Vacanță la mare și munte. Aventuri cu 2 copii

O vacanță la mare sau la munte este prilej de honărit, de savurat și de conectat cu cei dragi. Noi avem în fiecare an curajul sau nebunia de a pleca cu puiii de om în vacanță. Anul acesta, au existat și premiere la capitolul acesta 🙂

A tot trecut vremea și eu mi-am tot ascuțit penița. Cuvintele parcă veneau buluc peste mine, dar eu eram în vacanță mode și nu le-am permis să prindă viață.

Apoi, cumva, mi-am dat seama că pentru multe mame, vacanța este un fel de BAU-BAU. Și nu e chiar drept să fie așa! Da, nu e floare la ureche. Nu e cum a fost cu puiii de om mai mici. Nu seamănă cu concediile în care am hălăduit toți 4 și am văzut mai mult sau mai puțin. E cu totul altfel acum, la vârstele astea – 5 și 7 ani. Așa că, pentru mamele care își pun întrebări cum ar fi să… Pentru familiile care idealizează concediul pentru că, vorba ceea a românului, măcar în concediu să mă lăfăi. Dar, mai ales, pentru cei/cele care se tem de ÎNCĂ un concediu cu puiii de om din care se întorc acasă rupți de oboseală și abia așteaptă să înceapă școala/grădinița ca să respire adânc și să își revină…there is hope!

O să scriu, pe scurt, cum a fost la noi. 🙂 În comnetarii, vă invit și pe voi să spuneți cum sunt concediile voastre. Nu de alta, dar să vedem că se poate, totuși să mergi în concediu cu puiii de om 🙂 Cât de normal rămâi la cap după, asta e altă discuție.

Primul concediu all-inclusive cu bunicii

Nu mult, doar câteva nopți.

Nu departe, doar până în Bulgaria.

Prima vacanță a lor fără noi. Prima săptămână a noastră fără ei amândoi. A fost ciudat, pentru noi. Daaaar, a fost interesant. Am mâncat în sufragerie în fiecare seară. Ne-am făcut plimbările nocturne prin oras, de mână. Ne-am uitat la filme cap coadă și nimeni nu a adormit. Mai facem asta? Încă se negociază!

Pentru ei? A fost încântare, a fost dor, a fost ceva inedit. S-au întors bronzați, muuult mai mari (așa mi s-a părut mie!), dar abia așteptau amândoi să ne iubărim 🙂

Prima vacanță în 3 – eu cu piticii atomici la mare

Nu departe, la 2 Mai doar. Mi-am făcut o poftă, să văd marea ȘI anul acesta. În săptămâna din vacanța care îmi revenea mie să stau cu puiii de om. Cine are copiii, știe că vacanțele de vară se dispută, se stabilesc, se trasează și se respiră altfel. Noi ne-am împărțit concediile – sau zilele libere – în așa fel încât să nu îi lăsăm singuri, să nu obosească nici un adult, să treaca timpul cu folos. E deja a 3-a vară în care avem un fel de plan și, de bine de rău, funcționează. Om vedea cum ne mai organizăm în aniii viitori.

Mi-am făcut un milion de griji – cum o să fie, cum o să mă descurc eu cu 2 copii atomici. Cum or să fie ei într-un mediu nou și plin de tentații. Cum o să gestionăm zilele și nopțile. Cum, cum, cum. Cel mai puțin mi-am făcut griji cum va rezista domnul soț fără noi, deși câteva temeri erau și acolo.

Zis și făcut. Am făcut bagajul și…

Contrar așteptărilor, am reușit să mă și relaxez puțin. Cu copiii la mare. Cum? Am renunțat la așteptări. Copiii mei s-au responsabilizat puțin și lucrurile au mers ok. Ne-am bronzat, ne-am bălăcit, ne-am reconectat, ne-am alintat și ne-am făcut pofte. Câte una pe zi, așa era regula. Am făcut duș pe rând și mami Irina a trebuit să care, pe rând, toate cele 16+22 kilograme. Dar…a fost o vacanță frumoasă. Cred că mai facem! Domnul tati, pe de altă parte, a suportat greu să fie departe de noi. A venit zburând ca vântul și ca gândul. Dacă tragem linie, a fost o experiență interesantă. 🙂

Concediu cu Aer de munte

Vacanța la Sibiu/Brașov este ceva ce plănuiesc de mult. Visam să ajungem în zonă. Am tot făcut și refăcut lista cu obiective, cu activități până în ultima clipă. Așa sunt eu, îmi place să integrez în vacanțele noastre activități potrivite pentru puiii de om, dar și pentru adulți. Bifez pe zile ce am făcut.

