Cum te vad ceilalți oameni dragi?

Sunt zile în care te simți trist. Poate ai dormit prost sau doar nu ai chef să mergi azi la muncă. Poate colega de birou ți-a “furat” cana preferată de cafea sau nevasta nu ți-a pregătit pachetul “fix” cu ce ți-ai fi dorit. Te uiți chiorâș la cei din jur și nu te gândești nici măcar o secundă…Cum te văd ceilalți?

Nu că ar conta. Indiferent cum te văd ceilalți. Tu ești tu. Minunat, mirobololant. Extraordinar. Doar că ai o zi proastă.

La radio cântă o piesă faină. Cam tristă însă. Și parcă norii ăștia de toamnă fix azi și-au găsit să își facă de cap deaspura orașului tău. Fuck it!

Cum te văd ceilalți este important DOAR dacă este barometrul care te reglează pe tine. DOAR dacă acolo e energia, puterea, bucuria ta. Altfel, e doar o ALTĂ FAȚĂ a ta. Nu neapărat cea adevărată.

Dacă te schimbi pentru că CEILALȚI te vor cumva…ce spune asta despre tine? Despre puterea ta? Câteodată, îți dai seama că poți fi mai înțelept, că ai resurse să fii mai darnic, mai implicat, mai lucid în situații de criză, mai pasionat de ceea ce inimii tale îi face plăcere. Și alegi. TU alegi. Conștient. Să investești resurse, timp, energie, bani. În ceea ce îți place. Ție.

Cum te văd ceilalți atunci? WHO CARES? Dacă schimbarea pe care o faci pe tine te face să descoperi sensuri noi ale vieții, de ce e important ce SPUN/FAC/GÂNDESC ceilalți? De ce ai nevoie de confirmare din partea lor?

Înțeleg că nu ești sigur că e… ce trebuie… Dar cred sincer că… o schimbare, mai mică sau mai mare, care NU VINE de la TINE, din nevoia ta de a-ți fi mai bine… nu va rezista în timp.

Sau, vei ajunge să te simți dezamăgit de ceilalți. Pentru că nu observă, apreciază, laudă schimbarea ta. De asta ai făcut schimbarea? Pentru ceilalți? Ca ei să te vadă mai mare/puternic/frumos/etc. ? Dacă ei mâine nu mai sunt în viața ta…? Sau dacă decid, brusc și fără preaviz că le-ar fi dragă o altă schimbare? Sau că era mai bine înainte? Ce te faci? Cum împaci atunci sufletul tău cu …ceilalți?

Sunt gânduri pe care le aștern pe hârtie 🙂 cu inima îndoită. Poate greșesc. Sau poate am dreptate. Parțial. Poate văd greșit situația.

Am mai scris despre schimbare 🙂 Se pare că, o dată la X timp, mă chinuie subiectul acesta 🙂

Dar…mă întreb și azi – cât de important este cum te văd ceilalți? Cât din ce ești tu, ca persoană este real și cât este dorința de a fi plăcut, acceptat, iubit, apreciat?

Voi aveți curaj să fiți reali, să fiți așa cum vă dictează conștiința, sufletul? Ce riști dacă nu te mai supui presiunii lui cum te văd ceilalți?

Ideea acestei postări a venit în urma unor atacuri. În urma unor lovituri sub centură. Mi-am dat seama că e important. Să nu ne lăsăm subjugați. Să credem în noi și în puterea noastră.

Câteodată, poate vom greși. Toți mai greșim. Dar cred că e mai important să rămânem reali, adevărați cu noi înșine.

Tu știi cum te văd ceilalți? Îți pasă? Lași părerea lor să te transforme?

Note de lectura: Supă de pui pentru suflet

Cea mai mare putere este iubirea şi, culmea!, cu cât dăm celor din jur mai multă iubire, cu atât rezervele noastre cresc. Fiecare fiinţă va reacţiona la zâmbet şi îmbrăţişare. Pentru unele persoane, micul tău dar de iubire va însemna linguriţa sau praful de sare în bucate, pentru alţii, chiar apa nesperată în deşertul arzător. Ce te costă să zâmbeşti, să fii amabil, să foloseşti frecvent sintagme ca “Mulţumesc”, “Îmi pare rău” şi “te rog frumos”?

Orice lucru mic, făcut din toată inima, poate însemna totul pentru cineva. Nu te opri, nu fii descurajat şi nu face economie niciodată la gesturile făcute din inimă şi cu toată inima! Ar fi atât de bine dacă ne-am folosi puterea interioară, pe care fiecare o avem, dacă am folosi-o pentru lucruri bune: pentru a da speranţă, pentru a construi şi pentru a vindeca.

