Despre aromaterapie și recunoștință

Am scris puțin despre aromoterapie și despre experiențele pe care le-am avut noi cu uleiurile esențiale. Acum, îmi doresc să merg puțin mai departe și să vă invit să vedeți puțin dincolo de etichete si branduri.

De ce aromoterapie?

Pentru că este  o știință veche, este la îndemâna noastră.  Este ușor de folosit și ar fi păcat să nesocotim darurile pe care planeta ni le oferă.

Poate părea SF dacă în casa ta mereu ai avut la îndemână un sertar cu medicamente. Sau dacă ai fost servit la liber cu fel de fel de sticluțe/buline care să “te facă bine”, nu-i așa?

De când am auzit prima dată despre uleiuri esențiale, ba mai mult, de când m-am împrietenit cu homeopatele și m-am convins că totul pornește de la gândirea pozitivă, de la atitudinea față de boală și de la echipa pe care o sudezi cu cei în mâinile cărora îți lași sănătatea, a trecut vremea și a trecut cu folos, spun eu.

Am crescut și am învățat o grămadă de lucruri. Am avut prilejul să trec prin provocări pe care le-am depășit pentru că nu am fost, dar nici nu m-am simțit singură.

Am înțeles că nu trebuie să devii imediat  aromaterapeut certificat, dar e important să respecți câteva reguli simple pentru a nu te răni/provoca reacții nedorite pentru tine sau ceilalți. Am citit și am participat la traininguri pe care mi le-am dorit și care au apărut în cea mai potrivită perioadă.

Feedback despre aromoterapie
  • Am înțeles că lumea aceasta a aromaterapiei este atât de interesantă pentru că te împuternicește să privești starea de bine, echilibrul tău și al celor din jur ca pe ceva ce depinde de tine.
  • Cum adică? Depinde de TINE și de MODUL ÎN CARE TE RAPORTEZI la ceea ce se află/întâmplă în jur. În foarte mare măsură, DEPINDE de tine și de capacitatea ta de a-ți exprima și explora trăririle, dorințele, nevoile. De a-ți asculta corpul și sufletul. Așa că vă întreb pe voi:

Voi, cei/cele care citiți aceste rânduri… Vă considerați  persoane sănătoase? Sunteți cu adevărat bine? – Dacă vă gândiți la voi (fiecare dintre voi) din punct de vedere fizic, spiritual, mental, emoțional, financiar, social, ocupațional – cât de bine sunteți? Scrie un scor de la 0 la 10. Ești mulțumit de scor ?  – E un exercițiu util, pe care vi-l propun.

  • Nu e nevoie să îmi spui sau scrii mie. Dar m-aș bucura să o faci. M-aș bucura și mai mult ca fiecare dintre noi să își dea seama cât de scurtă de viața, cât de mult timp pierdem (din păcate!) cu prostii. Cu regrete, cu așteptări false, cu a ne plânge de milă, cu a ne victimiza…
  • Provocările pe care le-am avut în 2019, inclusiv la nivel de sănătate, m-au făcut puțin mai atentă la ceea ce se întâmplă în jurul meu, la cât mă afectează, cât las să se vadă și cât de mult permit să îngrop, musai adânc, tot ce vine spre mine.
  • Privind acum reprospectiv, îmi dau seama că, pentru mine, cel puțin, o sperietură zdravănă a constituit, până la urmă, un pas în față. Sau un șut în fund, dacă vreți. Pentru că mi-am dat voie să mă dezleg de ceea ce nu îmi (mai) făcea bine.
  • Mi-am dat seama că este important să îți ajuți organismul să rămână sau să redevină sănătos, dar că asta poate fi făcut și în mod natural. Poate, ca și pe mine, medicina tradițională te-a dezamăgit și cauți soluții sau, pur și simplu, îți dai seama că vrei să ai control asupra a ceea ce pui în corpul și casa ta.
  • Aromoterapia, aromadiagnoza, exercițiile fizice, respirația conștientă, dar și theta healing, terapia Bowen – toate m-au ajutat pe mine. Despre unele dintre ele știam, dar nu cine știe ce. Pe altele le practicam, dar nu regulat. Pe celelalte mi le-am dorit aliați în procesul meu de a fi IAR bine.
  • Vă învit călduros să cercetați cât mai mult înainte de a trage propriile concluzii.
  • Revenind la uleiurile esențiale și modul în care le puteți folosi, recunosc, încă o dată că pentru mine, componenta de educație, de promovare a unei vieți active, asumate este inclusă. Informații răzlețe puteți găsi oriunde. De cumpărat o sticluță sau mai multe e și mai ușor.
  • Dar ceea ce – îmi place să cred – râmâne, este informația, este experiența și conexiunea pe care o simți cu cei care te îndrumă. De aceea, am decis că e timpul potrivit să mai fac un pas. Dincolo de implicarea în grupul mic, dar inimos,  am ca prioritate investiții de timp și resurse în cursuri.
  • Cred cu tot sufletul că aromoterapia este adânc legată de recunoștință și asta îmi doresc să descoperiți și voi!
Învăț, aplic,repet!