Pe de o parte, pentru că îmi place să vă scriu și vouă pe unde mai mergem și ce mai vedem. Pe de altă parte, pentru că așa am fost și noi, eu și sora mea, cu părinții și îmi amintesc și acum, cu drag, acele vacanțe. Evident, erau mai puțin structurate decât ce pregătesc eu pentru cavalerii mei. Dar îmi amintesc încă detalii, păstrez intacte imagini faine de atunci și cred, sincer, că timpul petrecut împreună, ca familie, este foarte important. O comoară ce dăinuiește în timp.

Ce am văzut? Doar o parte din listă, aș fi spus acum câțiva ani. Acum, aș spune că am văzut ceea ce s-a potrivit dispoziției noastre și că s-au aliniat astrele să vedem ceea ce ne-a îmbogățit. Pe scurt, în câteva cuvinte doar:

Sibiul – ne-a plăcut, un oraș tihnit, dar sub ceea ce tot am auzit despre el. O parte din centrul istoric, Muzeul și palatul de vară Brukenthal, parcul Sub Arini (foarte apreciat de copii!), Muzeul Astra (o experiență inedită)

Ruinele de la Cârța – wow! Câteva biserici fortificate – foarte frumoase. Templul Ursitelor, biserică rupestră – copiii au fost foarte impresionați 🙂

Transfăgărășan, Cascada și lacul Bâlea – aer liber, puțin sport, multă adrenalină și un picnic la înălțime

Cetatea Râșnov și Dino Parc – atracții pe care copiii le-au gustat intens, experiențe unice de care ne-am bucurat și noi, cei mari!

Brașov – din nou, wow! Ne-au plăcut Biserica Neagră, Strada Sforii și plimbarea prin centru. Am prins și un târg de cărți Gaudeamus de unde nu am plecat cu mâinile goale, evident 🙂

Au fost și activități pe care eu nu le trecusem pe listă, dar pe care le-am gustat 🙂 Cetatea Făgăraș, la Vâltori – un loc unde puteți vedea cum puterea apei curgătoare ajută la curățarea lânii+ întreg procedeul prin care se ajunge de la lână la covor/pleduri/ciorapi împletiți 🙂

O înghețată bună, bună și naturală în Brașov. Dulciuri wow într-o locație micuță și cochetă din Sibiu. Aventura Parc și mănăstirea Brâncoveanu, dar și poienița unde am descoperit izvorul lui Arsenie Boca, au fost alte obiective pe care le-am gustat cu toții.

Să nu uit – Caut, de multe ori, recomandări de locații/activități/etc pe Google. Citesc recenzii și scriu, la rândul meu.

Ardealul este ceva. Altceva decât ce am mai văzut până acum. O parte a țării despre care auzisem multe, pe care îmi doream de mult să o văd și gust. Mă bucur mult și sunt mândră că am putut face această incursiune cu puiii de om.

La Aer de Munte am dat peste oameni frumoși care au creat un loc de poveste. Respect pentru om și natură, interes pentru cultură și dorința de a fi în top. Am fost tratați așa cum și-ar dori orice turist. Am gustat din bucate, am jucat fotbal în nocturna inaugurată ad-hoc, am savurat apusul și lectura în pridvor. O să mai revenim, sigur!

În fiecare locație, copiii s-au adaptat. Au fost politicoși, empatici și au stârnit zâmbete. Mi-e drag să îi văd crescând!

Mi-e drag de puiii ăștia liberi care nu se prefac și nu mint, care sunt adorabili, dar atât de sinceri… Vacanța a trecut și am început cu toții activitățile de zi cu zi. Rămân pozele , zâmbetele și noile achiziții, relația noastră cu copiii s-a sudat încă puțin.

Să nu ezitați să mergeți cu puiii de om în vacanță! E posibil să fie destul de obositor, dar sper să descoperiți, la final, că merită. Că ați mai crescut, adulți sau copii, încă puțin. Că sunteți diferiți și vă bucură momente diferite, dar e perfect așa 🙂

Facebook Comments

Uleiurile esențiale și noi. Când, cum și mai ales, de ce

Tocmai s-a împlinit un anișor de când am (re)descoperit și noi uleiurile esențiale 🙂 Poate e mult sau poate prea puțin, nu știu. Cert este că ne-am tot “lovit” de diferite chestiuțe de zi cu zi unde le-am folosit și mi-am dat seama că nu apucasem să scriu și aici despre ele :).

So… iată povestea!

Cum ne-am cunoscut noi cu uleiurile esențiale

Deși am avut la un moment dat o tentativă de a vedea ce și cum referitor la acest subiect, cum am scris deja atunci, probabil că nu era fix momentul potrivit să ne împrietenim. Știu sigur că mi-au plăcut încă de atunci și că am dăruit, la rândul meu, o parte din ele unui suflet drag familiei noastre. Poate așa a fost să fie, pur și simplu.

