Cea mai frumoasa zi
Ascult pe Andries. As canta, daca as fi convinsa ca merita. Insa mi-e suficienta vocea lui. Ma gandesc la cea mai frumoasa zi.Care ar fi?Cu cine as petrece-o?Ce culori ar avea?Cat de lunga ar trebui sa fie aceasta zi ca sa ma satur de ea?De formele ei pline, de clipele ei mustind de iubire, de fericire….?
Azi a fost o zi frumoasa.De fiecare data cand te stiu, cand te simt aproape de mine, de inima mea, e frumos.E dureros ca ma tem.E greu sa nu te alung, dar daca ma pot abtine sa o iau la goana, daca ma pot stapani sa nu imi plec privirea, mi se incalzesc visele.Din drag de tine.Din dor de NOI.
Cea mai frumoasa zi?Va fi atunci cand am sa ma pierd, in bratele tale. Ma voi opri sa ma odihnesc acolo, o vreme. La tarmul iubirii tale, am sa privesc apusul ingandurata. Am sa masor zilele si noptile dupa lumina din privirea ta. Am sa ghicesc anotimpul dupa zambetul tau si dupa forma lunii.
Nu stiu mai nimic despre tine.Mai mult te ghicesc, mai mult te inventez.Off, ce tare-i Andries!Si cum farama el toate lacatale inimii mele.Bun mesager ti-ai ales, n-am ce spune.Ar trebui sa fiu furioasa ca nu-mi spui tu, ca-l lasi pe el sa ma „vrajeasca” usor cu vorbele lui.Putine verbe, mai mult ofteaza.Si-mi canta despre noi.Iar tu, hotomane, stii asta foarte bine.
Te-as saruta acum.M-as lipi de obrazul tau departe.M-as pune pecete pe buzele straine care ma striga uneori.Iti zambesc.Sunt multe clipe din zi si din vis in care-ti zambesc.Si nu-ti spun, cand se face zi, ca-ti simt lipsa. Azi noapte, mai ales, mi-am faurit un vis in care erai aproape.Asa de aproape si-asa de al meu incat, azi dimineata, m-am trezit speriata in asternutul alb.Fusese un vis sau doar ai plecat inainte sa ma trezesc eu?Parca acum inteleg ce spun nebunii poeziilor – „nebun de dor”. Da, la asta se refera, cu siguranta.
Cea mai frumoasa zi….?Andries a trait-o.Eu iti scriu despre ea.Tu o sa iti inchipui cum ar fi ziua asta cu mine. Mi-ai spus de multe ori, dar ma tem sa te cred.Ma tem sa te vreau.Ca si cum as putea sa lipesc simtirea de acum pe un alt chip.Ca si cum ar fi suficient de cate ori primesc firimituri. Ca si cum as putea sa mint galma asta care bate.Mereu.
Nimeni in lume nu are ochii tai. Nimeni nu poate sti ce faci, ce-mi spui, ce-mi taci. Doi nebuni care cred cu disperare in minuni, care viseaza iubiri de dincolo de timp. Mi-e drag sa stiu ca pleoapele tale se vor odihni cuminti privind vorbele mele. Mi-e bine cand stiu ca iti pot transmite un gand bun, care sa te ajute sa fii bun.Mai bun, sa fii acela care mi-e drag, in ciuda a toti si toate.
Dormi, zambeste, viseaza.Dar nu uita de mine.Nu inceta sa crezi ca eu sunt EA.Nu pierde firul subtire care te aduce mereu, inapoi.Intr-o lume unde sunt eu, cu multe vise.Cu multe sperante.Cu multe vorbe al caror inteles doar tu il poti ghici.
E tarziu si iti sarut gandul. Fie ca seara sa-ti fie lina si dulce. Fie ca dimineata sa te gaseasca senin si dulce, sa te vada razele soarelui in bratele celei dragi, in bratele iubirii.
Te sarut pe vise, iti mangai usor fiecare dorinta ascunsa in inima si veghez somnul tau, iubire! Tie, dragostea mea….de departe. De azi si de ieri, dintotdeauna si de fiecare data. Iti inchin gandul, surasul.Tie….
….De azi, mereu, am sa port pe retina chipul tau.De fiecare data cand voi asculta pe Andries. Sau pe Alifantis.De-acum, muzica lor va fi sinonima cu ziua de azi.Cea mai frumoasa zi. De pana acum. Cu tine.
PS: Ce putin este necesar pentru a fi cu adevarat fericit.Pentru unii oameni si in anumite momente. Ce noroc sa fie asa!
🙂