stea de capul tău să dai sens banilor cheltuiți :P. Deși sora mea e un om tare fain, am știut de la început că nu are timp și nici disponibilitate pentru asta, deci…mi-am cam asumat să cercetez singurică 🙂 Funny fact – acum eu o consiliez pe ea, de multe ori 🙂

Dupa ce le-am folosit, probabil în plină perioadă de muci/tuse sau ceva de genul, mi-au fost atât de dragi încât…le-am tot folosit. Și oricum eram super încântată că pot să ajut organismul puilor de om să treaca ușor și în ritmul lui peste fel de fel de crocobauri de genul 🙂

Cum folosim noi uleiurile esențiale

Am început timid, cu aplicare locală, bine “ascunsă” în ulei purtător și masaj de relaxare. Am căpătat încredere și am tot citit. Am întrebat in jur, am tras cu ochiul la cei pe care îi cunoașteam și în care aveam încredere și am ajuns să descopăr în jur oameni frumoși care le folosesc. Am ajuns să descopăr și multe orgolii, mi s-au reproșat lucruri și am fost urmărită o vreme de către persoane care se temeau că le-aș putea încălca teritoriul, dar asta e o altă poveste, mai puțin drăguță.

Am pus întrebări. Multe. Mereu. Am tot zgâriat suprafața subiectului și nu m-am lăsat până nu am fost lămurită pe deplin. 🙂 Slavă cerului că mi s-a răspuns, cinstit și fără ocolișuri. După o vreme, mi-am dat seama că îmi place domeniul și că vreau să fiu și eu acolo, să pot ajuta, la rândul meu. Și a mai fost doar un pas. Mi-am început călătoria în lumea lor – a uleiurilor esențiale. Am început să citesc, să îmi iau notițe, să testez rețete și să învăț. Mult. Neobosit. Cu drag și cu toată inima deschisă.

De ce ne sunt dragi

Pentru că sunt acolo la nevoie, o soluție la îndemână. Pentru că sunt o soluție naturală, pentru că știu exact ce am pus în ele și pentru că familia mea le-a acceptat ușor, fără nici un fel de regret.

Personal, cred că e important să  dau mai departe din ceea ce știu. Ca de multe ori pînă acum, m-am simțit inspirată și motivată să merg pe acest drum. Ceea ce sunt – ce este, cu adevărat fiecare dintre noi – este o oglindă prin care îi vedem și pe ceilalți. Iar comunitatea în care ai un loc, daca vrei și îți asumi lucrul acesta cere o relație continuă, unde uneori dai, alteori primești. În ultima vreme, îmi dau seama tot mai des de aceste lucruri.

Fără să susțin că sunt vindecători universali, pot spune sincer că pentru mine și familia mea, dar și pentru cei care, până acum, mi-au cerut ajutorul, uleiurile esențiale au fost de ajutor în diferite momente, mai greu de gestionat poate, în lipsa lor.

Am gestionat stări de spirit sumbre, descurajare, depresie. Am trecut mai ușor peste inflamație generalizată în corp, peste imuntate dată peste cap de tratamente alopate. Am trecut cu bine de febră, răceli, migrene, mici lovituri. Am trecut chiar și de o porție zdravănă de rujeolă.

Pe partea emoțională, am testat diferite uleiuri și amestecuri. Am învățat cum putem depăși episoadele de insomnie, cum motivăm, cum iertăm, cum trecem peste regrete și resentimente. Am vânat chiar purici căpoși, dar și tânțari fioroși.

Am început să citesc tot mai mult, să investesc timp, energie și resurse pentru a vedea cât de puternice pot fi. Cum pot eu, la rândul meu, să îi ajut pe alții, cu recomandări sau sfaturi sincere, pertinente. Îmi place și îmi cam iau in serios și acest rol 🙂 De asta o să răspund mereu la mesaje, de asta o să mă întâlnesc și la sfârșit de săptămână cu voi, dacă e nevoie și de asta scriu azi aici.

Faptul că uleiurile esențiale m-au ajutat pe mine personal (împreuna cu câteva schimbări importante în dietă și stil de viață) să fac față unei provocări care ar fi putut să mă dea peste cap…este una dintre poveștile care mă ajută să merg înainte. Probabil, când voi găsi cuvintele și tonul potrivit, voi scrie și despre această experiență.

