Azi, NOI…
Au trecut milioane de secunde peste noi. Am crescut mult, am evoluat poate. Port in suflet o farama de minune si-n pantec o bucata de soare. Candva, vei intelege….Candva, vei stii ca timpul „n-are a face”. Azi, NOI a zambit toamnei. Maine, cine stie ce va fi.
Cred, cu toata fiinta mea, intr-un cuib pentru noi, intr-un locsor unic, undeva, poate cocotat intre nori, sau doar ascuns de un gard verde. Cred ca doar acolo, intre patru pereti, 2 perechi de ochi si doua inimi, imi pot striga iubirea. Atat de tare, atat de asurzitor, atat de nebun, incat sa o auzi doar tu. Si doar tu sa-i ghicesti sensul si directia.
Simt nevoia sa te imbratisez tare, ca si cum mi-ar fi groaza ca vine toamna. Ca si cum nu vrea sa imi burniteze in ganduri despartiri noi. Ca si cum maine, nu stiu daca va mai exista, si azi e tot ce am, tot ce pot purta cu mine dincolo. Dincolo de ce, vei intreba zambind…Dincolo de vremi si vremuri, iubire. Dincolo de frunzele care mor, dincolo de strigatul disperat al pasarilor ce-si iau la revedere de la cuiburi, dincolo de ochiii tai, dincolo…
N-am mai scris de mult, dar vorbele, au dospit in buricele degetelor, m-au chinuit in vise, mi-au alergat demente prin vene si mi s-au urcat victorioase la cap. Asemeni unei maladii. De ce am crezut oare ca pot sa nu scriu?Ca pot sa nu verbalizez ceea ce trebuie sa se reverse?Cum am avut indrazneala sa tac atata amar de vreme?Mi-am strans de gat fiecare incercare, i-am dat in cap cu nonsalanta unui transant „nu conteaza” si am mers mai departe.
Dar, nu mai stiu sa tac. Trebuie sa las gandul sa se reverse, trebuie sa iti spun, trebuie…Iar tu, dragul meu, sa nu te indoiesti niciodata. Sa nu iti muti visele din palmele mele, chiar daca eu tac. Chiar daca eu dorm si pare ca nu-ti mai veghez respiratia. Chiar daca pare ca zambetul meu e departe si nu te mai poate incalzi. Eu, raman, mereu. Noi a invins. O data in plus. Azi, NOI s-a ridicat din propria cenusa si asteapta, curajos, ploi si vant si „nu-„uri categorice. Azi, o data in plus, nu mi-e frica. Nu ma dau batuta, nu ma predau si nu abdic de la convingerea mea.