Timpul a trecut, teoria despre uleiurile esentiale a rămas stocată undeva pe hard, cum ar spune cineva 🙂 Și…se făcea că era anul trecut(2018), oferta speciala de BOGO – o perioadă de câteva zile în care DoTerra are oferte zilnice cu uleiuri gratuite la achiziționarea unei sticluțe. Fiecare ofertă este valabilă doar 24 de ore, ziua urmatoare este altă oferta și tot așa. Sora mea mi-a spus de ele, am fost de acord și așa au ajuns la noi 2 sticluțe magice pe care e foarte bine să le ai în casă, fie că ai sau nu copii. Am luat OnGuard și Breath /Air:) – nu o să vorbesc acum și aici despre ele, dar dacă auziți prima dată despre subiect, vă invit pe pagina mea , unde puteți descoperi câteva beneficii ale folosirii lor, precum și o parte din aspectele tehnice privind proveniența, calitatea si puritatea uleiurilor esențiale.

O vreme nu m-am încumetat să le folosesc serios, probabil nici nu am avut nevoie. Eram foarte multumiți de relația cu medicul nostru(încă suntem și încă o recomandăm pe minunata noastră doamnă doctor), încă lucrăm ca o echipa  și viața era destul de plină 🙂 Mi s-a părut interesantă ideea, auzisem că ar fi bune, dar nu aveam difuzor inițial și nici foarte mult timp la dispozitie să le dedic. Aici observ cât de important este să ai pe cineva de încredere care să îți explice,cu răbdare și în ritmul tău, să te îndrume și să stea de capul tău să dai sens banilor cheltuiți :P. Deși sora mea e un om tare fain, am știut de la început că nu are timp și nici disponibilitate pentru asta, deci…mi-am cam asumat să cercetez singurică 🙂 Funny fact – acum eu o consiliez pe ea, de multe ori 🙂

Dupa ce le-am folosit, probabil în plină perioadă de muci/tuse sau ceva de genul, mi-au fost atât de dragi încât…le-am tot folosit. Și oricum eram super încântată că pot să ajut organismul puilor de om să treaca ușor și în ritmul lui peste fel de fel de crocobauri de genul 🙂

Cum folosim noi uleiurile esențiale

Am început timid, cu aplicare locală, bine “ascunsă” în ulei purtător și masaj de relaxare. Am căpătat încredere și am tot citit. Am întrebat in jur, am tras cu ochiul la cei pe care îi cunoașteam și în care aveam încredere și am ajuns să descopăr în jur oameni frumoși care le folosesc. Am ajuns să descopăr și multe orgolii, mi s-au reproșat lucruri și am fost urmărită o vreme de către persoane care se temeau că le-aș putea încălca teritoriul, dar asta e o altă poveste, mai puțin drăguță.

Am pus întrebări. Multe. Mereu. Am tot zgâriat suprafața subiectului și nu m-am lăsat până nu am fost lămurită pe deplin. 🙂 Slavă cerului că mi s-a răspuns, cinstit și fără ocolișuri. După o vreme, mi-am dat seama că îmi place domeniul și că vreau să fiu și eu acolo, să pot ajuta, la rândul meu. Și a mai fost doar un pas. Mi-am început călătoria în lumea lor – a uleiurilor esențiale. Am început să citesc, să îmi iau notițe, să testez rețete și să învăț. Mult. Neobosit. Cu drag și cu toată inima deschisă.

De ce ne sunt dragi

Pentru că sunt acolo la nevoie, o soluție la îndemână. Pentru că sunt o soluție naturală, pentru că știu exact ce am pus în ele și pentru că familia mea le-a acceptat ușor, fără nici un fel de regret.

Personal, cred că e important să  dau mai departe din ceea ce știu. Ca de multe ori pînă acum, m-am simțit inspirată și motivată să merg pe acest drum. Ceea ce sunt – ce este, cu adevărat fiecare dintre noi – este o oglindă prin care îi vedem și pe ceilalți. Iar comunitatea în care ai un loc, daca vrei și îți asumi lucrul acesta cere o relație continuă, unde uneori dai, alteori primești. În ultima vreme, îmi dau seama tot mai des de aceste lucruri.

Fără să susțin că sunt vindecători universali, pot spune sincer că pentru mine și familia mea, dar și pentru cei care, până acum, mi-au cerut ajutorul, uleiurile esențiale au fost de ajutor în diferite momente, mai greu de gestionat poate, în lipsa lor.

Am gestionat stări de spirit sumbre, descurajare, depresie. Am trecut mai ușor peste inflamație generalizată în corp, peste imuntate dată peste cap de tratamente alopate. Am trecut cu bine de febră, răceli, migrene, mici lovituri. Am trecut chiar și de o porție zdravănă de rujeolă.

Pe partea emoțională, am testat diferite uleiuri și amestecuri. Am învățat cum putem depăși episoadele de insomnie, cum motivăm, cum iertăm, cum trecem peste regrete și resentimente. Am vânat chiar purici căpoși, dar și tânțari fioroși.

