Departe de tine

Am sa plec departe.Pentru totdeauna.Undeva unde nu vei putea sa ma gasesti.Undeva unde nu te voi lasa sa ma mai impaci. Am sa plec…Ai sa vezi, acum chiar am sa plec!

Si o sa uiti.O sa fie mai bine.Nu ai nevoie de mine…Tu poti salva lumea si iti ajunge. E suficient sa te salvezi tu, sa iei cu tine “marea ta intelepciune”.Restul nu conteaza!Chiar nu mai conteaza….

Drum bun, sper sa fie totul asa minunat pe cat vrei tu!

Iti spun de o vreme ca nu mi-e bine.Ca ma tem, ca ma scutur de frigul pe care il aduce usa deschisa pe care o aplauzi.Si iti tot spun.Tu insa, astepti sa ma “calesc” de la frig.Sa mi se ingroase pielea, sa imi creasca blana si colti.Astepti sa ma transform, sa devin mai razboinica, mai curajoasa, mai neinfricata, mai putin amorfa si mai deloc ceea ce sunt.Ceea ce am fost intotdeauna.Si daca eu, asa cu toate penele mele, nu-ti sunt de ajuns, de ce sa stau?De ce?

Am sa plec, pentru ca locul meu nu mai e aici.Nu stiu cu certitudine unde e, insa nu aici.Unde ma chinui sa devin ceva ce nu sunt.Ceva ce nu cred ca vei putea iubi vreodata.Ceva ce nici macar nu cred ca as putea atinge cu buricele degetelor.Am sa plec, si-am sa caut un loc unde ceea ce sunt sa fie.Sa poata fi, in pace si in tihna.Pentru ca nu mai am un loc langa tine.Nu-i nimic.Nu vreau sa iau nimic cu mine, poti opri tu totul.

Fie ca blana si coltii sa iti tina de cald, sa iti tina de dor, sa iti tina de dragoste, sa iti tina de tandrete.Pentru ca eu nu voi fi decat departe.Departe de tine…

Facebook Comments
Facebooktwittergoogle_plusredditlinkedin

Autor: irinamariamitrofan

M-am nascut la Piatra Neamt. O vreme, copilaria mi-a fost leganata de Dunarea argintie, apoi, Pietricica m-a cheamat la ea. Am iubit, visat si scris, la Iasi, printre romantism si tei. Apoi, Cozla m-a chemat acasa. Ce-mi rezerva viitorul? Vom trai si vom vedea! Am inceput sa scriu de mult, dar blogul a venit ca un cadou inedit pentru cineva drag. Am devenit sotie si mama. Am redevenit blogger si imi place sa scriu despre ceea ce intalnesc si imi place sau ma doare. Sunt curioasa pana unde voi putea duce aceasta pasiune si ma bucura cuvintele celor care isi fac timp sa ma citeasca, aici sau in viata de zi cu zi.

Un comentariu la „Departe de tine”

  1. ` În timpurile de demult trăia un rege a cărui viaţă era ameninţată şi care nu ştia ce ar fi mai bine să facă pentru a se apăra de pericol. A purtat un dialog cu toţi sfetnicii săi, dar niciunul nu a fost capabil să-i dea o soluţie satisfăcătoare. Auzind vorbindu-se despre un bătrân înţelept, care era retras într-o mănăstire din munţi, regele s-a hotărât să meargă acolo pentru a-i cere sfatul. Călătoria a fost lungă şi neplăcută pentru rege, a cărui minte era tulburată de iminenţa pericolului care îi ameninţa viaţa. Când în sfârşit a ajuns la mănăstire, el l-a găsit pe bătrânul înţelept lucrând în grădină. S-a prezentat, i-a spus de ce a venit şi i-a poruncit răspicat să găsească o soluţie. Cu toate acestea, bătrânul a
    continuat să lucreze în tăcere, fără măcar să ridice privirea. Regele a fost întâi cuprins de furie, dar mai apoi a început să observe mişcările calme şi regulate ale bătrânului înţelept. În cele din urmă, l-a întrebat dacă vrea să-i dea şi el o mână de ajutor la munca din grădină. Înţeleptul i-a făcut un semn cu capul să ia o unealtă din apropiere şi să-l imite. Au lucrat astfel împreună o vreme îndelungată, în tăcere, cot la cot. Treptat, regelui a început să-i placă ceea ce făcea acolo şi compania tăcută a bătrânului. Mintea i-a devenit astfel calmă şi netulburată, iar inima sa a devenit uşoară. Dintr-o dată însă, un om înarmat a sărit zidul grădinii, dar, nefiind suficient de atent, a căzut şi s-a tăiat foarte adânc la o mână. Atunci, regele şi-a scos imediat cămaşa, a rupt-o şi a făcut din
    ea un garou. Omul respectiv s-a aruncat la picioarele lui mulţumindu-i şi implorându-i iertarea. Mirat, regele 1-a întrebat: „De ce îmi ceri să te iert? Nu ai făcut nimic rău.” Atunci acel om i-a răspuns: „Iartă-mă, pentru că eu venisem să te ucid.” Regele s-a întors consternat către bătrânul înţelept, care a surâs şi i-a spus: „După cum vezi, se pare că ai găsit deja soluţia la problema gravă care te
    frământa.”
    De aceea îţi spun şi eu: nu abandona niciodată calea către o soluţie viabilă, indiferent cât de dificilă ar fi situaţia în care te afli. Dar, după cum ai văzut, este totuşi necesar să existe o transformare lăuntrică, o înţelegere superioară a problemei, pentru ca astfel să apară şi soluţia salvatoare. În lipsa acestei înţelegeri superioare, mintea se va învârti mereu şi mereu în jurul aceloraşi dorinţe şi impulsuri egoiste, iar rezolvarea nu poate să apară în astfel de condiţii. ` Radu Cinamar – Misterul din Egipt – Primul Tunel

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.