De unde iei uleiurile esențiale

Despre aceste uleiuri esențiale veți găsi multe informații, daca doriți. Sunt multe persoane care vă pot ajuta să cumpărați o sticluță sau mai multe. Sunt mai multe site-uri de unde puteți comanda. Sunt multe grupuri unde există poze cu mărturii ale celor care le-au folosit și care jură că sunt de-a dreptul magice. Dar…cum spuneam la începutul poveștii, e important să aveți și vocea unui om de încredere care să vă răspundă la întrebări. Care să facă echipă cu voi. Care să facă “cercetare” pentru SAU ÎMPREUNĂ CU voi, care să aibă răbdare să “sape” după răspuns și să fie acolo, la nevoie, dincolo de o simplă achiziție și de un simplu schimb – produse pentru bani.

Îmi doresc să puteți face diferența între cei care pur și simplu “vând” aceste uleiuri și cei care sunt mai mult consultanți, mai mult îndrumători 🙂 La fel cum îmi doresc, pentru mine și pentru voi, să avem înțelepciunea de a trece prin propria sită (a gîndirii, a rațiunii, a inimii) tot ceea ce ne este prezentat, de multe ori, cu fundiță și amabalaj strălucitor. Eu mă bucur să descopăr atât de multe informații, atât de mult îmi place să iau notițe și apoi să împărtașesc în grupul nostru de FB. Dacă vreți să faceți parte din el și dacă vă interesează această lume parfumată a uleiurilor esențiale, vă invit să îmi scrieți 🙂

Nu vă promit minuni, dar pot să vă spun că este un grup echilibrat, nimeni nu va ridica “vocea” la voi și veți primi mereu sfaturi sincere. Fără supărare, este timpul meu și al celor care administrează activitatea grupului, deci…dacă vreți să intrați în grup doar pentru a face “spionaj” pentru echipele voastre sau pur și simplu căutați un grup unde să faceți vânzare, grupul nostru nu este potrivit pentru așa ceva!

În grup există mereu diferite surprize, organizăm și întâlniri față în față 🙂 Suntem o comunitate în creștere și sunt maândră de toată munca noastră acolo, deci ne dorim să păstrăm mediul curat 🙂

PS – Dacă ați auzit că uleiurile esențiale sunt exagerat de scumpe, vă rog să nu vă speriați! Există modalități prin care să testați întâi, să vedeți ce vi se potrivește, ce anume puteți folosi și este chiar recomandat să faceți asta.

Sănătatea omului – Sfaturi de la un pediatru/părinte

Continui seria articolelor despre sănătate, pentru copilul mic sau mai mare, cu câteva considerații generale desprinse din discuțiile cu un medic pediatru (căruia îi mulțumesc și pe această cale pentru încredere și răbdare!). Primul articol din această serie a tratat, pe larg, problema arzătoare a … febrei!

