Esențe (și gânduri) de primăvară

De când mă știu, am petrecut sărbătorile în familie. Cu tot cu agitația și pregătirile post sărbători. Cu tot cu marea curățenie post petreceri și cu spălatul vaselor după plecarea musafirilor. Așa au trecut anii și din copil, am devenit adolescentă, apoi domnișoară și acum, am ajuns la casa mea, cu soț, copii și purcel, pardon… pisică!

Până când a venit pe lume M., am fost prezentă mereu, în casa părinților mei, la pregătiri, am ajutat cât am putut și mi s-a permis (nu de alta, dar pe lângă cele 2 mâini stângi, am avut mereu de-a face cu maestra de … ceremonii, MAMA, care preferă, de multe ori, să facă lucrurile în ritmul și ordinea EI). Nici eu, nici sora mea nu am fost ïnstruite”de mici să gătim, așa că am început să … experimentăm, când am plecat de acasă. Eu nu sunt foarte pasionată, dar sunt zile când gătesc zâmbind, cu mare plăcere. Îmi place să inventez, să modific pe ici, pe colo rețetele și să degust apoi rezultatul. Uneori reușește experimentul, alteori, nu.

Dar toate reușitele mele culinare țin să le povestesc Mamei. De ce ei? Pentru că ea este și va rămâne mereu un fel de reper (al meu) în bucătărie. Pentru că am multe mâncăruri/dulciuri pe care, deși le pregătesc uneori, altfel, știu că simt nevoia să regăsesc gustul din copilărie, din adolecență. Al preparatelor pregătite de Mama.

Acum, de Sfintele Sărbători de Paști, cu atât mai mult mă gândesc la ea. E ziua ei. Și casa miroase a cozonac bun, cu multă multă nuca (la ea) și a pască cu brânză și stafide (la mine). Prima mea pască… Mă simt tare, tare mândră de isprava asta!

La mulți ani, dragă Mamă!

Hristos a înviat, dragii mei! Să aveți parte de sărbători liniștite, senine și pline de oameni și clipe luminate!

Sursa foto:

http://www.admir.ro/c/34-category_default/condimente-esente.jpg