Am început să citesc tot mai mult, să investesc timp, energie și resurse pentru a vedea cât de puternice pot fi. Cum pot eu, la rândul meu, să îi ajut pe alții, cu recomandări sau sfaturi sincere, pertinente. Îmi place și îmi cam iau in serios și acest rol 🙂 De asta o să răspund mereu la mesaje, de asta o să mă întâlnesc și la sfârșit de săptămână cu voi, dacă e nevoie și de asta scriu azi aici.

Faptul că uleiurile esențiale m-au ajutat pe mine personal (împreuna cu câteva schimbări importante în dietă și stil de viață) să fac față unei provocări care ar fi putut să mă dea peste cap…este una dintre poveștile care mă ajută să merg înainte. Probabil, când voi găsi cuvintele și tonul potrivit, voi scrie și despre această experiență.

De unde iei uleiurile esențiale

Despre aceste uleiuri esențiale veți găsi multe informații, daca doriți. Sunt multe persoane care vă pot ajuta să cumpărați o sticluță sau mai multe. Sunt mai multe site-uri de unde puteți comanda. Sunt multe grupuri unde există poze cu mărturii ale celor care le-au folosit și care jură că sunt de-a dreptul magice. Dar…cum spuneam la începutul poveștii, e important să aveți și vocea unui om de încredere care să vă răspundă la întrebări. Care să facă echipă cu voi. Care să facă “cercetare” pentru SAU ÎMPREUNĂ CU voi, care să aibă răbdare să “sape” după răspuns și să fie acolo, la nevoie, dincolo de o simplă achiziție și de un simplu schimb – produse pentru bani.

Îmi doresc să puteți face diferența între cei care pur și simplu “vând” aceste uleiuri și cei care sunt mai mult consultanți, mai mult îndrumători 🙂 La fel cum îmi doresc, pentru mine și pentru voi, să avem înțelepciunea de a trece prin propria sită (a gîndirii, a rațiunii, a inimii) tot ceea ce ne este prezentat, de multe ori, cu fundiță și amabalaj strălucitor. Eu mă bucur să descopăr atât de multe informații, atât de mult îmi place să iau notițe și apoi să împărtașesc în grupul nostru de FB. Dacă vreți să faceți parte din el și dacă vă interesează această lume parfumată a uleiurilor esențiale, vă invit să îmi scrieți 🙂

Nu vă promit minuni, dar pot să vă spun că este un grup echilibrat, nimeni nu va ridica “vocea” la voi și veți primi mereu sfaturi sincere. Fără supărare, este timpul meu și al celor care administrează activitatea grupului, deci…dacă vreți să intrați în grup doar pentru a face “spionaj” pentru echipele voastre sau pur și simplu căutați un grup unde să faceți vânzare, grupul nostru nu este potrivit pentru așa ceva!

În grup există mereu diferite surprize, organizăm și întâlniri față în față 🙂 Suntem o comunitate în creștere și sunt maândră de toată munca noastră acolo, deci ne dorim să păstrăm mediul curat 🙂

PS – Dacă ați auzit că uleiurile esențiale sunt exagerat de scumpe, vă rog să nu vă speriați! Există modalități prin care să testați întâi, să vedeți ce vi se potrivește, ce anume puteți folosi și este chiar recomandat să faceți asta.

Facebook Comments

Regula de aur – echilibru între fermitate și căldură

E dimineața devreme într-o sâmbătă din iunie. Azi, copilul meu cel mic împlinește 5 ani. Mă tot uit la el și nu îmi vine să cred. Cum trec mereu clipele astea… Cum puiul meu mic, copilul veselie cum ii spuneam zilele trecute, a adus un nou echilibru în casa noastră.

Dacă Matei este copilul emoție, mereu atent, mereu empatic, de o grămadă de ori mă dă pe spate cu maturitatea și curajul lui, era timpul să vedem viața de părinți și cu alți ochi, nu?

Uitându-mă la Petru, nu m-am gândit multă vreme la îmbinarea asta perfectă de echilibru între fermitate și căldură. Dar acum, după 5 minunați ani de conviețuire în formula asta, cred că aceasta este cea mai importantă lecție pe care am primit-o de la copiii mei.

Pentru mine, a fi părinte nu este nici GREU, nici UȘOR. E un mix de trăiri, de bucurii și mici lupte, de lecții și de clipe WOW. Poate greșesc, dar echilibru poate fi cheia spre un parenting accesibil, suportabil, trăibil conștient.