  • Colicile bebelușului reprezintă simptome prin care se manifestă imaturitatea tubului digestiv de a produce enzime care să digere hrana. Există multe cazuri în care s-a demonstrat că starea de spirit a mamei (agitația, stresul, oboseala, panica) se transmite copilului și se poate astfel liniști sau din contră, adăuga agitației și stării de neliniște a copilului. Mai multe despre acest subiect, precum și câteva metode de  încercat în caz de colici am scris în postarea Cui îi e frică de colici?
  • În cele mai multe cazuri, succesul alăptării depinde de informația pe care mama o are, de hidratarea suficientă (cu apă!!!) și de susținerea familiei (care oferă confort sau, dimpotrivă, disconfort psihologic). Nu depinde ce ceea ce mănânci sau de nivelul de cultură sau educație pe care îl ai. Laptele matern este cel mai bun pentru copilul tău, mai bun și preferabil oricărei formule, oricât de lăudate și complexe. Totuși, în cazul în care aceasta nu este posibilă (aproximativ 2% din mame au probleme medicale care le împiedică să alăpteze), ai încredere în tine și în copilul tău, lucrând continuu pentru relația voastră! 🙂
  • Despre înlocuirea laptelui matern (în special noaptea) cu o masă de ceai (practică des întâlnită în speranța prelungirii somnului sau măririi distanței între treziri), doamna doctor opinează că nu există nici o bază reală pentru înlocuirea aportului de nutrienți, vitamine, minerale cu o sumă de calorii goale(dacă vorbim de ceai îndulcit) sau de umplutură de burtică (cum e ceaiul simplu).
  • Deși circulă fel de fel de informații pe această temă, medicul pediatru a precizat că atâta vreme cât este alăptat, puiul de om este ferit de bolile pe care mama le-a avut, prin intermediul anticorpilor transmiși prin laptele matern. De asemenea, s-au observat durate mai scurte de boală/număr mai redus de complicații la copiii alăptați.
  • Imunitatea se creează ( nu se TRATEAZĂ), în timp în timp, prin întâlnirea cu o gamă treptat lărgită de viruși, bacterii, factori care pot genera boala. Există o fereastră imunologică de 4-6 luni prin care trece fiecare copil între momentul în care începe să lucreze propria imunitate și momentul în care copilul a fost protejat de imunitatea transmisă prin laptele matern.
  • După începerea diversificării, copilul nu va fi forțat să mănânce. Niciodată. Nu i se va impune un anume tip de alimentație, un număr minim de lingurițe, mililitri, etc. Ca și adulții, și copiii trec prin diferite etape de dezvoltare, pot avea preferințe sau aversiuni pentru un anume tip de mâncare/legumă/fruct/combinație sau pentru o formă de prezentare. Părintele se va înarma cu răbdare și tact, va încerca să ofere alimente sănătoase la fiecare masă, prezentate cât mai atractiv. Nervii și amenințările nu fac decât să aducă stresul la masă. Dacă suspectați o problemă de sănătate, o alergie/intoleranța sau pur și simplu vreți să eliminați orice astfel de suspiciune, NU FACEȚI PRESUPUNERI. Discutați deschis cu medicul pediatru și încercați să descoperiți unde este problema, dacă există cu adevărat una.
  • La întrebarea privind administrarea vitaminei D la sugari și copii, doamna doctor pediatru a ținut să clarifice faptul că aceasta se ia pentru absorbția calciului și fixarea sa în oase, fiind necesar, cu alte cuvinte, pe parcursul întregii vieți. Mare atenție la produsul de fier pe care îl administrați și modalitatea de combinare sau nu cu alte suplimente alimentare/vitamine.
  • Aerul curat și mișcarea în aer liber sunt obligatorii pentru o creștere armonioasă. Copiii trebuie scoși afară zilnic, având îmbrăcăminte și activități specifice vârstei și sezonului. Copiii vor fi scoși afară, la aer curat, măcar 15-30 minute, în orice anotimp. Fularul la gură NU este necesar decât dacă cel mic respiră pe gură, având nasul înfundat. Altfel, în condiții normale, nu se va folosi pe post de barieră între aerul de afară și nas/gură, ci cel mult ca eșarfă, de protecție a zonei gâtului de frig.
  • Temperatura ambiantă din casă este potrivită pentru un copil (mai mic sau mai mare) la 22 grade C. Se poate crește cu 1 grad C la baie. Igiena generală, completă a sugarului și copilului mic se va face la 2 zile sau în funcție de situație. O temperatură crescută în casă poate duce la uscarea aerului, supraîncălzire, etc.Spălarea excesivă a sugarilor, folosind produse dermatocosmetice poate dăuna, pe termen lung, barierei naturale a pielii.
  • Și din punctul de vedere al medicului pediatru, este greu de numit o vârstă potrivită pentru intrarea în colectivitate. Dar, din punctul de vedere al sănătății, se poate face o pregătire prin analiza vulnerabilităților fiecărui copil în parte, acestea se pot vedea ca rezultat al analizelor medicale. Este normal ca după intrarea în colectivitate să crească incidența problemelor comune de sănătate (până la 10 răceli simple, în primul an).
  • Evitarea colectivității câtă vreme puiul de om este bolnav are dublu rol de protecție – atât pentru bolnav (care are sistemul imunitar slăbit, luptând deja cu boala), cât și pentru cei sănătoși care se pot pricopsi cu boala foarte ușor, mai ales în colectivitățile cu mai mulți copii (locuri de joacă, creșe, grădinițe, parcuri, locuri aglomerate). De asemenea, este important să cunoașteți (întrebați medicul!) care este perioada de contagiozitate pentru fiecare problemă cu care vă confruntați.
  • Conduita recomandata în cazul organelor genitale la copilași este să nu umblăm la ele! 🙂 Se vor curăța în limita lor exterioară, fără a lovi, desface, desprinde, etc. și în nici un caz nu se va face decalotare forțată!
  • Analizele medicale de sânge sunt utile și ajută, pe termen lung, la stabilirea unui parcurs favorabil al stării de sănătate (menținere + îmbunătățire) în momente cruciale ca intrarea în colectivitate (înainte de acel moment, preferabil), începerea diversificării, stabilirea unui diagnostic neclar, etc. Interpretarea corectă, completă și profesionistă a oricărui set de analize va face diferența între o infecție virală și una bacteriană, de exemplu, putându-se decide tratamentul eficient în situația dată. Totuși, este important de subliniat faptul că NU se TRATEAZĂ exclusiv analizele, ci copilul cu o anume simptomatologie.
  • Este foarte importantă igiena personală a copilului, în timpul și după orice problemă de sănătate. Spălatul frecvent pe mâini, manipularea cu mâini curate a hranei și jucăriilor, etc. sunt conduite obligatorii.
  • Alegerea medicului care îți va trata și/sau monitoriza copilul este una pe care trebuie să o iei în cunoștință de cauză. Este important să alegi o persoană care are informații valide, actualizate și care este dispus, pe lângă această cunoaștere profesională pe care o pune la dispoziția ta și a copilului tău, să te includă în echipă. Știi vorba ESTE NEVOIE DE UN SAT ÎNTREG PENTRU A CREȘTE UN COPIL?  Ei bine, pentru micile sau mai marile probleme ce pot apărea în viața unui copil este, de cele mai multe ori, nevoie de efortul susținut al unei echipe – medic pediatru, medic ORL, medic dermatolog, etc. + părinte. Și din punctul meu de vedere, aceasta este una dintre piesele de rezistență în alegerea unui medic în defavoarea altuia.

