Sapte luni +

Cum trece timpul…:)

Pui mic, ai trecut deja in a doua jumatate a primului tau anisor langa noi. In fiecare zi, te descopar mai bun, mai cuminte, mai mare…Sunt ore pe care le petrec fara tine si, desi mi-e bine cu viata mea de “dinainte de tine”, ramane mereu un gol. Te port mereu in gand, ma grabesc sa ajung la tine repede, sa te strang in brate si sa ma bucur cand imi spui…MAMAAAAAAA….Nu as fi crezut vreodata ca e asa frumos, asa bine, asa greu si asa “nemaitrait” cand un bot de om te cheama…Cand stii ca are nevoie de tine, ca prin tine creste, invata si devine ceea ce ii e dat sa fie.

Te-ai trezit si imi zambesti dintre perini.Te ridici in picioruse bine si trebuie sa te “pazesc” mereu pentru ca esti foarte curios, esti “argint viu” cum spune bunica.

A venit toamna si zilele trecute, privind copii si parinti alergand grabiti spre scoala ma gandeam…cu cate emotii si sperante vom face si noi acelasi drum peste vreo cativa ani.

Copilul meu, imi doresc sa putem aseza in tine – noi, parintii tai – toate sentimentele frumoase, toate invataturile bune si toate sfaturile folositoare. Imi doresc sa cresti drept si demn, sa fii curajos si vrednic, sa apreciezi sinceritatea si sa iubesti oamenii. Mi-ar placea sa pasesti incet, dar hotarat, sa vorbesti frumos, dar cu rost, sa gandesti corect si complet. Ne dorim sa cresti in lumina, in adevar si in dragoste. Putem doar sa speram ca iubirea noastra, dedicarea si timpul nostru, te vor face sa te dezvolti in directiile in care iti e menit.

Te imbratisez cu drag, cu dor…caci dormi, ingeras scump si te-as saruta, dar nu vreau sa te trezesc.

Facebook Comments Box
Facebooktwitterredditlinkedin

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.