Lenani. O lume de poveste

Interviurile mele sunt făcute din și cu suflet, îmi place mie să spun 🙂 Tonul lor este unul relaxat, încerc să arăt puțin omul din spatele unui job sau a unei pasiuni și cred că fiecare dintre noi are o poveste care e de folos, într-un context sau moment, celor din jur.

Astăzi, vă invit să o cunoașteți pe Elena, acea WAHM care se află în spatele brandului Lenani 🙂

Cine ești tu ?
Lenani – Bună 😀 Eu sunt Elena, mama, soție, suflet colorat îndrăgostit iremediabil de natură, Univers și artă. Sunt omul cu încurajări, zâmbete și optimism întotdeauna la purtător.
Care e pasiunea ta ?
Lenani – Pasiunea mea s-a materializat în desen și pictură. Dacă până acum aproape 5 ani mă manifestam prin scris, acum o fac prin artă. Fiecare etapă din viața mea a avut un mijloc de exprimare în funcție de circumstanțe. De când am adus un pui de om pe lume, simt că am găsit în sfârșit acel “ceva” pe care simt că îl pot face toată viața.
Dacă nu ai face asta, ai alege….? De ce?
Lenani – Știi că nu m-am gândit niciodată la asta? Poate pentru că nu concep să nu desenez sau să nu pictez. Când uneori iau mici pauze, după două zile deja îmi este dor. Dar dacă ar fi să nu mai desenez și să nu mai pictez… nu știu. Probabil m-aș întoarce la scris 🙂 Pentru că a fost prima dragoste și am avut întotdeauna feedback foarte bun când am avut ceva de povestit.
Cum arată o zi din viața ta?
Lenani – Nu am două zile la fel. Însemnând că niciodată nu știi la ce oră se gândește puștiul să se trezească. Poate la 10? Poate la 4? E întotdeauna o surpriză. Așa că de obicei, îmi fac programul după ora lui de trezire. După trezire, avem o mică rutină de dimineață, în funcție de ce zi este, am diverse activități legate de casă și copil în prima parte a zilei, apoi lucrez la comenzi. Dacă nu sunt multe de făcut în casă și puștiul se trezește târziu, încep să îmi lucrez comenzile de la prima oră.
Dar ca să vă faceți o idee, o zi completă în care mă ocup și de casă și de comenzi, arată așa: trezit, turnat cafea în cană, băgat haine la spălat, aspirat, șters praful, făcut mâncare, spălat vase, strâns rufe, activități cu copilul, răspuns la mesaje, promovare online, fotografii, postat pe pagină, interacționat în urma postării, împachetat colete, facturat, trimis mailuri, expediat coletele, căutat jucării, modelat figurine pentru băiat, lucrat comenzi și produse pentru stoc, băut cafeaua turnată dimineața.
Asta fac în cele mai aglomerate zile, dar dacă ziua este o idee mai liberă apucam să facem mai multe activități (copilul învață de acasă), să ieșim afară etc.
Dacă ți-aș întreba prietenii, cum te-ar descrie?
Lenani – Cred că ar trebui să îi întrebăm pe ei 😀 Probabil că m-ar descrie ca pe o persoană loială, echilibrată, creativă, optimistă și muncitoare. Am un cerc foaaarte mic și cu atenție selectat, așa că avem principii și valori comune. În mare, la fel i-aș descrie și eu pe ei.
Care este cel mai greu moment al zilei, pentru tine?
Lenani – Dimineața. Nu sunt și nu am fost o persoană matinală. La mine se potrivește zicala “cine se trezește de dimineața, cască apoi toată ziua”.
Care sunt, în opinia ta, motivele pentru care handmade-ul poate aduce plus valoare în viețile noastre? Dacă lucram handmade sau dacă dăruim handmade, dacă alegem să promovăm oameni care se ocupa cu asta…
Lenani – Sunt două paliere separate aici. Privind din punctul de vedere al creatorului care poate scoate un masterpiece dintr-o bază și câteva tuburi de vopsea, faptul că fac, creez ceva cu mâinile mele (că doar asta înseamnă handmade), îmi dă un sentiment de satisfacție imens. Mă simt mândră că din mâinile mele ghidate de suflet, inima și minte a ieșit X produs și că am reușit să îmi oglindesc cu succes starea și statusul interior din acel moment.
Apoi, privind din punct de vedere al cumpărătorului, țineți cont că de fiecare dată când achiziționați un produs lucrat manual, nu plătiți pentru o mașină de lux în plus sau încă o casă de vacanță pe mai știu eu ce insulă.
Atunci când cumpărați produse handmade, contribuiți la bugetul unei familii, la educația unui copil, la dezvoltarea unei mici afaceri.
Plus că orice produs lucrat manual are o notă personală, este special, unicat de multe ori, așa că persoana căreia îi va fi oferit respctivul cadou se va simți la rândul ei specială datorită faptului că nu a primit un produs lucrat în serie.
Cine te ajută, pe drumul tău?
Lenani – Soțul. Oricând, oriunde, indiferent prin ce am trecut, ce greutăți am întâmpinat, ce obstacole au părut să ne blocheze drumul, că au fost momente de fericire sau de deznădejde, el a fost alături de mine. M-a susținut întotdeauna, orice am ales să fac, și îi sunt veșnic recunoscătoare. De 12 ani suntem parteneri, și faptul că lucrăm amândoi de acasă (practic suntem împreuna 24/7) a contat foarte foarte mult. Ne cunoaștem foarte bine reciproc și ne susținem la fiecare pas.
Unde vrei să ajungi?
Lenani – Visul meu este să ne finalizăm căsuța de la țară (ridicată de mine și de soț), să îmi lucrez produsele în liniște în atelierul de la mansardă, produsele Lenani să bucure cât mai multe persoane, să merg la multe târguri în toată țara și să călătorim cât mai mult împreună cu cel mic.
Pentru cineva care este interesat să pornească pe drumul acesta, pentru cineva care caută răspunsuri și nu știe încotro să meargă, cum îi recomanzi să înceapă?
Lenani – Să privească în interior prima dată. Să se analizeze. Să își redescopere pasiunile, să îndrăznească să viseze mare pentru că cele mai mari opreliști ni le punem singuri, și să riște. Atunci când îți asumi un risc, sunt șanse de 50% să nu iasă cum ai planificat sau dorit. Dar și când iese, merită fiecare secundă și strop de energie.
E timpul pentru un mesaj de final pentru cei care citesc acest interviu 🙂

