La ceas de seara

Cum se face oare ca in februarie ma napadesc iubirile?Ma troienesc dorurile si ma adulmeca insistent visele? Cum se face oare ca marile iubiri se nasc incet sau fulgerator, dar intotdeauna trec dincolo de spatiu, de timp, de vremuri si de vreme?

Cum se face ca mi se face un dor nebun de ochiii tai…..Desi nu esti departe.Desi nu esti al alteia, nu cu adevarat. Cum se face ca mi-e drag de tine desi….?La ceas de seara, pun cam multe intrebari, nu-i asa?Sunt sigura ca vei zambi. Sunt sigura ca te-ai nascut dintr-un zambet si iti sunt draga tocmai pentru ca eu sunt farama de lacrima. Sunt sigura ca iti vei face timp, in gandurile tale importante si revelatoare, sa te opresti putin asupra gandului ce poarta numele meu.Si vei zambi.

Asta seara am simtit nevoia sa vad cum a inceput totul.Am forat adanc in memorie si-n suflet si am descoperit ca esti adanc amprentat peste tot. Ca imi curgi prin vene si chiar si-n secundele grele cand nu ma gandesc la tine, seva mea cea mai adanca te stie. Te recunoaste dintr-o mie de zari. Te-ar putea adulmeca de la o mie de leghe marine si n-ar fi tarziu sa iti spuna ca e suficient sa EXISTI.

La ceas de seara, ma intreb cum de am stiut sa traiesc frumos clipa de nebunie de atunci, de demult. Eram un copil, soptesc.Esti inca un copil, imi saruti vorbele in ureche. Si totusi, copilul asta….copila asta te regaseste in toate. Te culege din rasaritul soarelui, te mangaie in stele, te imbratiseaza in fulgii de nea, te cheama in vise. Copila te crede mereu senin.Te ghiceste uneori intunecat si rece, dar se roaga sa iti fie iertate ratacirile. Eu pentru tine, sunt o adiere.Stiu. Sunt un vant cald, de primavara. Pe care il regreti in absenta si il cauti in prezentele din jur.

Stiu, dragul meu.Mi-ai spus.Fara sa imi fi vorbit vreodata despre asta, mi-ai spus. Si daca ma alint, cerand cu ochii mari si galesi juraminte pe jumatate adevarate, daca iti zambesc stramb si ma inrosesc ori de cate ori discutia aluneca spre culmi periculoase….e pentru ca imi place sa te stiu in jocul meu. Mereu alert, mereu schimband regulile. Mereu aici, dar mai mult acolo. Mereu al meu, dar intotdeauna si-al lumii. Intotdeauna cu mine si niciodata „doar” cu mine.

Asa mi-e dat mie. Sa-ti scriu la ceas de seara ca te astept. Sa-ti cant la ceas de seara ca te vreau. Sa-ti soptesc la ceas de seara ca mi-esti drag ca lumina ochilor. Ca sarea-n bucate. Ca viata in libertate.

La ceas de seara, ma cuprinde jalea. Si va sa vie primavara curand, sa stii. Stiu, pentru ca m-apuca asa napraznic un dor de duca…Ma cutremur de ganduri pentru tine si imi impun sa stau locului.Inc-o zi, inc-o noapte sa mai stau. Sa mai veghez minunea, sa mai astept minunea. Pentru ca vezi tu, iubire, minune e ca ne-am intalnit din departari. Minune e ca ne avem pe lume, unul pe altul. Minune e ca nu ne doboara dragul si dorul. Minune e cand cantitatea exacta, precisa din drag si dor, ne fac sa ne luam de mana, sa ne uram „noapte buna”, sa ne sarutam de „buna dimineata”.

E o minune ca azi, la ceas de seara, dupa viforul din lumea nebuna, dupa vesti urate ce stau sa darame lumile, mi-e drag sa te strang in brate ca si cum n-am fi decat doi pe lume. Noi doi. Fara umbrela, fara scut si fara vorbe.

La ceas de seara, te port cu mine-n gand. Si de-ar fi sa fie iar inceputul, „inceputurile noastre”, n-as schimba nimic. Tot asa de drag mi-ai fi. Tot asa de sincer mi-ar fi dor de tine. Tot asa de departe te-as trimite ca sa te pot chema.

Si ascult muzica ta.Muzica „noastra” pentru ca tu o imparti cu mine. Si port pe pleoape sarutari vechi, ce si-au schimbat gustul, dar nu si aroma. Dansez in camera intunecata si tu ma inveti pasii. Nu mai stiu raspunsurile, dar tu imi asterni toate intrebarile la picioare. Si de-ar fi sa tac de-acum, tot ai stii ca-s aici.

Ca sunt a ta, ca mana in brat. Ca imi apartii ca bataia grabita, speriata a inimii mele. Ca nu pot, nu vreau, nu stiu sa fiu altfel. Noi doi, iubire, suntem dincolo de vreme.Dincolo de timp si spatiu. Asa am fost mereu.Asa vom ramane intotdeauna.

Te chem in asternutul vernil al clipelor noastre de freamat. Te astept in camera oranj a iubirii noastre de frumos. Te sarut in diminetile albastre ale ratacirilor din lume. Te vreau in noptile aurii ale baladelor lunii. Te……

Cum se face ca simt tremur de primavara si fum de dragoste ? E prea devreme?Prea tarziu? Stiu ca te am, te vreau.In rest, nu-mi pasa sau nu stiu.