Regula de aur nu există! Rețeta perfectă pentru a crește un copil, nici atât. Dar cred că există curajul de a-ți asuma învățare continuă, iubirea de oameni, așa cum sunt ei și cum se lasă iubiți. Relațiile dintre părinți și copii care se bazează pe echilibru înseamnă, din punctul meu de vedere, o cale ca fiecare obține ceea ce își dorește, ceea ce are nevoie. Fără a-l leza pe celălalt.

Echilibru înseamnă când, în primele X luni de viață ale copilului, ești acolo non-stop, cu pauze mici cât să îți tragi sufletul doar. Echilibru e când nu te încrâncenezi să fie totul ca în planul tău ideal, ca în filmele cu bebeluși roz, bucălați care dorm în coșuleț, în timp ce mama construiește imperii financiare, zâmbind și ea, mereu la patru ace.

Echilibru NU E e când refuzi să ieși cu copilul în parc pentru că îți consumi toată energia urmărind liste interminabile de ingrediente pe care copilul le poate mânca. Când cântărești, obsesiv, ml și grame și compari, tremurând, cu tabele și grafice.

Admit că a crește copii nu e pentru oricine. Nu că ar fi vreo știință ocultă, imposibil de descifrat. Dar cred, sincer, că  etapa în care pot genera acest echilibru în viață, suficient de credibil încât să nu doară renunțările și noua ordine a lucrurilor, vine mai târziu pentru unii oameni decât pentru alții. Sau poate niciodată. Și e absolut în regulă. Pentru ei, există alte surse de bucurie, de împlinire, alte metode prin care își asigură eternitatea de o clipă. Dacă pentru ei e destul, atunci înseamnă că nu sunt făcuți pentru asta.

Pe de altă parte, tind să cred că, de multe ori, echilibrul de care vorbeam te găsește  (el) pe tine după lupte care te sfâșie. Și poate că e musai să fie așa, pentru unii oameni. Mă refer la cei care nu se bucură de nimic din ceea ce nu au muncit, ce nu au asudat construind. E calea cea grea, nu mereu cea mai dreaptă sau rapidă, dar e calea lor. Și, cu alte cuvinte, o cale potrivită. A lor. Care îi ajută să crească.

Echilibru este și când, după multă vreme, îți dai seama că ți-e dor să stai de vorbă cu prieteni dragi. Fără să aduceți vorba despre realitățile vieții tale imediate – colici, babywearing, producători de hăinuțe bune, oferte de nerefuzat și altele 🙂 Când îți permiți, asumat (și infinit de greu, primele dăți), să ieși undeva, fără copil. Și să te bucuri de clipe.

Nu e “sacrificiu de sine” să i te dai copilului bucățele, ca el, copilul, să facă din tine un om mai bun. Mai în echilibru. Nu e sacrificiu, dacă este o perioada finită, asumată. Pentru că știi clar de ce faci asta. Nu plutești în derivă spre niște zări despre care alții, îți spun (iar tu, culmea, îi crezi!) că sunt mai însorite. Știi clar că fiecare pas al tău îl construiește pe omul de mâine. Om ce va fi copilul tău. Mâine va fi Om mare. Dar azi e un boț de carne care are nevoie de tine, în echilibru.

Admit și eu, ca atâția alții, că sunt și zile nebune. Când nu ai timp de nimic și toate parcă merg anapoda. Când copilul pare că face chestii dinadins și tu ai nervii la maxim. Dar tind să cred că fix atunci îi predai cele mai importante lecții. Ce vrei să învețe copilul tău despre frustrări? Că sunt baubau? Că toată lumea le are, le băgăm sub preș și mergem înainte? Că există feluri diferite de a le face față și că omul, spre deosebire de alte animale, poate alege să acționeze coerent, conștient, asumat? Sau că e în regulă să descătușăm aceste frustrări oricum, oriunde, doar să nu ne otrăvească noua zen-ul interior?

Pentru fiecare, a fi în echilibru înseamnă altceva. Dacă pentru mine, a citi o carte (nu de parenting! viața lor a cam apus, cel puțin deocamdată) este echilibru, poate alți părinți sunt în echilibru când fac sport sau când merg la cafea/ceai cu un om drag.

Ce vreau eu să spun este că, în final, la sfârșitul zilei, rețetă magică nu există. Pentru nimic. De cele mai multe ori, e exercițiu constant, e reașezare a lucrurilor și adaptare din mers. E muncă și efort și răbdare. E viață.

Voi, cei care ați ajuns până aici, când simțiți că sunteți în echilibru? Când și unde vă e senin în suflet și care sunt pietrele de care vă sprijiniți când vine furtuna?

Petrul meu drag, azi, de ziua ta, Mami a scris despre echilibru. Pentru că și asta m-ai învățat, în cei 5 ani. Încă din burtică, ai fost un bulgăre de energie și lumină. Încă de la concepție, ai fost și ești un piticuț special.