Lenani – Vă mulțumesc dacă ați citit până aici. Vă aștept cu drag să descoperiți universul Lenani (www.lenani.ro și facebook.com/Lenani.drawings) pentru că se întâmplă lucruri tare frumoase acolo, toate lucrate cu dragă inimă pentru a ajunge la voi atunci când aveți nevoie de un mic răsfăț vizual sau de un cadou special.

Interviu cu… Flori ( de primăvară)

Un nou interviu, de această dată cu un om drag inimii mele care a apărut în viața noastră la momentul potrivit. Mulțumim pentru răbdare și dăruire, draga mea prietenă ( sper că îți pot spune astfel?) , iar eu, înainte de toate, mă simt recunoscătoare pentru curajul pe care mi l-ai insuflat de a (re)începe să scriu.

– Să facem cunoștință! Cine ești, tu, draga mea?

Sunt un ”cumul” de vise! Voi completa cu ceea ce-am postat pe blog-ul meu, cu 3 ani în urmă: ” Este mult mai uşor să discuţi o problemă decât să dezvălui un sentiment. Atunci când dezvălui sentimente, dezvălui sufletul.

Sunt persoane care nu ştiu să se dezvăluie sau n-o fac din teama de consecinţe. Teama de-a fi văzut aşa cum eşti! De-obicei, cea care alimentează teama de-a te dezvălui, este critica. Fiecare remarca negativă îndepărtează pe cel de-alături; se retrage în spatele oricărei măşti pe care va reuşi să şi-o creeze, pentru a se adăposti de cei de care este privit, de atacatori.”
Îmi place să cred că fac parte dintre cei care au îndepărtat măştile,care nu-şi pierd energia, trăind pentru imagine, deşi au trecut mulţi ani până am învăţat să trăiesc cu mine însămi; am învăţat să cizelez, să şlefuiesc, să mă dezvolt, să fiu într-o continuă evoluţie, să trec dincolo de aparenţe şi imagini; am învăţat să socializez, nu doar să mă formalizez, am învăţat să văd frumosul, să trăiesc , să mă iubesc şi să iubesc necondiţionat, să ofer.

– Dintr-o “samă de cuvinte”, care sunt primele 10 care te-ar descrie? Ca femeie, ca mamă, ca pedagog, ca prietenă… Explica-ne care rol e mai important/aproape/ușor de “hrănit”.

Folosirea verbului a învăţa….da, e repetitiv, dar sper să fie ca un magnet pentru tine, cititorule!
Asta sunt eu, Cristina Florentina, care dintre prenume vă este mai simplu de rostit!  Am 38 ani, cred că timpul e de partea mea, chiar dacă unii consideră această vârsta deja tomnatică!…Cred că la orice vârstă te poţi reinventa, redescoperi, important e s-o faci, să nu mori cu regretul c-ai fi putut face ceva, dar nici măcar n-ai încercat!”