Iubirea are nevoie de sol fertil ca să crească, dar ceea ce este minunat este că fiecare dintre noi poate fi acest sol.

Bucură-te, în fiecare zi, de lucrurile bune şi frumoase din viaţa ta; trăieşte fiecare zi ca pe o clipă specială, unică şi aşteaptă (şi crede că vor veni) zile (şi mai) bune! Gândul are o extraordinară putere creatoare!!!

“[…] numai cu inima poţi vedea ce este drept, pentru că esenţialul este ascuns privirii”- Antoine de Saint-Exupery

Dacă vrei să schimbi lumea, începe cu tine. E primul pas… cel mai important şi, de multe ori, cel mai greu de făcut.

În viaţă, nu există greşeli sau întâmplări, ci doar lecţii pe care trebuie să ţi le însuşeşti pentru a putea trece mai departe, la următoarea lecţie. Deci, întotdeauna ceea ce alegi să faci, te reprezintă. Ţi se dau toate răspunsurile, uneltele şi variantele posibile: priveşte, ascultă şi ai încredere.

Copiii învaţă din felul în care trăiesc, îi tratează pe alţii aşa cum sunt ei trataţi, folosesc limbajul (şi apelativele) care le este adresat. Părinţii buni le dau copiilor rădăcini şi aripi. Rădăcini ca să ştie unde le este casa şi aripi ca să zboare în alte părţi, unde să arate celorlalţi ceea ce au învăţat.

Despre meseria de părinte – Kahlil Gibran

Copiii tăi nu sunt copiii tăi./ Ei sunt fiii şi fiicele Vieţii care tânjeşte după ea însăşi./ Ei vin prin tine, dar nu de la tine,/ Şi deşi ei sunt cu tine, totuşi ei nu-ţi aparţin./ Poţi să le dai dragostea ta, dar nu şi gândurile tale,/ Pentru că ei au propriile lor gânduri./ Poţi să le adăposteşti trupurile, dar nu şi sufletele,/ Pentru că sufletele lor locuiesc în casa viitorului,/ Pe care tu n-o poţi vizita, nici măcar în visele tale./ Te poţi lupta să fii ca ei, dar nu încerca să-i faci ca tine,/ Pentru că viaţa nu zăboveşte în ziua de ieri.

Tu eşti ca arcul din care copiii tăi pleacă ca nişte săgeţi vii./ Arcaşul vede ţinta de pe calea către infinit,/ Şi-ţi dă şi ţie puterea să vezi cât de departe poţi ajunge./ Se încordează cu tine, cu puterea Lui, aşa încât săgeţile să zboare iute şi departe;/ Lasă ca încordarea ta în mâinile arcaşului să fie spre bucurie,/ Căci aşa cum îşi iubeşte arcaşul săgeata care zboară, tot astfel El iubeşte arcul care este stabil.

Cei care spun că nu se poate, ar trebui să nu îi întrerupă pe cei care dovedesc faptul că se poate. Când ai un scop, nimic nu pare prea greu, dacă îţi doreşti cu adevărat să reuşeşti.

Fiecare om are (cel puţin!) un vis; uneori, este nevoie doar de un mic imbold pentru a reveni la drumul ce duce la împlinirea sa. Dacă vrei să mergi mai departe, înlătură obstacolele care stau între tine şi visul tău.

“Nu criticul contează, nu omul care scoate în evidenţă cum se împiedică cel puternic sau cum ar fi trebuit să facă mai bine ceva cel care a făcut. Încrederea aparţine celui care este cu adevărat în arenă, a cărui faţă este plină de praf, sudoare şi sânge, care se bate curajos, care pleacă şi vine neîntrerupt, care ştie ce înseamnă să fii devotat, care-şi dăruieşte timpul pentru o cauză nobilă, care în cel mai bun caz ştie în final ce înseamnă să triumfezi, care în cel mai rău caz dă greş în timp ce luptă îndrăzneţ, a celui care ştie că locul lui nu va fi niciodată lângă sufletele acelea timide şi reci, care nu cunosc nici victoria, nici înfrângerea.” (Theodore Roosevelt)

Aceia dintre noi care nu riscă nimic, niciodată, ci doar aşteaptă, au toate şansele să fie înghiţiţi de viaţă, fără a-i simţi gustul măcar.

Obstacolele sunt lucrurile acelea îngrozitoare pe care le vedeţi când vă luaţi ochii de pe visul vostru. – Henry Ford

Când nu poţi face totul pentru cauza în care crezi, nu te descuraja şi nu îţi plânge de milă. Pur şi simplu, alege să faci CÂT MAI BINE ceea ce poate fi făcut, în situaţia dată!!!