Pink Interviu cu Eli Liliac. Super WAHM la raport

Despre Eli Liliac sau Pink WAHM (cum o veţi descoperi) am aflat în grupul WAHM, la unul dintre call-urile lunare – mini proiecte prin care noi, comunitatea mamelor curajoase şi creative, punem mână şi suflet alături pentru a ajuta pe una dintre cele care merită să îşi împlinească un vis profesional 🙂 Eli a crezut în visul altei WAHm, eu mi-am dorit să ajut şi aşa ne-am cunoscut virtual.

Mai departe, viaţa ne-a dat fel de fel de teste 🙂 Pe care le-am trecut, dar timpul nu ne-a iertat. Deci, iată-ne, după câteva luni, decise să aducem în faţa voastră un om, o poveste, câteva întrebări şi mai multe răspunsuri 🙂

Să trecem la treabă, deci…

Scurtă carte de vizită …

 Pink WAHM – Am 38 de ani şi un năzdrăvan pe nume Mihnea. De formare sunt inginer, dar am urmat şi cursuri de artă. Arta a fost prima mea dragoste, încă din perioada copilăriei şi întotdeauna am ştiut că voi reveni la ea, am cochetat toată viața cu partea creativă și am reușit să revin în totalitate la ea după renunțarea la o carieră în marketing, acum aproape 8 ani. Un trigger important pentru mine în a alege să fac ce îmi place a fost nașterea lui Mihnea 🙂

Eşti o WAHM? Cum ai ajuns în această comunitate?

Pink WAHM – Da, sunt o Wahm și am ajuns în această comunitate minunată după ce mi-a povestit de ea o prietenă dragă.

Laudă-ţi puii sau proiectele 🙂

Pink WAHM – Am două mari proiecte pe care le desfășor în paralel, pentru că îmi sunt atât de dragi, încât nu pot renunța la nici unul.

Primul este Pink Paperland – unde mă ocup de graphic design. Aici sunt din nou două ramuri – avem o parte care se ocupă strict de invitații de evenimente şi tot ce ţine de papetăria de eveniment, de la numere de masă până la etichete, meniuri, place-card-uri etc, şi o a doua ramură – Zalt Design – care se ocupă strict cu design-ul de marketing şi publicitate – unde intră tot ce ţine de acest lucru de la logo la flyere, cataloage sau bannere gif pentru reclamele on line.

Al doilea este Eleonore’s – unde tricotez pături din merinos personalizate pentru copii. La fiecare pătură vândută, o alta se donează sau o parte din bani merg către diverse ONG-uri care au proiecte cu copii și mai ales pe partea de educație.

 

Ce anume te recomandă?

 

Pink WAHM – Creativitatea, seriozitatea, implicarea și clienții mulțumiți, în primul rând.

 

Care este cel mai dificil aspect al activităţii tale? Dar cele mai motivante aspecte?

Pink WAHM – Cred că cel mai dificil aspect al activității la mine, (cel puțin uneori!) este gestionarea relaţiei cu furnizorii (există servicii pe care le externalizez), iar ca motivant o să consider întotdeauna clienții mulțumiți cu mic și mare 🙂

Ai susţinători? Familia unde are loc în toată această alergare?

Pink WAHM – Cel mai mare susținător al meu este soțul meu care întotdeauna m-a încurajat să îmi urmez drumul și mi-a fost alături în această călătorie cu urcușuri și coborâșuri.

Închide ochiii şi spune-mi ce ai fi ales, dacă nu acest drum?
Pink WAHM – Când eram mică, o perioadă am visat să devin arheolog, să călătoresc şi să descopar lumi noi, apoi îmi aduc aminte când am început să desenez şi să fac chestii pentru casă, pentru mine din te miri ce 🙂 Adică cumva tot spre design 🙂
Care este secretul succesului, din punctul tău de vedere?

Pink WAHM – Cred că, pentru mine, secretul succesului a constat în multă muncă, nu am încetat să învăț, consider că în orice domeniu trebuie să continui să înveți, să tratezi fiecare client așa cum tu ai dori să fi tratat și să îți folosești creativitatea la maxim.

Suntem la finalul anului. Ce mai urmează, pentru tine?

Pink WAHM – Pentru mine, urmează un an important, deoarece în primăvară voi lansa un al treilea proiect pe partea de design, de data aceasta de little fashion cum îmi place mie să spun ☺

Un mesaj de final pentru mine şi cititorii mei 🙂

Pink WAHM – Să încerce în tot ceea ce fac sa fie buni, să nu renunțe si să continue să învețe. Și să aibă un an nou minunat și plin de dorințe împlinite ☺

 

Sper că mica noastră discuţie v-a inspirat. Mult succes în toate proiectele tale, dragă Eli şi să ne auzim cu noi proiecte, curând!

