Category

Cine nu iubește florile?Cum am depășit perioada

Introducere…despre flori

Nu-mi plac florile. Aproape de nici un fel.  Mi-e milă să le rup, nu îmi place să văd flori uscate și leșinate, nu îmi place să le arunc la gunoi, mirosind a moarte și mucegai.

Cred că viața pentru florile care stau în apă, să ne bucure pe noi, este atââââââât de scurtă.

Pe de altă parte, nu am știut niciodată să am grijă de plantele vii. Poate pentru că mereu sunt în dubii dacă e mai bine la soare, pe pervaz sau undeva mai sus, dar nu direct lângă geam.

Cât de des să le ud? Cât înseamnă suficientă apă și cât de des e nevoie să le uzi? Ce fel de pământ și ce fel de recipient?

O grămadă de întrebări și necunoscute pentru mine. Plus, pisica noastră care le atacă mereu. Așa că, de fiecare dată când primesc flori – mă refer la zilele de aniversare, sărbătorile pentru doamne si domnisoare din martie, etc. – am avut un stres cu florile.

Viața fără flori

Am la birou câteva flori primite cărora le merge bine aici, pe pervaz. Le udăm cu rândul, eu sau colegele mele. Nu par să ceară prea multă atenție, dar mă bucură când le văd înflorite și câteodată, o pauză de la activitățile rutiniere este un respiro în care privesc pe geam și, mereu, mă minunez de frumusețile de pe pervaz.

Poate acestea sunt doar fițe și credeți că oamenii care nu iubesc florile sunt așa, niște exponate pe cale de dispariție. Toate femeile iubesc florile, mi-a zis odată cineva. Ei, aș! Și dacă nu, care e buba?

Scriu aceste rânduri la câteva zile după ce am mai adăugat un an la frumoasa vârstă. Și pare că anul vine cu niște revelații.

Ce vroiam de fapt să spun este că tot în februarie, am descoperit florile altfel de la doamna Ina. Cum care Ina? Doamna Ina de la Șoapte Urbane.

Şoapte Urbane sau cum arta prinde viaţă colorată

Anul trecut, tot în februarie, o descopeream, alături de voi, cititorii mei, pe mămica Șoaptelor Urbane într-o discuție relaxată despre artă, viață, motivație și culoare.

Ne întâlnim rar, când eu reușesc să ajung la evenimentele WAHM din București 🙂 La Mame meseriașe am învățat să facem flori din hârtie creponată și să scriem povești, experiență care a fost foarte apreciată de Matei 🙂

Eu printre flori

Timpul a trecut, m-am bucurat foarte mult de micul aranjament care îmi colora raftul de cărți. O vreme, am uitat de el, apoi mi-am dorit un colț colorat la muncă și l-am mutat acolo, pe un colț de noptieră, printre agrafe de birou și lucrări cu termen.

Micul aranjament cu flori de lemn era prilej de zâmbet, ori de câte ori îl priveam. Cum FB are marele beneficiu de a ne trata cu imagini, am surâs descoperind colecții noi, aranjamente care mai de care mai inventive, alăturări de culori și materiale de lucru la care nu m-aș fi gândit.

În apropierea zilei mele de naștere, am primit iarăși minuni 🙂 Nu las zilele să treacă fără să vă arăt și să vă mărturisesc, sincer, că am învățat să iubesc florile Inei.

Acum, iubesc florile de la Șoapte Urbane

Pentru că modul în care sunt lucrate îmi ia de pe umeri responsabilitatea de a sta prea mult să le port de grijă. Pentru că par atât de fragile, încât îți vine să leții ascunse, dar sunt atât de puternice încât le vrei expuse, admirate, privite și iubite. Am primit niște căsuțe roșii, șuguiate și mândre care arătă wow și care protejează perfect miezul creat gingaș de doamna Ina.

Așa se face că acum, mă bucur de flori rezistente, care nu cer nimic de la mine, în lumea asta în care toată lumea aleargă și vrea și cere 🙂 Mă bucur de mici aranjamente care mă fac să zâmbesc.

Am învățat să iubesc florile, deci…mulțumesc, Șoapte Urbane, pentru darul de lumină și drag!

Voi iubiți florile? Hai să vedem cine mai e pe aici și are povești cu și despre flori!

Facebook Comments Box
Facebooktwitterredditlinkedin

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.