Frici

Anul 2024 a venit cu gânduri și realități noi, pentru mulți dintre noi. Am adus pentru voi prilejul de a vă adânci în rugăciune iar acum vin, încă o dată, în fața voastră, cu o colecție de frici.

Cu toții le avem, cred. Sau nu. Hai să reformulez. Fiecare femeie are propriile frici. M-aș bucura să pot vorbi, cândva, vreodată, cu un Bărbat despre ceea ce vede el în această categorie generică de ”frici”.

Revin. Azi vorbim despre frici pe care le (re)simt doamnele și domnișoarele. Știți la ce mă refer, nu?

Ce mă fac eu dacă nimeni pe lumea asta nu mă vrea? Dacă nu mă vede? Dacă nu mă acceptă așa cum sunt? Ce mă fac dacă nu-mi iese gustul ciorbei așa cum „trebuie”? Dacă mă îngraș? Dacă nu am noroc de X sau Y? Cum reacționez dacă primesc avansuri de la un profesor/șef? Cui și cum cer ajutorul? Dacă nimeni nu mă crede?

Am încercat să redau aici câteva frici despre care am auzit, în jurul meu. Doar câteva mai soft, în primă fază, să spunem. Dar aș putea merge mai în profunzime să vorbesc despre frici care ne îngheață sângele în vine – dacă îmi pierd viața sau capacitatea de a avea grijă de copiii mei? Dacă nu mă descurc să fiu o mamă bună pentru ei? Dacă prietena mea cea mai bună nu mai vorbește cu mine? Dacă nu sunt în siguranță în locul în care știam că am o casă, alături de oameni pe care îi puteam suna oricând?

Trăim în vremuri tulburi în care avem informații din toate părțile, le credem si le folosim sau nu, depinde de noi. Văd în jur multe situații în care femeile par să fie înghețate de frici (generic vorbind, e foarte posibil să poarte alte nume ceea ce ele simt și/sau manifestă). Așa că, din locul în care sunt ele, nu se mai vede luminița de departe.

Da, mă refer la femei care rămân blocate în locuri unde nu se mai regăsesc. Care se odihnesc sau se ofilesc, depinde ce culoare au ochelarii pe care îi porți, în joburi, relații, prietenii, contexte care nu le mai aduc bucurie, care nu le mai oferă prilej de creștere.

Văd femei frumoase care se tem pentru cum sunt văzute dacă nu sunt ”perfecte” după standarde pe care nu le înțeleg. Sau care se supun, de bună voie, unor standarde, unor tipare impuse de alții. Pentru că…e comod, e ușor, e previzibil, face toată lumea, etc.

Văd femei care se tem. Care sunt victime sau care sunt salvatori. Femei pe care le văd pentru că le-am căutat în jur. Nu o să le demasc identitatea, până ele nu vor fi pregătite. Dar le vâd, în jurul meu. Dacă privești cu atenței, cred că e foarte posibil să le vezi și tu.

Nu e ușor să fii femeie, dar e începutul vieții. E responsabilitatea uriașă între a fi și a nu fi. Să ai umeri fragili, să îți ții puterea mai degrabă în inimă decât în brațe și să simți că depinde cel mai mult/doar de tine să fii pace. Să repari, să cureți, să ștergi, să ridici, să alini, să hrănești.

Toate sunt în puterea ta. Și cand te temi, dar trebuie sa pari puternică în fața lor, să îți ascunzi fricile și lacrimile pentru că e rolul tău sa găsești argumente și moduri noi în care să mergi înainte, fără frici. Să știi, să cauți, să inventezi povești, rețete ca ei si tu sa nu intrați în panică. Să cauți rezolvări. Cu alte cuvinte, să treci peste frici, peste freeze mode și să mergi înainte.

Dacă descoperi în jur o astfel de femeie, copleșită de frici, nu sări să o salvezi dacă ea nu e pregătită. Dar rămăi prin preajma, dacă ea îți permite/cere asta. O fi puternică sau o fi pe cale să cadă în genunchi, într-un plâns isteric de eliberare, dar e posibil să aibă nevoie de cineva acolo, alături.

Dacă tu ești o astfel de femeie și încă nu ți-ai găsit drumul, dacă încă te mai lași doborâtă de frici și umbra lor imensă, te văd. Te aud. Te cunosc. Da, cu tine vorbesc! Ești un om întreg, ești la fel de bună și de pregătită pentru viață chiar dacă uneori simți că e prea mult. Nu mă cunoști și poate rândurile astea crezi că au ajuns întâmplător la tine. Aș vrea să știi doar că nu ești singură. Că există o lumină la capătul drumului tău și că poți ajunge acolo.

Ia-ți cât timp ai nevoie. Adună în jurul tău tribul care simți că te poate susține. Plânge-ți fricile, simte-le, chestionează-le și respiră. Cu toții avem frici. Unii dintre ei aleg să meargă mai departe din nebunia (sau curiozitatea, dacă vrei) de a vedea ce e dincolo. Alții își spun că nu au nimic de pierdut. Pentru tine, poate fi diferit. Tu știi cel mai bine ce simți și până unde poți lupta.

Dincolo de frici, poți regăsi ceea ce ai pierdut când ai început să te afunzi în întuneric. Pe tine, întreagă, minunată, pregătită de o viață plină de iubire și pace în suflet. Doar tu poți știi dacă ce e dincolo…e mai mult decât aceste frici…