Toate aceste considerații despre sănătate sunt rezultatul unei discuții mai ample la care am luat parte, împreună cu alte mămici și pentru care îi mulțumesc, încă o dată, doamnei doctor pediatru.

În încheiere, aș sublinia doar că, orice demers privind sănătatea copilului mic (sau mai mare) este important a fi făcută după consultarea (măcar!) unui partener medical competent. Căutările pe Google, Bing și alte motoare de căutare după diferite simptome NU SUNT O MODALITATE DE DIAGNOSTIC. Este bine să avem la îndemână informația, este preferabil să căutăm răspunsul la întrebările care nu ne dau pace și este recomandat să primim toate explicațiile de la persoana pe care o alegem pentru a ne lămuri. Dacă aceasta nu îți oferă toate explicațiile sau nu sunteți convinși, este dreptul vostru să cereți lămuriri și/sau o altă părere. Dar, despre drepturile pacientului, mai pe larg, într-o postare viitoare!

Cui îi e frică de colici?

După lista cu cele utile în maternitate și apoi cele trebuincioase acasă, după ce vii cu bebelușul, un alt subiect la putere este cel legat de colici. Mai exact, de temutii, atat de blamatii si fiorisii colici. De aici si titlul postarii mele, de aici si interesul meu de azi (când puiii mei de Om au depășit de mult perioada respectivă) pentru această modernă maladie.

Pentru că, din păcate, pornind în cercetarea mea de a descoperi ce sunt , cum îi recunoaștem, cum îi tratăm am ajuns la concluzia tristă că, deși toată lumea vorbește despre ei ca despre un bau-bau al primelor clipe alături de puiii de om, de foarte multe ori, nu sunt decât o mare păcăleală mediatică. Și ceea ce este mai îngrijorător este faptul că, deși ne repezim cu toții să dăm vina pe colici, de prea multe ori (din păcate) nici una dintre zecile (sutele, poate) remedii existente pe piață acum, care se laudă la televizor sau în prospecte că redau zâmbetul celui mic și liniștea mamei par să fie ineficiente. Acesta este un alt semn de întrebare pe care eu, personal, îl am în ceea ce privește diagnosticarea și tratamentul – dacă sunt colici, de ce nu există un leac universal, general valabil care să ajute?

Astfel, am decis să privesc și să expun problema puțin altfel. Sper ca demersul meu să fie util și îmi doresc să priviți, la rândul vostru, colicii cu mai multă detașare!

Pentru că multe dintre textele pe care le-am găsit în limba română despre colici nu m-au mulțumit pe deplin, tocmai pentru că conțin aceeași imagine fioroasă, chinuitoare dar fără leac (sau cu leacul sub forma unor remarci de genul celor întâlnite pe grupurile de mămici – “la noi a funcționat X, dar poți încerca și Z sau T” sau și mai savuroasa “cel mai bun este M, dar nu la toți copiii funcționează”, mi-am îndreptat atenția și spre textele în limba engleză.

