Category

Gânduri de ploaie

Aștept cu nerăbdare primăvara. Ca în fiecare an, după ziua mea, mereu aștept primăvara. Cu soare călduț, cu verde crud, cu molcome clipe de plimbare… Dar mai avem de așteptat, se pare.

E urât afară și plouă sau ninge. În orașul meu, e frig și noroi. Mă apucă melancolia și gânduri multe, se adună în nori grei, întunecați, deasupra mea.

A mai trecut un an… Oamenii se schimbă mereu. Ne temem să rămânem la fel, să iubim aceleași suflete, să gustăm aceleași plăceri, să repetăm aceleași greșeli. Alergăm, uităm, rănim, ștergem, călcăm în picioare clipe și ne credem puternici. Ne vrem unici. Ne visăm frumoși.

Și totuși, ce rămâne în urmă? Ce a ieșit din mâinile, gura sau sufletul nostru, la sfârșitul unei zile, unui an… Unei vieți?

E târziu sau mai e vreme? E încă timp să păstrăm alături oamenii dragi, care pot oricând să ne însenineze ziua? E destul să știm că există, undeva, în lume oameni necesari sufletului nostru sau simțim nevoia să îi ținem prizonieri ai clipelor noastre mereu?

Am recitit Maitrey, pentru șezătoarea de luni…Acum, am trecut la continuarea cărţii sau răspunsul ei, al fetei, Dragostea nu moare. Am mai îmbătrânit cu un an și resimt, zilele astea mai mult, gustul amar al unor relații de complezență.   Cu toții avem, așa e lumea făcută, dar azi, privind ploaia și tot auzind sirenele grăbind pe la geamul meu, pe stradă, mă gândesc…

Îmi place să scriu, dar îmi crește tensiunea când văd sau citesc despre cruzimea și prostia oamenilor. Mă dezarmează complet răutățile voite, cu direcție, replicile acide aruncate în față sau doar cuvintele grele, spuse aiurea, la nervi, ca apărare… Am supraviețuit multor dezamăgiri, am iertat multe palme date sufletului meu, am ținut cu dinții de multe prietenii care nu meritau, poate.

O să vină. Primăvara o să vină curând. Respiră adânc, închide ochii strâns și nu privi ploaia cea rece! O să vina primăvara, cu siguranță!

Am câteva clipe libere şi încerc să fac o incantaţie să chem primăvara… Ajung uşor, ca prin vis, pe o pagină unde nu am mai fost de mult – http://www.jingle.ro/. Ceva care să cheme soarele şi verdele crud al ierbii şi aerul călduţ, numai bun de plimbare şi de visare… Caut, în amintire, aroma unei zile de primăvară frumoase, speciale… Ca gustul dulce acrişor al primei întâlniri, ca mirosul uşor amărui al primelor dezamăgiri… Visez la o rochie frumoasă, ca o zi senină de aprilie… Nici nu îmi dau seama cum, în faţa mea, se deschid atât de multe posibilităţi… Tastez câteva cuvinte simple – rochie primavara lila .Un singur click şi parcă simt iz de primăvara! Ce simplu, ce uşor, ce comod!

Îmi amintesc şi retrăiesc uneori de starea de spirit ciudată, în care ai vrea ceva, dar nu ştii ce, parca simţi doar o nelinişte, un dor… Şi mintea nu găseşte decât senzaţia caldă a unei culori sau a unui miros. N-aş fi crezut vreodată că există un astfel de site care să îmi dea răspunsuri atât de repede, atât de variate, folosind termeni de căutare atât de … feminini, să spunem. Tot îmi spunea soţul zilele trecute că femeile sunt atât de complicate 🙂 Nu neapărat, aş spune, doar că pot gândi în culori!

Facebook Comments
Facebooktwitterredditlinkedin

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.