PS – Mi-am dorit un strop de culoare …de aici acest Pink interviu 🙂

Facebook Comments

Zile în care totul e pe dos

Sunt zile frumoase, senine,în care pare că totul în jur zâmbeşte. Că oamenii sunt buni şi că există prietenie adevărată şi că intenţiile sunt înţelese şi apreciate.

Sunt zile în care găteşti uşor. În care casa arată acceptabil. În care partenerul de viaţă este vesel şi copiii nu au nici un fel de mici drame care trebuie “disecate”.

Sunt zile în care oamenii nu claxonează frenetic. Sunt zile în care toamna e caldă şi blândă. Contul din bancă nu plânge de frig. Sunt zile în care ai conversaţii pline de miez şi ai o grămadă de clipe în care zâmbeşti Vieţii.

Şi apoi…sunt ŞI altfel de zile.

Zile în care cerul e negru şi vântul rece.

Zile în care toţi din jur sunt cu capsa pusă şi orice spui poate (şi va fi) folosit împotriva ta.

Zile în care te calcă pe nervi orice. Oricine.Îţi vine să te duci undeva, să stai ascuns până ţi-e mai bine.

Dar, de obicei, nu prea poţi asta. Pentru că …Viaţa, Oameni, Job, Responsabilităţi. Bla bla.

Şi atunci…ce faci?

Tragi de tine. Să mai poţi puţin. Să mai mergi 2 paşi. Să mai treci şi ziua asta. Să vină “mâine” când “poate va fi mai bine”. Aştepţi să vină mâine când tu te vei simţi “altfel”. Şi va fi mai uşor. Puţin.

Aveţi şi voi astfel de zile?

Vă simţiţi şi voi câteodată “broken”?

🙁

Poate că e important să ai în jur oameni dragi, care să te ajute când eşti jos. Poate e mai util să ai pasiuni şi să faci lucrurile cu sufletul ca să nu simţi că munceşti şi pasiunea să lucreze prin tine. Poate e cazul să mergi la terapie. Poate “se rezolvă” doar cu câteva zile libere şi o schimbare de aer. Sau poate funcţionează terapia prin shopping, prin râs…Avem soluţii? Le cunoaştem? Le aplicăm?

Facebook Comments

Ceahlău cu pui de om. Excursie de toamnă

Ca să nu treacă și octombrie cel plin de culoare și noi să nu plecăm pe undeva, am așezat astrele astfel încât să ajungem pe Ceahlău. Cu puiii de om din dotare, cu rucsaci și batoane energizante, pe drumuri de munte.

Zis și făcut! Dar ce traseu să alegem? Pe Ceahlău e frumos, pe oricare parte ai urca, e foarte adevărat, dar pentru noi care nu suntem foarte antrenați am vrut să împăcam și capra (sau caprele!) și varza. Adică, nici să nu ne aventurăm aiurea, dar nici să pierdem prilejul de a petrece timp împreună, ca o familie.

 

Dacă veți consulta site-ul Parcului Național Ceahlău, veți descoperi că există 8 trasee posibile – pentru fiecare dintre ele veți găsi harta cu punctele intermediare, marcajul corespunzător, timpii de parcurs, dar și reguli de vizitare și câteva fotografii. Am ales să urcăm pe la Stănile pentru că am vrut să “testăm” rezistența puilor de om, am vrut să avem o variantă mai scurtă în caz că se strică vremea și pentru că am vrut să jucăm de data aceasta, mai safe, eu nu eram în cea mai bună formă fizica :P.

Ce am luat cu noi pe Ceahlău?

Pentru 2 adulți și 2 copii am avut 2 rucsaci (purtați de cei doi părinți) conținând:

  • overall impermeabil pentru fiecare copil + câte 1 pereche de jambiere, la nevoie
  • geacă ușoară de ploaie pentru mine (plus un tricou subțire) și o bluză de schimb pentru domnul soț
  • buffere/eșarfe circulare/bandane pentru toată lumea – le-am tot pus și scos pe parcursul excursiei
  • batoane proteice cu ciocolată – noi am avut de la Herbalife, cu lămâie și migdale (2 tipuri care știu că le plac puilor de om și pe care le am mereu în casă)
  • cremă pt contracție/oboseală musculară
  • câteva pansamente lipicioase (nu le-am folosit)
  • șervețele (umede și uscate)
  • apa (cu soluție de hidratare!)
  • câteva mere
  • aparat de fotografiat

Ştiam că vom face popas la cabana Dochia şi vom mânca acolo ceva cald, deci nu am luat cu noi sandviciuri. Am luat de la început în calcul ideea de a urca şi coborî în aceeaşi zi, deci nu ne-a interesat varianta de a rămâne peste noapte la cabana.

