Anul trecut…
Se pare ca luna mai a venit pentru noi cu ceva „rememorari”. Anul trecut, pe vremea asta, hoinaream, de mana cu sotul meu, prin Roma. Ne doream un bebe, asteptam cu nerabdare momentul in care vom vedea cele 2 liniute, dar…eram inca doar NOI.
Anul trecut pe vremea asta, eram alintata iubitului meu. Era a doua noastra luna de miere, asa cum iti place sa spui, iubire. Au fost zile frumoase, calde, senine. Am batut la pas (mai mult) intreaga Roma si am vazut in sfarsit, multele minuni despre care iti tot citeam din ghidul turistic.
Anul trecut, erai doar sotul meu. Iubitul meu. Ushu bebe. Alintat. Si scump. Si mult iubit. Si….doar al meu.
Acum, te privesc si imi esti infinit mai drag. Pentru ca esti, in plus, tatal minunii ce ne lumineaza clipele. Esti tatic si chair daca te mai cert uneori, sunt mandra de tine, de tot ceea ce faci pentru noi.
Te iubesc, asa cum poate n-o (mai) spun asa de des…Avem, impreuna, in sfarsit, familia la care visai/visam dintotdeauna.
Buna dimineata, tati de Matei!
