Recenzie Slowly Veggie
Când eram acasă la mamă (nemăritată, ne-mamă) aveam o grămadă de timp liber. Pe care nu îl foloseam învățând să gătesc. La fel ca mama, spuneam că voi deprinde și aceste dexterități, când va fi vremea.
Și a venit vremea. Mai greu sau mai ușor, am început să gătim împreună. Eu și domnul Soț, am decis să împărțim și bucătăria. Unul curăța cartofii, altul ceapa. Unul tăia legumele, altul spăla vasele. Și așa, ne-am format, alături și investind aceeași energie și creativitate, gustul de a găti.
Apoi, am renunțat la carne. De orice fel. Au rămas în meniu lactatele, fructele, legumele, peștele și derivatele. Așa am dus nu una, ci două sarcini la termen. Nici unul dintre copii nu a primit carne și nici nu îmi propun să guste în viitorul apropiat.
Cum s-ar spune, așa se poate descrie, pe scurt, începuturile noastre vegetariene. Cum au spus-o alții, mai pricepuți, Slowly Veggie.
Da, azi, 5 ani mai târziu, am 2 copii. Pentru care gătesc aproape în fiecare zi. Pe care îi cresc frumos, pe care îi iubesc și îi hrănesc sănătos. Celui mare i-am explicat de ce noi, părinții lui, am ales această cale. Cel micuț va primi același tratament, când va fi vremea unor astfel de explicații.
În lumea vegetarienilor, ne bucurăm de gust, de culoare, de aromă. Poate mai mult decât înainte. Nu e greu să găsești soluții gustoase, sățioase și mai mult sau mai puțin elaborate de a găti pentru cei dragi. La început, a fost mai greu. În special la mesele în familia extinsă, într-o cultură gastronomică nu foarte atentă la grăsimi, abundentă în cărnuri și preparate care conțin diferite tipuri de carne. În special la sărbătorile mari, când toată familia se reunește în jurul mesei… Ne-am obișnuit, s-au obișnuit și ai noștri. Ne vedem în continuare, la noi sau la ei, ne bucurăm de timp împreună, de conversație și de bucate. Fără carne.
Pe lângă cele câteva site-uri/bloguri de unde mă inspir, pe lângă multele rețete reinterpretate, am descoperit, încă de la primul număr, o minune de revistă – Slowly Veggie.
Lucioasă și mirosind a hârtie proaspăt tipărită, plină de verde și idei faine, înțesată de oameni care inspiră și idei care mai de care mai apetisante, revista a fost devorată. De mai multe ori. Încă nu m-am săturat să o răsfoiesc.
Mă bucur că Slowly Veggie a adunat între paginile sale rețete, un inventar al bucătăriei vegetariene, diferite informații utile despre produse pe care vegetarienii (sau doar cei care prefera ingredientele naturale, de calitate) le pot folosi pentru a redescoperi savoarea meselor alături de cei dragi. O secțiune care m-a încântat a fost cea a bloggerilor care scriu despre alegerile lor culinare, dar și lista cu restaurantele (deocamdată doar din București) unde poți savura oricând produse sănătoase, naturale, vegane sau raw vegane.
Thumbs up, Slowly Veggie!
