2 luni.Botez.Emotii.Vaccin.Emotii.

Timpul trece repede de cand bebe Matei a venit pe lume. Prima luna a fost grea. Si lunga. Si…a trecut. Ne-am mutat apoi acasa si am inceput sa scutecim textil. Am inceput sa ne crestem piciul doar noi, in linistea insorita a mansardei noastre. Bebe a implinit 2 luni de Pasti. Primele sarbatori in noua formula au trecut ca prin vis, intre alaptarile din miez de noapte, masina de spalat care spala si spala si parca nu mai termina, listele de cumparaturi si emotiile mele privind primul eveniment important din viata pustiului meu. Matei a fost cuminte la botez. N-a plans, n-a protestat cand alte brate decat ale noastre l-au manevrat, imbracat, dezbracat, imbaiat. A fost atent la slujba si i-a zambit nanutei in semn de recunostinta. A privit cu ochii mari si senini cum a fost botezat, s-a lasat intors pe toate partile pana a devenit Matei cel botezat – o mogaldeata de om cu camasa cu volane, pantaloni cu dunga si sapca de Gavroche. A zambit frumos la poza. Si dupa, a mai stat o perioada buna in brate la nana, in timp ce preotul vorbea cu glasu-i dulce. Atata doar…dupa baita, Matei stie ca are intalnire cu milcuta lui draga, ca ne privim infinit unul pe altul pana cand unul dintre noi ( de obicei el primul) adoarme. Asa ca, Matei cel cuminte mi-a semnalizat ca merita o rasplata pentru ca a fost cuminte. Asa ca mi-am alaptat copilul in biserica, langa Icoana Mariei cu Pruncul. Atata incantare ce am putut aduna amandoi in clipele astea, ca nu pot spune! La scosul din mir, nana a avut ceva emotii, dar s-a descurcat foarte bine. Alte emotii, alte hainute noi, aceleasi ganduri bune si multa iubire in jur. Puiul meu era cuminte si inainte de bote,z dar acum il vad luminat, imi zambeste lung si eu ma topesc toata. Azi am facut primul nostru vaccin. A plans putin, eu am suferit crunt. Bebe MAtei s-a facut mare…Are deja 2 luni si ceva….Acusica trecem la diversificare… Mateiut doarme frumos in cosuletul lui, ziua. Pentru ca noaptea este langa noi. Imi iubesc piciul asa cum nu credeam ca este posibil. Am familia la care visam. Nu ma laud, imi scriu mie ca sa nu uit niciodata. Ca sa fie negru pe alb, in clipele cand va fi mai greu… PS: Anul trecut pe vremea asta, Matei inca nu ne alesese sa ii fim parinti. Anul trecut pe vremea asta, puneam la cale escapada noastra romantica in Italia. Anul trecut pe vremea asta, eram doar NOI…