Tot căutând și căutând, am descoperit informații clare, concise și mai aproape de ceea ce bănuiam că se ascunde în spatele temutelor zile cu colici asupra cărora te avertizează toată lumea, pe site-ul Mothercare.

Îmi permit să sintetizez puțin informația și să redau traduc (atât cât m-am priceput) câteva idei care sper eu, vor face puțină lumină în caz de… colici!

Ce sunt colicii?

Definiția oficială spune așa – avem de-a face cu colici DACĂ bebelușul plânge neconsolat (nu poate fi consolat după ce ați exclus foame/sete, cald, frig, somn, scutec murdar) 3 sau mai multe ore, timp de 3 sau mai multe zile dintr-o săptămână. Este un fenomen cu care se confruntă aproape 50% dintre copilașii cu vârste până la 3-4 luni. Cu alte cuvinte, nu ești nici ăl mai ghinionist părinte dacă trebuie să faci față colicilor, dar nici nu ești vreo specie de alien dacă nu te-ai întâlnit cu așa ceva.

De obicei, se crede că problemele digestive (în special aerul ingerat de bebe în timp ce mănâncă) duc la colici, dar nu este singura variantă. Profesorul  St.James-Roberts de la  Institutul de Educație din Londra este de părere că este vorba doar despre o dezvoltare incompletă a tractului digestiv, perfect normală. Mai exact, “Se crede că abilitatea de a inhiba plânsul se diminuează în timp, trecând de la un reflex la un comportament voluntar, această trecere având ca rezultat accesele de plâns neconsolat.”

Cum se manifestă?

De obicei, episoadele de colici au loc la aceeași oră din zi, în special seara sau în a doua parte a după-amiezii, când inclusiv nivelul tău, ca părinte, de energie și răbdare este la limita de jos. Veți găsi peste tot și referiri la durerea fizică, pe care bebelușul o manifestă strângându-și picioarele către piept sau arcuindu-se. Acest disconfort pe care îl numim, generic – COLICI – se manifestă, de obicei, între vârsta de 2/3 săptămâni și 3/4 (6) luni a sugarului.

Este important să evitați hrănirea excesivă (Mare atenție la semnalele non-verbale pe care le primiți!), adoptați o atitudine calmă când hrăniți sau vă ocupați de bebeluș (este de notorietate faptul că puiul de om resimte și oglindește agitația/iritarea/stresul părintelui, încă din burtica mamei), faceți-vă un obicei din a-l ajuta pe cel mic să eructeze, după fiecare masă (oricare dintre cele 2 poziții este în regulă, atâta vreme cât repetați la fiecare hrănire), încercați să hrăniți copilul ținându-l în poziție verticală.

Mare parte a copiilor vor trece ușor peste această perioadă dacă aveți atenție la aspectele menționate și NU necesită tratament medicamentos (RECOMANDAT de către medicul copilului), decât în cazuri rare.

Cum tratăm?

Pentru început, discută cu pediatrul copilului. Urmărește cât de des plânge, în ce momente ale zilei și cum se manifestă disconfortul pe care îl resimte cel mic. Verifică, împreună cu medicul, dacă există vreo altă problemă de sănătate pe care să o aveți în vedere. Dacă totul este în regulă, caută noi căi de alinare a puiului.

O parte dintre părinți au observat îmbunătățiri folosind metode ca:

  • Sistemele de purtare – adaptate vârstei și greutății copilului (sling, wrap elastic, wrap țesut)
  • plimbarea la aer curat (nou născuții/copilașiii TREBUIE scoși afară zilnic)
  • Menține copilul în poziție verticală măcar 30 de minute după masă.
  • Culcă puiul în plan înclinat la aproximativ 45 grade.
  • Redu lumina și nivelul de stimulare (fără TV, fără vizitatori obositori, fără agitație și gălăgie)
  • Schimbă mediul – încearcă o baie călduță sau plimbă-l pe cel mic în altă cameră.
  • Ascultă muzică de liniștire (sau sunete din natură) și dansează cu cel mic în brațe.
  • Încearcă terapia cu “zgomote albe” – sunetele scoase de un uscător de păr, de exemplu.