 

Uleiurile esențiale pot fi folosite în moduri diverse, de la inhalare – difuzare, mirosit din sticluță, cupping (1 picătură în palme și inhalat), inhalator (după vârsta de 3-6 luni, cu precauție),folosirea unui aromadifuzor, a unui spritzer (sticluța cu pulverizare/puf) pentru a schimba aerul, aplicarea topică sau cea internă:) Soluții sunt! Tocmai am absolvit cursul de Aromatouch și abia aștept să simtă cât mai multe persoane efectul WOW!

  • Cred că nici măcar în aromoterapie nu există rețete minune, dar pe noi ne-a ajutat să întrebăm pe cei care au mai multă experiență. Am citit și am testat mult înainte. Am întrebat și am urmat sfatul unor oameni în care cred.
  • Am ales, de fiecare dată, să îmi tratez corpul cu Respect. De fiecare dată, a fost varianta câștigătoare. Indiferent de metodele folosite, am ales să investec în calitate pentru că îmi pasă. E important să știi că pașii tăi în lume nu produc daune, că nu faci rău pentru a-ți face ție bine.
  • E foarte important să alegi conștient – să vezi câtă cercetare stă în spatele produselor pe care le folosești, să ai un ghid de încredere în lumea aceasta și să cunoști de unde vin și cum ajung la tine uleiurile esențiale.
  • Și în aromoterapie, există mai multe feluri de oameni 🙂 Așa că e bine să găsești pe aceia care îți seamănă, cu care rezonezi sau care sunt pe acceași lungime de undă cu tine.
  • Cere toate informațiile. Nu te supăra dacă îți sunt puse 1000 de întrebări, personal prefer să par pisăloagă decât să fac doar o recomandare și atât. Nu ezita să ceri lămuriri, dacă nu îți este clar ceva. Ia timpul pe care un consultant ți-l oferă și fii recunoscător!
  • E important să spui ce te ajută, ce funcționează la tine și ce nu. Suntem diferiți și uneori, general valabil este doar o alăturare de cuvinte care nu te definește 🙂
  • Bucură-te de călătorie cu zâmbetul pe buze 🙂

În final, vă invit să veniți alături de mine în această lume! Cu recunoștință și tot ce am învățat, începând din februarie ne vedem săptămânal pentru a vorbi despre aromoterapie și uleiurile esențiale.Vom, cultiva recunoștința și vom descoperi cum să ne bucurăm de puterea naturală! Hai și tu!

NU violenței în creșe și grădinițe!

Mi-aș dori să nu fie nevoie de o astfel de postare. Mi-aș dori să nu cunosc, să nu aud despre astfel de cazuri.
Mi-aș dori să fie de la sine înțeles că persoane (că Oameni nu le pot spune!!!) care lovesc, umilesc și înjosesc puiii de om nu au ce căuta în astfel de locuri de muncă. Din păcate, este nevoie ca lucrurile să fie spuse. Iar și iar. Este nevoie să nu închidem ochiii, să nu trecem mai departe, să nu ridicăm din umeri. Dar, mai mult de atât, este voie să fim alături de copiii. Să le demonstrăm că îi credem și îi alegem. Pe ei. De fiecare dată pe ei.

Am fost la baie, am alunecat și am că zut cu capul de ciment,m-a durut, am plâns ,dar mi-a trecut! Aa, și lui Daniel (copil cu autism care nu vorbește) i-a tras doamna palme că a confundat lipiciul cu săpun și s-a frecat cu el pe mâini! Dar a meritat mami să îl bată doamna că a făcut ceva rău !

Eu cred că respectul se merită, se câștigă. Susțin acum și întotdeauna orice campanie sau demers care va spune – NU violenței în creșe și grădinițe!

Caz real. În România anului 2015. În Piatra Neamț, la o grădiniță de cartier. Unde părinții își duc puiii și îi știu în siguranță. Unde cei mici ar trebui să se obișnuiască unii cu alții, să lege primele prietenii, să învețe primele poezii și cântecele, să se joace și să crească frumos. Educatoarea? Cu siguranță, foarte competentă. Așa cum ar trebui să o recomande cei peste 40 de ani de experiență, nu? Și totuși, citatul aparține unui pui de nici 5 ani. Care nu inventează, care nu caută să denigreze, care nu știe să invoce subterfugii.