Echilibru este când spui că nu mai poți, vrei o pauză și îți iei pauza asta, apoi revii cu forțe proaspete și energie sporită. Echilibru este când îți ajustezi așteptările și nu te mai dai peste cap să bifezi liste, să te încadrezi în tipar și privești cu inima, detașat.

Echilibru e când poți, după câteva ore de somn, să zâmbești. Când te bucuri de clipa de acum, când privești cerul și sștii, cu certitudine, că fiecare lecție e importantă.

Doar echilibru. Și viață. La mulți ani, copilul meu!

Facebook Comments

Lectura în beneficii pentru tine

Lectura – Care sunt beneficiile ei pentru tine? Tu de ce citeşti? Asta presupunând că eşti unul dintre cei care văd beneficii în lectură… Dacă nu vezi aceste beneficii, poate cuvintele de aici o să te pună pe gânduri…

Cum văd eu lucrurile? Pentru mine, dar și pentru cei câțiva oameni (din ce în ce mai mulți descopăr eu, din fericire), lectura este un spațiu magic.

Să citești este ca și cum ai pleca din corpul tău, din casa ta, din realitatea ta imediată și ai acces imediat, facil, ușor, la o lume pe care altfel nu o poți accesa. Poți vedea lumi, țări, oameni și situații diferite. Poți trece prin experiențe care altfel ți-ar fi străine. Poți lua decizii pe care nu le-ai luat (încă) și astfel, din punct de vedere psihologic, te pregătești pentru ele sau poți vindeca (măcar în parte) alegerile pe care NU LE-AI FĂCUT, la un moment dat, din n motive.

La început, probabil, citești pentru că îți e recomandat – vă amintiți vremurile cu “lecturi obligatorii” și fișe de lectură? Mie mi-au fost tare dragi. Îndrăznesc să spun că fix atunci am deprins gustul lecturilor multe, al fișării și al adunării într-un loc anume a citatelor/ideilor care îmi plac. Dar am beneficiat de bibliotecă (în vremurile când a avea un perete de cărți era o mândrie!)părinților și am gustat din plin deliciul verilor în care, ajunsă la Piatra Neamț, în casa bunicilor, stăteam la umbra viei și descopeream cărți. Le mângâiam paginile, le miroseam cerneala și nu mai auzeam nimic din jur. Bunica mă certa că nu îi răspund când mă striga, dar bunicul era tare mândru că uite, nepoata cea mare îi moștenește pasiunea pentru cuvântul scris. Char așa spunea și eu îmi amintesc acum, cu dor în suflet, de el.

Au venit apoi anii de liceu. Când citeam după pofta inimii, când iubeam și plângeam alături de cărțile mele dragi. Mi-am ascuns în cărți primele scrisori de dragoste, mi-am șoptit micile drame specifice vârstei unor eroine din cărți.

Facultatea mi-a umplut timpul de coduri și legislație, dar tot “furam” vreme pentru lectură. Pentru sufletul meu, spuneam, ca să pot ține departe dorurile 🙂

Viața mi-a oferit mereu prilej de lectură. Eu am considerat mereu că e important să citesc. Pentru a putea scrie. Și chiar și acum, deși departe de a-mi fi “profesie”, cititul și scrisul îmi dau aripi,îmi alină gândurile și da, în continuare, dorurile 🙂

Pentru voi, dragii mei, ce înseamna să citiți? Unde vă duceți când aveți o carte faină? Pe unde colindați și cum găsiți puterea de a vă întoarce înapoi, printre grijile cotidiene?

La începutul anului mi-am propus o provocare de lectură pentru 2019. 35 de cărți citite și, fără să știu, mi-am oferit motive puternice să merg mereu mai departe. Problemele de sănătate din februarie, tot ce a decurs de acolo mi-au fost prieteni de nădejde, m-au învățat să cred că pot.

Facebook Comments

Chef de scris

Dacă nu mai scriu pe blog, nu înseamnă că nu am chef de scris. Ci doar că viața a fost, o vreme, despre altceva. Înseamnă că mi-am luat un timp eu cu mine să fiu bine, să fiu prezentă și conectată la viața de fiecare zi.

Știu că, pentru mine, scrisul este un microb, curge prin sânge și nu îmi doresc să fac vreodată transfuzii cu altfel de microbi Ș)

Dacă am plâns, poate au fost altfel de lacrimi și nu am găsit tonul potrivit pentru a revărsa aici ceva, cât de puțin, din ceea ce sunt și am traversat în ultimele luni.

Dacă toate clipele au zburat pe lângă mine, nu înseamnă că nu mă mai mână doruri. Nu înseamnă că nu mai cred în puterea scrisului, că nu mai susțin scrisul și cititul ca formă de vindecare.