Am avut grijă să avem încălţări care să nu alunece, bine sfătuiţi de cei din familia noastră care sunt mai în temă decât noi – Andrei Badea, mountain& tour guide la Back to Nature .

Şi am plecat la drum 🙂

Ne-am bucurat de liniştea pădurii, de soare şi de o sâmabătă veselă, cu efort dozat potrivit şi am făcut poze. Eu, personal, mă bucur de fiecare dată când îmi depăşesc puţin zona de confort şi fac astfel de incursiuni în natură. Chiar dacă pe parcurs îmi mai piere entuziasmul şi mai că m-aş da bătută, nu o fac şi experienţele trăite mă fac să mai vreau 🙂

Merită o excursie pe Ceahlău. Merită să urci pe vârful Toaca şi să admiri lumea de sus – mai ales că exista scări inaugurate de curând, sigure şi care pot fi urcate în propriul ritm.

 

Chiar dacă am coborât şchiopătând, mi-am revenit repede. Am forţat puţin şi piciorul meu a protestat puţin. Cu masaj, un bandaj cald şi multă lumină vindecătoare, după câteva zile am fost ca nouă. Să vă spun şi că după 2 zile am avut party la muncă şi am dansat? 🙂 Deci, clar se poate.

Ce aş face diferit pe Ceahlău
  1. Nu mi-aş mai seta limite mentale  gen e prea greu să urc până pe Toaca sau nu sunt pregătită să fac un astfel de experiment cu cele X kilograme în plus ale mele.
  2.  Aş duce copiii mai repede pe munte. Aş avea mai mult curaj să îi expun acestei aventuri.
  3.  Aici, câteva gânduri pentru viitor 🙂 Vom mai merge pe munte. Poate nu chiar pe cele mai grele trasee din prima, dar cu siguranţă ne vom mai testa rezistenţa.

 

De ce e importantă o excursie pe Ceahlău (sau pe alt munte, dacă vă e la îndemână)
  • Pentru că aveţi şansa de a vă depăşi limitele fizice.
  • Pentru că petreceţi timp în aer liber, în linişte şi vă puteţi reconecta cu voi, cu cei mici şi poate, cu partenerul.
  • Pentru că toamna este atât de frumoasă la munte 🙂

 

 

 

 

Voi pe unde vă mai plimbaţi? Ce locuri mai recomandaţi? La ce evenimente mergeţi sau vă doriţi să ajungeţi? Sunt mereu în căutarea unor locuri faine pe unde să colindăm şi a unor oameni buni pe care să îi cunosc şi de la care să învăţ.

 

Facebook Comments

Webstock 2018. Mummy retreat

Am fost iarăşi la Webstock 2018. La Marriott, se înţelege 🙂 Pentru că anul trecut mi-a cam plăcut 😛

Într-o perioadă agitată, când mase de oameni au fost în fierbere şi părea că nu mai există pic de respect pentru nimic şi nimeni…Am ales, conştient, să nu scriu despre asta. Am ales să nu influenţez, deloc, prin părerea mea. Am ales să nu îndemn pe nimeni, la nimic. Am evitat să îmi expun public părerea şi cred, în continuare, că a fost mai bine astfel.

Revenind la Webstock 2018…:)

Într-o superbă zi de toamnă, am venit la Webstock 2018. Cu noaptea-n cap. După un somn nu foarte odihnitor, într-un pat străin. După o revedere emoţionantă cu sora mea. După un drum lung şi peripeţii greu de purtat în suflet.

Gălăgie, pregătiri şi multe emoţii. O nouă ediţie Webstock, de data aceasta aniversarea de 10 ani. V-am tot averitzat că mă duc şi eu, v-am tot încurajat să votaţi şi să înscrieţi proiecte 🙂

Mi-a plăcut evenimentul, dincolo de îngrămădeala din pauze, de comportamentul câtorva veniţi parcă exclusiv să mânânce. Mi-au plăcut invitaţii temele puse în discuţie m-au ajutat să îmi sintetizez, în câteva notiţe, idei principale pe care încă le mestec, pe îndelete.

 

 

Fotografiile puse aici sunt adunate şi oferite de către organizatori, pe pagina evenimentului. Am preferat să le aleg pe cele care mi-au trezit o amintire plăcută şi să vă pun şi pe voi puţin acolo, în pielea participanţilor.