Altă creșă, alte doamne, alți copilași.

Afară, la locul de joacă. Un pui cade și face “buba”. Doamna educatoare era concentrată la o discuție cu cineva, la telefon. Două îngrijitoare se îmbărbătau reciproc, cu bârfă și masaj. După o vreme, una dintre ele ia un șervețel și șterge nasul unui copil, apoi lacrimile celui care căzuse. Acesta din urma este trântit pe pătura, lângă doamne, ca să nu se mai lovească. Sau să se miște de acolo.

Alt oraș, alte mentalități. Părinți care plătesc mai mult pentru atenție suplimentară. Doamna are grijă de cei care sunt drăguți cu ea. Un parfum, o cafea bună, o pereche de cercei. Da, se rezolvă, cum să nu! Doar suntem oameni, se știe…

Nu am cuvinte să scriu mai mult. Știu cum îmi duc și eu, la rândul meu, puiii la grădiniță. Câte speranțe le dau lor, și-așa speriați de despărțirea de părinți. Cum îi îmbărbătez spunându-le ca acolo (la grădi) este un loc minunat, unde se întâmplă lucruri magice. Unde copiii cântă și dansează, unde Doamna este ca o mamă și îi ocrotește, îi învață, este acolo pentru ei.

Și întreb… CUM SĂ DISTRUGI astfel de suflete? Cum să mai ai încredere să pleci când puiul rămâne într-un loc frumos, minunat…dacă există ASTFEL de INDIVIDE?

CUM?CU ce inimă? Cu ce curaj? Cu ce speranțe?

Nu generalizăm. Nu peste tot e la fel. Nu cred că educația este un sistem diabolic și este nevoie să îl eradicăm. Dar mi se rupe inima când aud. Când văd. Când mi se povestește. De durere, de indignare, de furie.

Știu că scuze se pot găsi… Că personalul nu e suficient, că baniii nu sunt destui pentru a crea condiții decente, că doamnele sunt puține și depășite de energia copiilor.

Și totuși…

Cu toate acestea, NIMIC pe lume nu te îndreptățește pe tine, CIOT DE OM, să lovești, să calci în picioare, să umilești pe UN COPIL! NIMIC nu îți dă dreptate! Nu ai nici o scuză, nici un argument, nici o variantă prin care să mă convingi că AI FOST ÎNDREPTĂȚIT să te comporți așa!

Nu mai lăsați astfel de scursuri să vină în preajma copiilor voștri. De ce să vorbim de NOROC în aceeași propoziție cu educația? Dacă mă încred în noroc, joc la loto, poate. De ce să SPER că prind o educatoare bună și condiții decente? De ce??? Când educația e gratuită, e drept prevăzut prin Constituție… De ce?

De ce, Doamnă Educatoare?

De ce nu ieșiți la pensie? De ce nu plecați la tratament dacă sunteți stresată? De ce nu mergeți la țară, să vă tratați cu aer curat și compania plantelor liniștite (și nezbenguicioase, cum sunt copiii normali, sănătoși!)???

Nu vreau să fiu înțeleasă greșit. Respect cu toată puterea mea cadrul didactic (și nu numai) care învață, care educă, pe cel/cea care sădește informație, cunoaștere și sentiment în puiii de om. Sunt gata oricând să fac echipă cu astfel de oameni, asumându-mi partea mea de muncă, sprijinind partea lor de treabă. Dar… RESPECTUL se merită. Respectul se cuvine celui care respectă. Respectul este o autostradă cu două sensuri. Întotdeauna. Indiferent de vârstă.

* Această postare s-a născut din indignare, din furie și din dorința de a fi cumva, așa cum m-am priceput mai bine, alături de aceia dintre copiii și părinții care trec și au trecut prin astfel de lupte. Poate demersul meu nu va rămâne fără ecou, poate vă mai pot sprijini cumva, cu o vorbă, cu o îmbărbătare, cu puțin curaj. Cu drag și speranță am făcut-o și aș face-o iar.

Editare ulterioară – Această postare NU este despre copilul meu. Așa cum NU ESTE despre educatoarele lui. Sau despre grădinița pe care noi, părinții lui, am ales-o pentru el. Prefer să discut cu persoana în cauză când e cazul, înainte de a trage concluzii. Nu judec înainte de a aduna toate datele și nu mă sfiesc să spun ceea ce simt, la nevoie. Imi displac profund atacurile mișelești, după paravan și nu suport bârfa. Acest blog nu va promova astfel de comportamente, în nici un fel.