Înseamnă doar că am avut nevoie de timp. Să procesez. Să asimilez. Să mă obișnuiesc, în primul rând eu, cu ideea. Că viața se poate schimba într-o clipă. Că există zile pe care nu le apreciem pentru că nu vedem special-ul din ele. Dar ele sunt și asta este marele dar pe care ele îl aduc în viața noastră.

Dacă au fost zile în care nu am avut chef de scris și am ales să mă ascund sub pătură, cu un ceai si vise dragi inimii mele, a fost doar pentru a-mi regăsi puterea. Pentru a face pace cu cornițele care mă făceau să aleg teama, care îmi șopteau mișelește la ureche.

Dar zilele bune se vor întoarce. Pentru că eu aleg să cresc. Să lupt. Să descopăr în fiecare zi noi surse de putere, să caut noi clipe și fărâme de lumină.

Chef și sens, îmi doresc. În toate zilele. Pentru mine și pentru voi. Fiecare cât merită și poate aprecia. Dincolo de orice Ș)

Facebook Comments

Viața ca o joacă + surpriză pentru tolba Iepurașului de Paști

Luderio este prietenul nostru mereu la îndemână ori de câte ori avem nevoie de jucării frumoase, de calitate și atent alese. Pentru voi, prietenii noștri, avem un voucher de reducere numai bun pentru Iepurașul de Paști!

A trecut ceva vreme de când puiul de om a împlinit 7 ani. Cu alte cuvinte, se spune că viața începe să devină (mai) serioasă după împlinirea primilor 7 ani și nu mai e chiar totul o joacă. Nu o să vă spun cum M. cel curajos a făcut cine știe ce mari descoperiri fix a doua zi după ce a împlinit 7 ani 🙂 Încă îi stă mintea la joacă și mă bucur că e așa!

Aș vrea în schimb să vă povestesc cum ne bucurăm noi de timp (și de joacă) împreună. Cum trăiește familia noastră viața ca o pe o joacă. Cum ne jucăm de-a viața (adevărată) și cum am reușit să integrăm multe activități cu care copiii trebuie să se se obișnuiască, prin joc.

Despre prietenii de la Luderio o să mai auziți, cu siguranță. Ei au creat o lume în care eu, adult, m-am minunat câteva zile singură (da, a fost un soi de egoism!) înainte de a alege darurile pentru aniversările din februarie.

Știind ce își dorește M, complotând cu Nanu și Nana – pe care îi iubim și cărora le mulțumim! – am plecat la “atac”, a se citi m-am înarmat cu răbdare și chef de joacă pentru a alege cele mai potrivite daruri pentru un aniversat de 7 ani și un frate de aniversat de 4,5 ani.

Eram în căutarea unor bucurii pentru copii. Voiam să fie educative, dar accesibile la preț. Îmi doream să fie rezistente, dar potrivite celor doi copii pe care îi am. Aș fi vrut să am o gamă variată de opțiuni, dar nici să nu aștept prea mult. Știu, dacă aș fi mers la un vânzător bărbat cu toate aceste doleanțe, probabil și-ar fi pus mâinile în cap 🙂

Dar, cumva, astrele s-au aliniat și am poposit în Lumea Luderio. De la prima vedere, mi-a plăcut mult site-ul : jucăuș, dar suficient de bine lucrat ca să nu aibă detalii de prisos. Mi-a plăcut mult că și ei, “părinții” Luderio – există o fereastră de chat unde puteți adresa întrebări și cere lămuriri  – pun accent pe aceleași criterii ca și mine. Și ei aleg de fiecare dată, cu atenție și grijă, jucăriile pe care le propun în magazinul lor virtual.

Vorbind pe îndelete cu Irina (da, până și numele îl împart cu mămica Luderio 🙂 ), am descoperit un om cald, care simte tot ce simt și eu. Am primit sfaturi pertinente în alegerea jucăriilor, am fost îndrumată într-un mod profesionist pentru a alege cele câteva bucurii pentru copiii mei.

Mi s-a răspuns la întrebări, credeți-mă ca nu au fost chiar puține 🙂 Am primit rezolvări și soluții de fiecare dată. Să vă spun că există și puncte de fidelitate pentru achizițiile făcute la ei ? Sau că puteți achiziționa carduri cadou pe care să le dăruiți apoi?

Viața ca o joacă a devenit atât de colorată cu jucăriile care au ajuns la noi repede și de care, nu vă mint, m-am bucurat și eu, împreuna cu cei mici 🙂

Odată la câteva zile, sunt servită cu ceai, ca o prințesă ce sunt – am exersat deci manierele la masă, atenția le detalii, generozitatea, am făcut role-play și am “așezat”, sper eu, în cavalerii mei ideea că nu doar Femeia pune/strânge masa 😛

Pentru că suntem deja în primul an de școală, exersam de zor literele, în orice context și cât de des putem. Crocodilul alfabet este o modalitate distractivă în care ne-am împrietenit – chiar și cei mai mici – cu literele. Petru are deja litere preferate și cred sincer că la școală o să meargă mult mai repede etapa asta, tocmai pentru că, vrând-nevrând, a experimentat din postura de “urechi care aud” cum alții învață.