Câteva lucruri cu care am rămas eu în gând după Webstock 2018:

  • Curiozitatea şi ambiţia de a crea mereu lucruri noi sunt motoare mai puternice decât orice. Părinţii pot încuraja sau pot frâna acest progres. (Cornel Amariei  – un super interviu cu el găsiţi pe blogul Cristinei Bazavan).
  • Mihaela Noroc, un om cu o poveste şi o naturaleţe care au picat la ţanc pentru mine spunea că frumuseţea este subiectivă, ţine foarte mult de încrederea în sine, de emoţia transmisă şi de focusul celui care priveşte 🙂
  • E bine să nu iei lucrurile prea prersonal. O parte din vină îţi aparţine, de cele mai multe ori. Ai încredere îm forţele tale şi fă, acolo unde eşti tot ce poţi pentru scopul tău (mesaj transmis atât de Andreea Esca. cât şi de către Vlad Voiculescu).
  • Părerile pe care le emiţi, despre alţii sunt, de cele mai multe ori, doar minusurile pe care le vezi. (Cabral)

Mi-a plăcut maxim acest mesajul Deliei de a trăi real, cu bune şi rele, în clipa frumoasă pe care o avem în faţă. Cumva, mai mulţi vorbitori ai zilei au avut discursul setat în această direcţie (nu ştiu dacă s-au vorbit înainte sau doar şi-au adaptat cuvintele momentului).

Pentru că online înseamnă şi curajul de a da mai departe lucruri si idei importante, îmi permit să vă las câteva link-uri spre oameni care au scris deja despre acest eveniment şi care au povestit deja cum a fost şi ce au învăţat de acolo:

  1. Andrela a scris cu emoţie despre prima ei participare la Webstock 2018.
  2. O povestire cu multe fotografii 🙂 de la Daniel Ciuca
  3. Chris B scrie interesant, cu multe paranteze
  4. Tiza mea, Irina ne spune cum a descoperit un Disneyland pentru  comunitatea online
  5. iar Almona sintetizează pentru noi cum se face trecerea din offline în online
  6. Spumoasa Cristina ca de obicei rade mai bine la urma si noi cu ea!
  7. Si…un text care pur şi simplu mi-a plăcut, deşi nu îl cunosc pe acel Andrei 🙂

Cam asta este varianta scurtă a experienţei Webstock 2018 pentru mine 🙂

Sponsorii evenimentului au fost : Absolut, Caroli, Siviero Maria, Cora, Coca-Cola, MedLife, Raiffaisen, HP, McDonald’s, Syscom digital, Glo și Answear.

Dacă v-a plăcut şi credeţi că este important să aflaţi şi voi despre astfel de evenimente, daţi-mi un semn. 🙂 O lună de poveste vă doresc!

Facebook Comments

Zile de tihnă în Bucovina. Ce poţi vizita/vedea în frumoasa Bucovina?

Începutul lui septembrie ne-a prins în frumoasa Bucovina. Pentru că anul acesta fusesem deja la mare, cineva şi-a dorit să ajungem şi la munte 🙂 Asta dincolo de faptul că în restul timpului stăm, undeva…la munte.

De ce am ales Bucovina?

Pe scurt, am ales Bucovina pentru că vroiam să ne bucurăm de câteva zile în tihnă, să respirăm aer curat, să facem câteva activităţi educativ culturale în aer liber şi să facem puţină mişcare pe munte. Bucovina este o locaţie unde ajungi relativ uşor (un drum de aproximativ 2 ore pentru noi), sunt multe obiective turistice pe care le puteţi vedea, pe alese (eu m-am inspirat din câteva surse – recomandările prietenilor mei – cărora le mulţumesc, încă o dată! -, dar şi zappând printre rezultatele oferite de Google).

Personal, recunosc aici deschis că îmi place să planific o vacanţă, oricât de mare sau mică ar fi. Dincolo de factorul imprevizibil (pe care îl iau musai în considerare în vacanţele cu cei mici!), îmi face plăcere să am o listă (mai scurtă sau mai lungă) de locuri de văzut, chestii de făcut. Pe măsura trecerii timpului, am învăţat să privesc mai relaxat această listă, să mă bucur mai mult de ceea ce reuşesc să văd/fac şi să mă concentrez mai puţin pe planurile care nu se concretizează.

“Regula” pe care o aplicăm noi este “suntem în vacanţă, ne simţim bine, ne bucurăm că suntem împreună”. 🙂

Ce poţi să faci în Bucovina

Noi am început mica vacanţă cu o vizită la Cetatea de Scaun a Sucevei.

