Alaptez si imi place!

La inceputul lui iunie 2011, am ramas insarcinata. Testul de sarcina arata 2 liniute. Asa a inceput cea mai mare, mai frumoasa, mai grea si mai speciala „misiune” a vietii mele. Am citit multe pe parcursul sarcinii, am fost o graviduta activa, m-am bucurat cat am putut de minunea care crestea in pantec. Mi-am propus sa nasc natural si sa imi alaptez copilul atat cat va dori. Nasterea nu a fost asa cum mi-as fi dorit, s-a ajuns, in cele din urma, la cezariana…din pacate. Am fost putin dezamagita, dar, operatia asta pe care nu mi-o doream si pe care totusi, al ales-o, speriata de „parerea specialistului”, a fost un motiv in plus ca sa alaptez. Eram gata sa fac orice ca puiul meu sa aiba parte de laptele bun, hranitor, complet si suficient de la mami.

Matei a venit pe lume pe 16 februarie. Am cerut repede ceai de lactatie. Am primit si am inceput sa beau. Am reusit sa scot, la 2 zile dupa cezariana, putin lapte. Jumatate de lingurita. Cateva picaturi. Dupa o lupta apriga cu „mulgatoarele electrice” pentru ca bebe era micut, la incubator si nu putea sa traga. Am ajuns cu picaturile mele la tanti care pregatea biberoanele. Ma priveste chioras : Atat?????????????? Zic : Da. Si cum sa scot eu picatura din beberon??? ma intreaba siderata. Nu, stiu. Dar eu nu plec de aici pana nu imi dati picatura mea sa i-o duc bebelusului meu, raspund eu, sigura pe mine. Stiam si-n vis ca oricat de putin e colostrul, pentru bebe e vital. Am fost la pompa din 3 in 3 ore, cu pauza doar noaptea de la 11 la 5. Timp de 4 zile. Cu fiecare data, deveneam mai „profi”, lapticul iesea mult, galben si bebe a iesit din incubator. Dupa 1,5 zile bebe primea laptic doar de la mine, chiar daca inca din seringa. Dupa 2 zile, l-am pus prima data la san. Bebe stia sa traga, avea o putere la care nu m-as fi asteptat. Dar obosea repede si sfarcurile mele neformate nu-l ajutau tare mult.

A fost greu, am plans pentru ca durea. Am facut rani pentru ca nu reuseam sa il asez corect la san. Am avut un canal infundat si m-am cutremurat la gandul mastitei. Il tineam pe bebe la san, masam zona si il rugam sa ma ajute sa salvam milcuta lui draga.Si plangeam pentru ca durea. Si asa a trecut prima luna. Apoi, incet incet, lucrurile s-au inseninat.

Acum, bebe e mare. Creste Fat Frumos cat altii in 3 luni. Cu milcutele bune si datatoare de lapte am trecut, impreuna, prinrt-o mutare, prin emotiile primului vaccin, prin agitatia botezului, prin calduri infernale, si acum, mai nou, prin durerile de dinti. 

Nu e mereu usor, dar alaptez inca. Si imi place. Zambesc plina de incantare cand piscotel imi arata ca vrea papa la gurita. Deja ne relaxam impreuna cand vine vorba de alaptat. Am luptat cu prejudecatile, in primul rand ale mele, si am ajuns sa alaptez si in public, in parc, in masina, la plimbare, in fata blocului pe banca…