Despre cărți, ce să vă spun … știți că avem deja o pasiune aici și că nu mă pot decide niciodată ce să cumpăr. Vă recomand cu căldură colecția Peep inside night time de la Usborne și cu siguranță nu veți regreta – pentru că obișnuiesc să le rotesc uneori cărțile astea băieților, când dau cu ochii de ele, trebuie să reluăm lectura și de fiecare dată se minunează de ce se ascunde în spatele fiecărei mici ferestre/uși.

Îmi place că pot alege jocurile/jucăriile în funcție de vârsta copilului sau de ceea ce vreau să dezvolt prin folosirea acestor unelte.

Am lăsat la final vestea cea bună: pentru cititorii mei, există un cod de reducere activ. Ce înseamnă asta? Puteți beneficia de o reducere de 5% din valoarea coșului de cumpărături (nu se cumulează cu alte coduri de reducere!) dacă achiziționati jucării/cărți de la Luderio. Trebuie să menționați codul de reducere blogulirinei&luderio. Reducerea este valabilă până în luna iunie, inclusiv, așa că puteți vorbi cu Iepurașul de Paști să poposească pe la Luderio când alege darurile pentru cei mici 🙂

Când am spus că viața este ca o joacă aveam în gând să vă transmit că este bine, măcar din când în când, să (re)devenim copii! Să ne bucurăm de soare, de vremea frumoasă, de o plimbare cu bicicleta sau de o porție sănătoasă de joaca/râs cu un prieten drag. Viața are răbdare cu noi, să fim și noi ACOLO în clipele importante și să nu mai alergăm DOAR ca nebunii 🙂

Facebook Comments

Câteodată

Câteodată, fericirea în stare pură este atât de aproape. Câteodată, e de ajuns să te trezești fără durere, cu oameni calzi și moi în jur.

Câteodată, e suficient să primești cuvinte frumoase și gânduri sincere…zâmbești și trimiți valuri de apreciere. Câteodată, viața îți oferă clipe în care te înclini, surprins de iubire, de grijă, de atenție, de zâmbet, de imagini.

Câteodată, e suficient să auzi că eforturile tale sunt primite, sunt cu sens și că oamenii se simt bogați/puternici/fericiți/mândri pentru că sunt în viața ta. Sau tu ești în viața lor.

Câteodată, nici nu contează de cât timp nu ai mai vorbit cu X. Sau că nu știi exact, în fiecare clipă, cu ce își ocupă viața/gândurile Y. E suficient să te atingă o îmbrățișare caldă, sinceră și nu poți spune decât MULȚUMESC! TE IUBESC!

Câteodată, alergăm prea departe, căutând fericirea. Cu F mare. Ca și cum ar fi ceva imens, ceva finit, ce poți atinge și apoi fereca sub lacăt.

Câteodată, ne facem bucăți mici, încercând să fim peste tot, în același timp. Să fim ACOLO pentru că ni se pare că doar asta CONTEAZĂ.

Mulțumesc, pentru ziua de azi!

Cum spune blânda Oltea Tudose, mulțumesc pentru darul de contrast!

Mulțumesc pentru că VOI, cei din jur, mă faceți să mă nasc puternică de fiecare data când CÂTEODATĂ învinge.

Mulțumesc pentru lacrimile plânse, așa pot aprecia zâmbetul strâmb, în colțul gurii!

Mulțumesc pentru lecțiile învățate!

Mulțumesc pentru fiecare pas pe care l-am făcut! Câteodată, m-am împiedicat și mi-am julit genunchii. Câteodată, am purtat vremuri lungi șiruri de ciulini care mi-au îngreunat mersul. Câteodată, am iubit pietrele din traistă prea mult. Deși kilogramele lor m-au îndoit și m-au obosit peste măsură.

Mulțumesc, azi, acum!

Câteodată, blogul meu e doar locul unde scriu, ca să nu uit. Câteodată, e strigătul meu către lume. De multe ori, e copilul meu. Al treilea.

 

Acestea erau gândurile mele acum câteva zile. Dar totul se poate schimba atât de rapid. Poți să nu mai fii. Să nu mai fii aici, pentru a spune povestea. Azi, se amestecă idei și gânduri în capul meu. Mi-e încă greu să mă adun. Am simțit cât de ușor e să te piezi. Cât de important este să rămâi pe linia de plutire și să nu te mai împarți, când nu mai poți. Să îți iei pauze. Să fii BINE pentru a putea fi BINE lumea ta.

PS -Probabil mă mai așteaptă locuri și oameni. Probabil mai am multe povești de spus. O voi face…

Facebook Comments