 

 

 

 

Mai fusesem aici, acum vreo 2 ani, cu copiii, dar acum îmi doream să vedem şi Muzeul Satului Bucovinean. Recunosc sincer, am avut emoţii dacă zbenguicioşii mei vor “gusta” această experienţă, dar am fost plăcut surprinsă.

S-au bucurat de fiecare casă, am făcut multe fotografii şi au avut spaţiu să alerge, să ţopăie şi chiar să ne ofere un mic spectacol, la final 🙂

Fiecare casă are specificul ei, ne-a bucurat să avem prilejul de a vorbi cu copiii despre diferitele obiceiuri şi tradiţii din zonă, făcând cumva legătura cu diferite evenimente din familia noastra la care am/au participat. Am văzut şi “auzit” manifestări specifice la nuntă, botez, înmormântare – punerea în scenă nu este spectaculoasă, poate, dar pentru copiii mei, a fost o formă inedită de a descoperi câteva tradiţii specifice Bucovinei. Am aflat cum se macină făina şi unde, care sunt ustensilele folosite în casa morarului, casa olarului, cum arată un “restaurant” la sat, dar şi câteva noţiuni de arhitectură şi ne-am extaziat cu toţii la frumuseţea costumelor populare şi, în general, a portului tradiţional.

Evident, nu au uitat de cetate şi am reluat turul acesteia, ronţăind ceva din traista atent pregătită de acasă. Ştiu că s-a investit mult pentru refacerea cetăţii şi rezultatul final este unul atrăgător, pe placul celor mici şi mari, iubitori de istorie.

Am fost şi în rezervaţia Tinovul Mare, o zonă verde aşa cum nu am mai văzut niciodată şi, chiar dacă ne-a prins ploaia, merită să faceţi o încercare 🙂

Pentru că vitejii mei au adormit în maşină, am ratat intrarea la Parcul de Aventuri Ariniş, dar îl vom vizita cu siguranţă, cu următoarea ocazie. În drum spre locaţia unde ne-am petrecut câteva zile, Sadova, am văzut câteva peisaje frumoase pe care eu, personal, le-am apreciat mult.

Am ales să ne cazăm în Sadova, o localitate micuţă, dar foarte pitorească. Sunt multe agropensiuni în zonă, puteti alege după voinţa şi puterea financiară. Relaxarea sau tihna vine, în acest colţ de verde atât din liniştea zonei, din vegetaţia abundentă, dar şi din atmosfera de “duminică” – pare că nimeni nu se grăbeşte, toată lumea are timp şi răbdare, toţi sunt molcomi şi bucatele sunt la superlativ.

 

Apropo de bucate, evident că vă recomand să gustaţi (măcar!) din produsele tradiţionale. Pentru că noi nu consumăm carne, nu vă pot face recomandări din zona acesta, dar vă pot spune că ne-am bucurat de ciorbiţa cu hribi, de păstrăv proaspăt şi de plăcinte poale-n brâu, dar şi niste gogoşi coapte pe plită şi umplute cu diferite “gusturi” – preferata noastră a fost cea cu magiun de prune.

Bucovina, plai cu flori – regal al bisericilor şi mânăstirilor

Pentru că am vrut să “condimentez” experienţa cu clipe educative, dar şi să îmi bucur sufletul, am alternat vizitele la mânăstiri (am ales doar Voroneţ, Moldoviţa, Suceviţa) cu opririle la muzee, atent alese pentru ca cei mai activi dintre noi să se bucure.

Am văzut Muzeul Oului din localitatea Vama, am mers cu Mocăniţa Huţulca şi am urcat pe Pietrele Doamnei. După preferinţele copiilor, aceasta a fost partea cea mai faină a întregii excursii, deşi mie mi-au tremurat puţin (mai mult!) genunchii după urcarea pe lanţ a masivului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Un alt muzeu care ne-a plăcut şi pe care l-au gustat până şi copiii, este Muzeul Arta Lemnului din Cîmpulung Moldovenesc. Deşi, din exterior, pare a fi o clădire simplă, cam veche şi fără artificii, colecţiile pe care le puteţi vedea aici sunt interesante, prilej de discuţii cu cei mici şi de ce nu, un popas binevenit în trecut, când lemnul şi arta lui erau la mare cinste.

Am admirat priveliştea de pe Transrarău şi per total, Bucovina este o zonă foarte potrivită pentru o excursie de relaxare şi tihnă.

