Cine nu iubește florile?Cum am depășit perioada

Introducere…despre flori

Nu-mi plac florile. Aproape de nici un fel.  Mi-e milă să le rup, nu îmi place să văd flori uscate și leșinate, nu îmi place să le arunc la gunoi, mirosind a moarte și mucegai.

Cred că viața pentru florile care stau în apă, să ne bucure pe noi, este atââââââât de scurtă.

Pe de altă parte, nu am știut niciodată să am grijă de plantele vii. Poate pentru că mereu sunt în dubii dacă e mai bine la soare, pe pervaz sau undeva mai sus, dar nu direct lângă geam.

Cât de des să le ud? Cât înseamnă suficientă apă și cât de des e nevoie să le uzi? Ce fel de pământ și ce fel de recipient?

O grămadă de întrebări și necunoscute pentru mine. Plus, pisica noastră care le atacă mereu. Așa că, de fiecare dată când primesc flori – mă refer la zilele de aniversare, sărbătorile pentru doamne si domnisoare din martie, etc. – am avut un stres cu florile.

Viața fără flori

Am la birou câteva flori primite cărora le merge bine aici, pe pervaz. Le udăm cu rândul, eu sau colegele mele. Nu par să ceară prea multă atenție, dar mă bucură când le văd înflorite și câteodată, o pauză de la activitățile rutiniere este un respiro în care privesc pe geam și, mereu, mă minunez de frumusețile de pe pervaz.

Poate acestea sunt doar fițe și credeți că oamenii care nu iubesc florile sunt așa, niște exponate pe cale de dispariție. Toate femeile iubesc florile, mi-a zis odată cineva. Ei, aș! Și dacă nu, care e buba?

Scriu aceste rânduri la câteva zile după ce am mai adăugat un an la frumoasa vârstă. Și pare că anul vine cu niște revelații.

Ce vroiam de fapt să spun este că tot în februarie, am descoperit florile altfel de la doamna Ina. Cum care Ina? Doamna Ina de la Șoapte Urbane.

Şoapte Urbane sau cum arta prinde viaţă colorată

Anul trecut, tot în februarie, o descopeream, alături de voi, cititorii mei, pe mămica Șoaptelor Urbane într-o discuție relaxată despre artă, viață, motivație și culoare.

Ne întâlnim rar, când eu reușesc să ajung la evenimentele WAHM din București 🙂 La Mame meseriașe am învățat să facem flori din hârtie creponată și să scriem povești, experiență care a fost foarte apreciată de Matei 🙂

Eu printre flori

Timpul a trecut, m-am bucurat foarte mult de micul aranjament care îmi colora raftul de cărți. O vreme, am uitat de el, apoi mi-am dorit un colț colorat la muncă și l-am mutat acolo, pe un colț de noptieră, printre agrafe de birou și lucrări cu termen.

Micul aranjament cu flori de lemn era prilej de zâmbet, ori de câte ori îl priveam. Cum FB are marele beneficiu de a ne trata cu imagini, am surâs descoperind colecții noi, aranjamente care mai de care mai inventive, alăturări de culori și materiale de lucru la care nu m-aș fi gândit.

În apropierea zilei mele de naștere, am primit iarăși minuni 🙂 Nu las zilele să treacă fără să vă arăt și să vă mărturisesc, sincer, că am învățat să iubesc florile Inei.

Acum, iubesc florile de la Șoapte Urbane

Pentru că modul în care sunt lucrate îmi ia de pe umeri responsabilitatea de a sta prea mult să le port de grijă. Pentru că par atât de fragile, încât îți vine să leții ascunse, dar sunt atât de puternice încât le vrei expuse, admirate, privite și iubite. Am primit niște căsuțe roșii, șuguiate și mândre care arătă wow și care protejează perfect miezul creat gingaș de doamna Ina.

Așa se face că acum, mă bucur de flori rezistente, care nu cer nimic de la mine, în lumea asta în care toată lumea aleargă și vrea și cere 🙂 Mă bucur de mici aranjamente care mă fac să zâmbesc.

Am învățat să iubesc florile, deci…mulțumesc, Șoapte Urbane, pentru darul de lumină și drag!

Voi iubiți florile? Hai să vedem cine mai e pe aici și are povești cu și despre flori!

