Pentru toti cei care…

Multa vreme am fost convinsa ca prieteniile rezista in timp daca sunt intretinute de rabdare, de respect, de sustinere reciproca. Multa vreme am stiut ca oamenii sunt buni(cu adevarat buni si pentru totdeauna onesti) pentru ca asa am ales sa ii percep.

Dar nu-i asa.Exista oameni care iti dau cu prietenia in cap.Exista oameni care sterg cu tine podeaua si apoi isi apara comportamentul cu fel de fel de replici, care mai de care mai acide si mai „dragute”.Exista oameni care nu te cunosc, nu au facut vreodata un singur efort sa stie cine esti si se trezesc datori sa emita judecati despre persoana ta pentru ca …ei bine, habar n-am pentru ce.

Nu raspund la provocari.Nu merita.Si, oricum, nu conteaza.

Insa…am voie sa spun ca sunt trista?Am voie sa spun ca nu mai cred in cuvinte?Am voie sa oftez, gandindu-ma ca m-am inselat…iar m-am inselat in privinta oamenilor?

Chiar si asa, stiu ca va sa fie primavara.Curand. Si o sa se faca soare.Si pe strada mea.Pana atunci, nu raspund. Nu mai raspund.Ce rost ar avea?E tot atata „zarva” si tot asa de efemer tumultul de azi.

Noapte buna, copile!Va veni vremea de implinit vise si va veni vremea sa uiti…