Dacă printre voi sunt persoane care ne pot propune locaţii/zone frumoase pe care să le vedem, aştept cu drag, sugestiile voastre. Aici, pe blog, voi scrie despre locurile unde am fost noi şi ce anume ne-a plăcut, poate inspirăm şi pe alţii 🙂

Mi-am propus un tur al zonelor frumoase din ţară şi cred că va fi o experienţă  de care băieţii îşi vor aminti cu drag, mereu.

Facebook Comments

Iar despre carte. August şi septembrie pe noptiera mea

O carte, mai multe cărţi. Las aici câteva impresii, strict personale şi foarte scurte, despre ceea ce mi-a fost lectură în august şi septembrie. Voi ce mai citiţi?

Fern Michaels – În căutarea fericirii

O carte care îşi aşteaptă de mult rândul, dar care se citeşte repede. Un amestec uşurel de dragoste, relaţii complicate, secrete, umor, mister, intrigă. Pentru o lectură nesofisticată, când ai nevoie de relaxare, merge. Dacă te prinde suficient încât să nu o abandonezi înainte 🙂

Natsuo Kirino – Cronica zeiţei

O carte surprinzătoare pe care am savutat-o până la ultimul rând. Fiecare nou capitol are o savoare aparte, personajele sunt atât de umane, încât par desprinse din poveştile despre începuturile lumii. Mi-a plăcut atmosfera poveştii, referirile la zeităţi şi metafora relaţiei dintre bărbat şi femeie, urmărită progresiv, de-a lungul întregii acţiuni. O carte care primeşte notă maximă, deşi nu se termină luminos şi nici foarte clar.

Howard Roughan – Promisiune mincinoasă

O carte care şi-a etalat scenele în faţa mea, ca un film de acţiune. Am gustat-o pe îndelete, deşi aş fi înfulecat-o dintr-o înghiţitură. Personaje puternice, motive ascunse şi un fel de happy end. Multe crime, întorsături de situaţie, scene de o maximă tensiune şi un autor savuros, prin povestea de viaţă la care încă ma gândesc zâmbind 🙂

Stephanie Gertler – În derivă

O poveste tristă care m-a ţinut în priză chiar şi în tihna zilelor în Bucovina. Am experimentat puţin din ce trăieşte o mamă când îi pleacă puiii din cuib, am sperat până la final ca fetiţa slăbuţă şi oarbă va ajunge din nou în braţele mamei ei şi lupta pentru custodia copilului se va sfârşi repede. M-am bucurat să văd cât de frumoase pot fi prieteniile de maturitate şi mi-a mers la suflet ideea de a lucra de acasă, dintr-un birou amenajat într-un şopron, în spatele casei. Merită citită!

Bernard Cornwell – Hoţul de spânzurătoare

Încă de la primele pagini, m-am tot întrebat cum să te poţi bucura de execuţii publice? Cum să te înghesui de la primele ore ale zilei să vezi cum nişte răufăcători sunt spânzuraţi, cu public şi oficialităţi servind un mic dejun special? O lume care pare atât de departe, dar, aşa cum a subliniat soţul meu, fapte care s-au întâmplat cu adevărat… Sărăcie, intrigi, crime şi frăţii a unor gentlemani de viţă nobilă, toate se împletesc într-o lectură rece, dar foarte vie.

Richard Paul Evans – Floarea-soarelui

Nu mă aşteptam să îmi placă atât de mult.

Citat – Secretul succesului în viaţa asta este să-ţi dai seama că pe planetă se petrec (multe) crize mult mai serioase decât o decizie despre ce să faci cu viaţa ta.

Well, hell, ya! O carte despre speranţă şi regăsire, despre alegeri şi adevăratul suflet, care se mai rătăceşte, se mai lasă convins să aleagă “comod” şi “uşor”, dar nu poate face asta la infinit.

Dr. John Gray – Bărbaţii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus

O carte la care “ronţăi” de multa vreme. Am tot mestecat, pe îndelete, fiecare 2-5 pagini şi am resimţit nevoia de a mai citi şi alte lucruri printre atâta “teorie”. Dar nu vă lasaţi înşelaţi de aparenţe! E o carte destul de practică, îmi propun să primească aici, pe blog, o recenzie separată, cât de curând. Interesant mod de abordare a relaţiilor de cuplu din perspectiva unui bărbat.

Cecilia Ahern – Suflete pereche

Ca de obicei, scrisul Ceciliei m-a prins şi mi-a dat o stare specială, mai ales că eram departe de casă, la un curs la Ploieşti. O carte care merită citită şi oferită cadou. O carte despre prietenie şi trecerea timpului, mesajul mi se pare cât se poate de motivant: viaţa îţi joacă uneori feste, dar soarta va regla, până la urmă, scorul şi, e posibil ca, în ciuda tuturor, fericirea să învingă. Plin de speranţă, nu-i aşa?