Şoapte Urbane sau cum arta prinde viaţă colorată

Să facem cunoştinţă, eu sunt Irina de la blogulirinei.ro. Cine eşti tu?
Mămica Șoapte Urbane: Sunt Ina Noileanu, un om cu suflet bun, aşa spun cei care mă cunosc. Sunt un om care iubeşte frumosul, cel văzut şi cel nevăzut, pentru că mereu încerc să privesc dincolo de aparenţe.
Eşti o mamă care lucrează de acasă? Cum a început această “aventură”?
Mămica Șoapte Urbane: Lucrez şi de acasă după amiaza, când timpul îmi aparţine. Aventura handmade a început când fiul meu avea 5 ani şi am rămas doar noi doi. A pornit dintr-o necesitate, iar acum, după 25 de ani, este mai mult decât un hobby, a devenit un bussiness cu acte în regulă.
Spune-mi, în câteva cuvinte, care este “superputerea ta” ? Hai să vorbim despre proiectul tău!
Mămica Șoapte Urbane: “Superputerea mea”, dacă mă întrebai acum 20 de ani, ţi-aş fi răspuns “fiul meu”. Au fost ani în care, oricât mi-ar fi fost de greu, privindu-l, mă reîncarcam.
Acum însă, răspunsul este altul. “Super puterea” este pasiunea pentru frumos, combinată cu miile de ore de muncă, de teste, de făcut şi desfăcut. Oare faptul că sunt perfecţionistă poate fi încadrat tot aici?
Proiectul Şoapte Urbane, în forma de acum, este dezvoltat de 4 ani. Doi ani de studiu dedicaţi în exclusivitate testelor de comportament ale muşchiului stabilizat. Un an în care am creat conceptul de mini aranjamentele prototip şi studiat impactul, evident cu ajutorul prietenilor. Absolut tot ce este integrat în concept, de la muşchi, plante, cutii, fotografii trebuie să fie de cea mai bună calitate.
Azi, Şoapte Urbane înseamnă o echipă. Există sedinţe foto planificate din timp. Majoritatea fotografiilor din pagină sunt lucrate de Corina Alexandrescu, pe partea de marketing am o colaborare cu Simona Alexandrescu şi în atelier lucrez cu Carina Cris.
De ce o astfel de alegere?
Mămica Șoapte Urbane: Sunt o mare iubitoare de flori şi parcă florile tăiate se duc prea repede. 🙂 Mi-am dorit să dezvolt un concept floral ecologic şi multă vreme am cochetat cu hârtia creponată. La un moment dat, Vlad, fiul meu, mi-a sugerat să dezvolt doar partea cu muşchi stabilizat şi plante cu structură lemnoasă. De aici şi alegerea.
Care sunt sursele de inspirație? Cum capătă formă un aranjament? Cât este arta și cât este tehnică?
Mămica Șoapte Urbane: O să sune a lipsă de modestie. Singura sursă de inspiraţie sunt chiar plantele cu care lucrez. Îmi pun pe masa de lucru câteva flori, elemente uscate, (la începuturi desenam) şi lucrez ca la un puzzle. Procesul poate dura şi două saptămâni, pentru că rezultatul trebuie să fie Wow! Dacă o întrebi pe prietena mea, Elena Andrei, artist plastic, o să spună că este artă 100%.
Este greu să “construiești” astfel de povești colorate? Ai un anumit ritual când creezi?
Mămica Șoapte Urbane: Când iubeşti ceea ce faci, totul devine o provocare, imaginaţia este turată la maxim. Ritual, da, întotdeauna cu fundal muzical, muzică clasică când concep noi modele. La final, când prototipul este gata, gata, dansez cu el. Partea cea mai haioasă este alegerea unui nume. La începuturi apelam la cei din jur, acum, de fiecare dată, îi invit pe vizitatorii paginii Şoapte Urbane.
Ce te motivează să mergi înainte? Să îţi doreşti dezvoltare?
Mămica Șoapte Urbane: Bucuria cu care sunt primite, feedback-ul constant pozitiv. Poveştile pe care le scriu o dată cu finalizarea lor. Lumea plantelor este fascinantă. Simt că pot să aduc multă culoare în jur doar jucându-mă cu multe texturi.
Spune-mi, Irina, cine fuge de dezvoltare? Pasul următor este Instagram şi un site de prezentare. Caut câteva recomandări.

Cum au reacționat cei dragi, cei din jur, atunci, la început și cum s-a schimbat atitudinea lor acum?
Mămica Șoapte Urbane: Reacția prietenilor a fost constant pozitivă, critică atunci când era cazul. Apropo de prieteni, am un ajutor de nădejde când vreau să testez rezistenta la transport. Fac coletul, trimit 500 de km, îmi face poze când deschide. Deseori, când pleacă în țări exotice, îmi trimit fotografii cu plante.
Nu m-aș vedea făcând altceva, dar dacă într-o zi, nu aș mai putea face exact ce fac acum, aș …
Mămica Șoapte Urbane: Hm, grea întrebare. Clar aș rămâne în lumea florilor, sunt fascinante, cel puțin pentru mine.
Și ca să încheiem cu zâmbetul pe buze, care este cea mai amuzantă întâmplare legată de pasiunea ta 🙂
Mămica Șoapte Urbane: Da, am auzit pe cineva spunând … Ea este doamna cu mușchi.
Mulțumim doamnei Ina – cea cu puteri magice 🙂 şi avem o surpriză pentru voi.
Un concurs călduţ 🙂 Șoapte Urbane pune la bătaie un aranjament floral ca acesta 
Ce trebuie să faceți? E foarte simplu:
1. Lăsați aici, pe blog, un comentariu, spunându-ne care este persoana pentru care vreți acest aranjament și de ce. Voi juriza împreună cu doamna Ina, deci nu vă sfiiți să fiți sinceri și originali.
2. În semn de mulțumire pentru generozitatea sponsorului, ar fi drăguț să aruncați un ochi pe pagina Șoapte Urbane – poate vă inspirați pentru alte daruri minunate, tot se apropie luna Martie, nu?
3. M-aș bucura să susțineți proiectele mamelor din comunitatea Work at Home Moms – sunt mame harnice, care pun mult suflet și pasiune în ceea ce făuresc. Periodic, vorbesc aici despre ele, deci, prin abonarea la blogul meu veți fi la curent cu ceea ce fac mânuțele lor harnice 🙂
Concursul se desfășoară în perioada 1 februarie – 16 februarie, urmând ca pe 19 februarie să anunțăm câștigătorul premiului.
Evident, m-aș bucura și eu de like-uri la postarea mea sau de distribuirea articolelor pe care le scriu. Asta înseamnă să ne pese de cei din jurul nostru, nu?