Dacă suspectezi că ar fi vorba despre aer acumulat în burtică, poți încerca, de asemenea să:

  • faci mișcări ușoare de masaj (tehnica I LOVE U, bicicleta cu piciorușele bebelușului, etc). Este foarte important să observi ce anume îi face plăcere puiului, să fii calm și gentil, să nu forțezi în nici un fel – dacă cel mic nu pare să se bucure de aceste mișcări, e în regulă să te oprești și să încerci mai târziu.
  • Spală-ți mâinile înainte de masaj și ai grijă ca atingerea ta să nu producă discomfort, fiind prea rece. Nu este nevoie de uleiuri de masaj sau alte substanțe.
  • Poți încerca remedii homeopate ca Chamomilla (Mușețel).
  • Poți încerca osteopatie craniană –o terapie destul de costisitoare care poate ameliora simptomele după 3-6 ședințe.

Dacă nimic din cele de mai sus nu par să aibă rezultatele scontate, încearcă să îndrepți terapia către tine!

  • În primul rând, conștientizează că NU ESTE VINA TA, deci NU TE ÎNVINOVĂȚI. Un copil care are colici nu este, în nici un caz, rezultatul abilităților tale de părinte sau al lipsei acestora.
  • Bucură-te de ajutorul cuiva apropiat în momentele respective – ajută să poți face cu rândul la plimbat copilul, când ajungi la limita răbdării.
  • Dacă ești singur(ă) și ai ajuns deja la capătul răbdării, ai dreptul la o pauză de 10 minute! Așează copilul în pătuț sau alt loc sigur, verifică să fie așezat confortabil și retrage-te din cameră pentru câteva minute.
  • Odihnește-te cât de mult poți, ori de câte ori cel mic e liniștit. Toate celelalte lucruri DE FĂCUT nu se fac singure, dar pot aștepta. Tu ești prioritară!
  • Hrănește-te corect, nu sări peste mese. Altfel, vei deveni slăbită și îți va fi infinit mai greu să reziști perioadelor cu colici. Ține la îndemână gustări sănătoase, în caz de nevoie. De asemenea, ar putea fi de ajutor să mâncați pe rând, tu și partenerul tău.
  • Socializează cu alte proaspete mămici – experiențele comune vă vor apropia, cu siguranță.
  • Nu uita că această perioadă este una TRECĂTOARE!

 

Din păcate, în țara noastră, unii medici tratează cu prea mare superficialitate colicile sugarilor și dau diagnostic ușor pentru reflux sau gaze tratabile cu tot felul de picături. Colicile sunt greșit tratate asemeni refluxului gastro-esofagian care presupune vomă în jet destul de lung și de înalt ca să treci pe sub el, care nu are legătură cu masa în sine (adică nu vine imediat după masă) ci poate apărea și la câteva ore după, plâns în timp ce mănâncă (din cauza arsurilor la nivelul gâtului datorate cantității de acid regurgitat), stare de neliniște generalizată și constantă. Chiar și în cazul unui diagnostic de reflux gastroesofagian, dacă puiul ia bine în greutate și mănâncă bine, deși vomită, nu necesită tratament medicamentos, ci doar supraveghere.

Pffffuuu, că lung a fost! Bun… Acum, dacă aveți amintiri dureroase din perioada cu colici și v-ar fi plăcut să știți aceste informații sau aveți în cercul cunoscuților burtici, dați mai departe!

 

Dintre toate

Printre o noapte nedormită, copii care tușesc, rețete magice de aerosoli, ingrediente pentru un prânz pe fugă, ALEG să fiu puternică și să zâmbesc.

Printre ploaie și vreme urâtă, rețea WI-FI cu o voință proprie, coada de la farmacie și bălțile de pe drum, ALEG să mă bucur de TIMP în plus alături de puiii de om.

Printre postări pe blog neterminate, vase de spălat, pisica dormind și bidonul cu apă plată, ALEG să mă bat cu perne, într-o lenjerie curată, mirosind a sănătate și râs.

Pentru că … dintre toate, mă stresează zilele în care cei dragi sunt bolnavi. Mi-e greu să o iau de la capăt cu medicamente, plâns, păcăleli de aerosoli și texte fără diacritice.

Dintre toate, să iasă soarele. Sau măcar, să zâmbiți și voi. Și eu trec prin de-astea. Și eu am zile grele. Lungi. Cu ploaie. Cu toamnă mohorâtă. Cu răbdare 0 și energie 0. Cu chef de moțăit și de ascuns sub plapumă. Până trece. Până începe o nouă zi.

Și totuși, ploaia s-a oprit. Puiii sunt veseli și țopăie în pat. Uit de toate. Topăi și eu cu ei, printre ei. Desenăm împreună Clipe. Printre toate, va fi o zi bună. O zi frumoasă. O zi pentru noi. O zi de TIMP SPECIAL!

bad day