Sorin Mihai Bărbieru – Taina asasinilor

O carte puţin altfel decât cele pe care le citesc de obicei. Am citit repede şi uşor un roman scris de un om cunoscut mie. Mi-a plăcut tonul povestirii, limbajul familiar şi notele repetitive care apropie cititorul de scenele din carte. Mi-ar fi plăcut mai mult accent pe câteva personaje din carte şi am aşteptat un alt final. Una peste alta, însă, e o carte interesantă. Felicitări autorului pentru curaj!

Anays M. – Confesiunile unei fete rele

“Eu sunt unică, om din întâmplare, femeie prin vocaţie” scrie pe coperta 1 a acestei cărţi primite spre recenzie. Am citit-o fix în perioada in care aveam cea mai mare nevoie de ea. Dar nimic, niciodată nu e întâmplător, nu-i aşa? O carte mai puţin senzuală decât mă aşteptam, dar mai profundă decât aş fi crezut, judecând după coperta. Nu ştiu dacă este doar o colecţie de frânturi de text de pe blog sau anume se doreşte ruperea ritmului lecturii, dar a fost o gură de aer proaspăt. Cred că autoarea are ceva de spus şi sunt tare curioasă cum va evolua, în timp, acest mesaj.

Partea care mi-a plăcut cel mai mult rămâne aici, sub forma unor citate:

M-am obişnuit cu lipsa ta, iubitule. Cu lipsa căldurii mâinilor tale, cu lipsa conturului buzelor tale, cu lipsa contopirilor noastre. Iar acum, am ajuns să cred că ele nu au existat decât în imaginaţia mea bolnavă de iubire şi de dorinţă. Şi asta mă face fericită. Căci imaginaţia mi-e aliat şi, oricând vreau, mi te poate aduce întreg şi minunat, aşa cum mi te amintesc, să-mi îndulceşti prezentul îmbibat de lipsa ta… Şi dacă mă mint singură, iubitule? Şi dacă, de fapt, niciodată nu mă voi putea obişnui cu lipsa ta? Cu acest minus uriaş care-mi dezechilibrează fiinţa, lăsându-mi totuşi chezăşie…dorul. Un dor mărunt şi rece, ca o ploaie mocăneasca de noimebrie târziu, care sfredeleşte şi osul, şi gândul.

Şi încă…

(…)căci o femeie, chiar şi când trăieşte, profund convinsă, o exploxivă experienţă sexuală, nu se poate abţine să nu o condimenteze cu puţină dramă.

Mi-a plăcut mult cadenţa textelor, precum spuneam. Mă despart de această poveste, cu speranţa că va exista o continuare, o aprofundare a ideilor regăsite acolo.

Per total, august şi septembrie au fost două luni plini din punct de vedere al lecturilor. Am început grupa mijlocie şi clasa pregătitoare, ceea ce îmi consumă multe gânduri, care mai de care mai alambicate.

Hello, Octombrie! Să fii blând cu noi! 🙂

Facebook Comments

Interviu cu Liliana, mamă cu superputeri :)

Astăzi, aduc în faţa voastră încă o mamă cu superputeri. Dacă sunteţi curioşi cu cine am stat de vorbă, vă invit să parcurgeţi interviul şi să ne lăsaţi, într-un comentariu, mie şi Lilianei, părerea voastră.
Să facem cunoştinţă. Cine eşti tu?

Sunt Liliana Cristina Damian, mămică de 6 ani și antreprenoare de 3 ani. Până să devin mamă, am avut un job într-o multinațională, dar simțeam de atunci că am o altă cale de urmat.

Magazinul (deschis în urmă cu 3 ani) a fost conceput în perioada maternității, poate cea mai creatoare etapă a vieții mele. Atunci am simțit că îmi găsisem calea mea, că e cea mai bună alegere! Fiind crescută 19 ani la țară, în natură, înconjurată de multe plante și animale, am decis că un magazin naturist e continuarea firească a drumului meu.

Și am început călătoria în lumea magică a naturii și a remediilor naturale. Însă mi-am dorit să fie un altfel de magazin, să fie un loc de conectare și de informare. Am avut mai multe evenimente, cu invitați minunați, care ne-au adus informații prețioase despre sănătate și frumusețe, precum și târguri organizate cu alte mămici, în care mi-am dorit să le fac cunoscute și pe ele, clienților mei! Am organizat câteva acțiuni caritabile cu sprijinul acelorași mame inimoase, cărora le mulțumesc încă o dată pentru implicare, am reușit să dotăm cu jucării, o grădiniță dintr-un sat, aceasta a fost poate cea mai frumoasă acțiune a noastră.