– Care este cea mai mare încercare prin care ai trecut, până acum? Dar cea mai mare şi dodoloaţă bucurie?

Încercări au fost multe, dar le-am perceput, preluat, recepționat ca atare – urmau să fie și vor mai fi!  Cea mai mare bucurie ?Copilul meu !

– Toți avem vise, dar unii sunt mai hotărâți să le pună în aplicare. Tu cum/ce visezi?

Vise?! O, multe, cei din jurul meu spun că exagerez! Visele sunt cele care-mi hrănesc inima-mintea-sufletul! Visez la mai multă încredere între oameni, zâmbete și armonie!
Da, cred în forța viselor transpuse-n realitate!


– Care este ultima carte citită? Dar ultimul film care ți-a lăsat o impresie puternică?

Ultima carte citită?”Viața te învață” (Eleanor Roosevelt).Ultimul film?”Hoțul de cărți”. Sunt o sentimentală, o romantică incurabilă, o visătoare, o idealistă. E clar, îmi plac cărțile și filmele ce-mi umplu inima-mintea-sufletul de emoții!

– Pentru că a venit luna martie, fa-ne o scurtă listă (pentru EI aflați în ceață) cu daruri dragi, de suflet, cadouri inedite pe care le-ar putea oferi doamnelor şi/sau domnișoarelor…

Daruri?!…cărți, răvașe pentru inimă-minte-suflet, zâmbete, surprize simple, atât de simple, dar care să surprindă plăcut!!!


– Cuplul între viața profesională şi creșterea/educarea urmașilor – ceva tips-uri din experiența ta?

Nu-i ușor să combini! Să fii mamă, soție, prietena copiilor și-a celorlalți, mentor, dar e frumos! Liantul?! Zâmbetul, gândurile bune, cuvintele dulci… și provocările…:)
Un strop de înțelepciune, un strop de nebunie, multă înțelegere, dăruire, bunătate și împăciuire.
N-am avut niciodată o rețetă, ci-am adaptat totul din mers. Nu-mi plac regulile, dar am principii!
Sunt un bun autodidact!…în cuplu, familie, educația juniorului și propria–mi dezvoltare.:)

– Cum arată o zi ideală, prin ochiii tăi?

O zi ideală?! Nu cred în ideal, nici în perfecțiune, pentru mine sunt himere…Cred în parcurs mai mult decât în rezultat!
O zi superbă?!
Plină de zâmbete, provocări pozitive, alături de persoane dragi sufletului meu sau persoane noi ce-mi devin apropiate, fără măștile cotidianului, fără resentimente, plânsete de orice fel… în care introduc și cărți, muzică, dans…și multă cafea…:)


– Esti mamă de băiat, cum si ce “pui” în bagajul lui pentru maturitate? 

Da, da, am un băiat!  …în bagajul său?!… emoții, sentimente, dorința de-a privi ALTFEL, a înțelege DIFERIT, empatizând de fiecare dată, a transmite și-a încerca dincolo de aparențe, a aprofunda, ținând cont de trio-ul inimă-minte-suflet. Să privească dincolo de nori, să vadă soarele mereu, să atingă inimi și suflete, fără temeri…să privească în trecut cu zâmebtul pe buze, să trăiască prezentul și să nu planifice prea minuțios viitorul… Să nu-i fie frică NICIODATĂ să simtă, să arate, să vorbească despre asta! Un copil/bărbat fericit!!! Fericirea depinde de noi…în foarte mare parte!

În loc de mărţişor sau cadouri deosebite …

Sănătate, iubire, armonie!
Zile, luni, ani, o viață ca-n povești!…tot iubesc eu mult poveștile, cărțile, în general…
…Pentru mine, orice carte are și este o poveste!

Mi-ar fi plăcut ca acest mic interviu, această mini escapadă în viaţa şi gândurile unui om frumos, să aibă loc într-un cadru ca cel de aici – https://onedrive.live.com/?cid=FFE8E03BC9093A69&id=FFE8E03BC9093A69%211201&authkey=%21APJqpNbtOPqw9vY&v=3 . Sunt sigură că astfel de cadre naturale sunt locuri unde pot începe prietenii trainice, se pot descoperi pasiuni comune sau, de ce nu, aşa cum visăm amandouă, se pot pune bazele unor comunităţi reale, veridice, pline de zâmbet şi ludic!

Mă bucur nespus că drumurile ni s-au intersectat, îţi doresc mult curaj să împlineşti multele şi frumoasele vise şi să fii răsfăţată cu unul dintre cadourile de care spuneam!