Eşti o mamă antreprenor? Ce înseamnă asta şi cum ai ajuns în această comunitate?

Da, sunt și mamă și antreprenor, sunt tare bucuroasă că am reușit să ajut și alte mămici din județul Alba să devină mai cunoscute. Am organizat diverse evenimente în care protagoniste au fost mămicile care au diverse afaceri mici de familie. Rezonez cu ele tocmai de aceea, de câte ori am ocazia, le invit la evenimentele mele.

Laudă-ţi puii sau proiectul/proiectele tale 🙂

Proiectul meu este magazinul Bio Shop, care nu este doar un magazin cu produse naturale și bio, ci și locul în care găsești consiliere nutrițională, asigurată de Oana Pop, un profesionist desăvârșit. Periodic, organizez și întâlnirea cu medicul specialist pediatru, Terezia Sicoe, dânsa este și consultant acreditat în alăptare, astfel mămicile sau viitoarele mămici primesc suport  pentru cele mai importante momente ale vieții puiuților lor.

Ce anume te recomandă?

Mă recomandă atitudinea față de clienții mei. Majoritatea fiind mămici, timpul le este limitat, le ofer consiliere online, pentru a-și alege produsele, le comand ceea ce își doresc și ele vin doar să ridice produsele.

Care este cel mai motivant moment? Dar cel mai dificil aspect al activităţii tale?

Cel mai motivant moment este cel în care primesc feedback pozitiv de la clienții mei care au testat un produs achiziționat de la mine și impresia lor legată de cum arată magazinul. Mi-au trecut pragul niște turiști străini, care au spus: “magazinul tău este o aromoterapie, în sine” sau mai sunt care spun “am intrat doar să mă liniștesc, aici la tine, mă relaxez cel mai bine”.

Cel mai greu mi s-a părut începutul, nu erau familiarizați cu termenul bio, nu știau care e diferența între bio și natural, deci educarea clienților și formarea lor în a urma un stil de viață sănătos.

Cine îţi face galerie, de pe margine? Ai un mentor sau oameni care te inspiră?

Familia mea îmi face galerie de pe margine, fără ei nu aș fi reușit să fiu aici, să vă răspund acestor întrebări. Susținerea familiei este esențială pentru orice afacere.

Mentori mi-au fost profesorii mei, în mod aparte dirigintele meu, care acum este un înger. A fost omul care mi-a marcat existența și îi sunt recunoscătoare pentru ceea ce sunt eu astăzi. Evident nu o pot uita pe profa de română, gramatica limbii romane fiind materia mea preferată.

Închide ochiii şi spune-ne cum ar fi fost viaţa ta, dacă, la un moment dat, făceai o altă alegere… 🙂

Dacă închid ochii, mă văd așa cum mi-am dorit în urmă cu mulţi ani, proiecția gândurilor mele de atunci este realitatea de astăzi. Știți vorba aceea: “Ai grijă ce îți dorești, că s-ar putea să se întâmple!” Tot ce mi-am dorit atunci, am acum, deci nu aș putea să îmi doresc altă realitate decât aceasta.

Care sunt cele mai importante componente ale succesului, în opinia ta?

Succesul vine în urma mai multor eșecuri, cel mai important aspect este continua formare și informare a noastră, a antreprenorilor și să nu renunțăm ușor.

Au trecut deja aproape 9 luni. Până la final de an, ce planuri măreţe ai ?

Până la finalul anului voi susține un workshop pentru o comunitate de mămici din județul Alba, împreună cu doamna doctor specialist pediatru intenționăm să reluăm seria întâlnirilor: De vorbă cu medicul pediatru! Și în curând, în magazin, vom începe un alt proiect, evident tot cu o mămică. Vom aduce și alte produse, care vor ajuta în educarea celor mai mici clienții ai noștri, cărți și jucării.

Un mesaj de final pentru mine şi cititorii mei 🙂

Cititorilor le spun să nu uite că: ” Prima bogăție este sănătatea” și să o prețuiască exact ca și pe o comoară.

Iar ţie îţi mulțumesc pentru acest interviu, în care am strâns cu emoție, parte din viața mea.

 

Mulţumesc şi eu pentru că ţi-ai făcut vreme să îmi răspunzi. Mulţumesc pentru că ai fost sinceră şi mă bucur să poposeşti aici, în căsuţa mea 🙂

Facebook Comments