Mini interviu. Oameni frumoși. Proiecte luminoase

Trebuie să recunosc azi că nu-mi amintesc foarte bine cum am ajuns să o cunosc pe Antoanela. Știu doar că, de fiecare dată când drumurile ni se întâlnesc în cadrul unor proiecte, îmi devine tot mai dragă, o simt tot mai apropiată și tot mai mult simt că e genul de om pe care ți-e drag să îl ai în preajmă. Tocmai pentru a împărți această bucurie cu voi, m-am hotărât să o supunem unui mini interviu. Iată rezultatul!

Cine ești tu, Anto dragă? Unde și cu ce poți tu ajuta pe cei care citesc blogul meu sau care descoperă acest mini interviu dintr-o fericită întâmplare?

 Cine sunt eu… păi să o luăm de la început :).  Sunt… fetița cu genunchii juliți ce iubește să doarmă în cort, în vârf de munte, sunt domnișoara îndrăgostită de libertate care se plimbă prin Copou, sunt mami de 2 băieți frumoși și isteți, sunt soție, femeie, prietenă, educator prenatal, psiholog… și tot ce-mi mai permite timpul să fiu 😉

Cum/ce visai la terminarea facultății și cât se regăsește acum în activitățile tale zilnice?

 Oooo… acum 10 ani… visam la un cabinet al meu cu sofa înflorată, cu discuții interminabile și oameni interesanți… Am acum din toate astea, și ceva în plus! Am ”sofa” și discuții frumoase, dar prefer să mă așez uneori comod pe covor, printre zâmbete și jucării de copii, să mă joc și să discut interminabil despre cei mari așa cum o făcea odinioară fetița cu genunchii juliți, cu cei mai interesanți oameni ce-mi calcă pragul cabinetului – copiii :).

Având in vedere că ești și tu, la rândul tău, mamă a 2 minuni, care consideri că este cea mai mare provocare în creșterea și educarea lor?

Aici m-ai pus pe gânduri, pentru că cea mai mare provocare… sunt mai multe. Dar totuși… cred că în acest moment, în aceste timpuri pline de inovație și tehnologie, aș pune pe primul loc în educația copiilor mei învățarea ”interesului social” cum îl numește Alfred Adler, importanța de a lucra alături de ceilalți /împărțind cu ceilalți și fiind preocupați de bunăstarea lor, nu doar a ta.

Care sunt sfaturile primite de la mama ta pe care le aplici cu succes acum și care sunt „noutățile” cu care ai reușit să o împrietenești pe mama/soacra ta?

 Dacă te gândești la sfaturile referitoare la creșterea copiilor, mama mea e mama perfectă! Nu mi-a dat sfaturi (nici nu am cerut, ce-i drept), dar nici nu mă critică. Probabil a înțeles că am nevoie să profit la maxim de șansa de a-mi crește și educa copiii așa cum simt eu, așa cum simțim noi ca familie.

Cât privește noutățile… îi povestesc mereu mamei ce-am mai citit, ce spune cutare sau cutare teorie, ce-mi sună mie cel mai bine din ce aud… dar cel mai mult pentru mine a însemnat că mama a venit din propria inițiativă la conferința  Otiliei Mantelers! Mai mult, la sfârșitul conferinței i-a spus Otiliei că și-a dat seama de unele greșeli și că ar fi vrut să fi avut acces și ea la astfel de informații atunci.

Soacra mea mă ajută mult cu copii, și e destul de receptivă la ce încercăm noi să facem cu ei. Știu că      i-am dat să citească ”Bebelușul meu înțelege tot” a Alethei Solter când primul băiat avea 2-3 ani…

Ce este și cu ce se ocupă Centrul Educațional Antonia?

 Centrul Educațional Antonia este al treilea copil al meu, o fetiță ;). Este o asociație, și se ocupă cu diverse activități ce pot fi cuprinse în sfera educațională, pentru copii și părinți. Este ”umbrela” sub care eu îmi desfășor activitatea de educator prenatal, psiholog și psihoterapeut. Asociația mai are încă 2 membri. Colega și prietena mea Alina Rîpanu este logoped și coordonează 2 cursuri pentru copii, precum și activitatea de terapie logopedică.

Pentru că te cunosc puțin, sunt curioasă și îndrăznesc să te întreb direct. De ce ai ales să profesezi în Piatra Neamț (și nu în Iași, unde ai terminat studiile)? Ai vreun regret în ceea ce privește această direcție asumată? Ai schimba ceva, dacă ai putea da timpul înapoi?

 Am plecat destul de repede după terminarea facultății din Iași. Nu am găsit de lucru în domeniu. Am plecat în București unde am lucrat 5 ani, 4 dintre ei într-o multinațională, în departamentul de resurse umane. M-am întors în Piatra Neamț după ce am născut primul copil. Am venit în concediu de creștere copil… m-am întors aici să mă regăsesc. Și am făcut-o! Am decis conștient să rămânem aici, ca familie, căci asta am simțit că ne face bine tuturor, de aceea nici nu se pune problema de regret. Nu știu dacă aș schimba ceva… orice aș schimba în trecut mi-ar devia drumul și n-aș mai ajunge aici :). Am învățat multe despre oameni în București, am lucrat cu mulți oameni, am ”crescut” și m-am ”șlefuit” acolo chiar dacă nu în domeniul la care visam inițial. Aici simt însă că mi-e locul, aici cred că trebuie să fiu. Deocamdată! Niciodată nu se știe! 😉

Pe Otilia Mantelers ai reușit să o aduci la Piatra Neamț, eveniment pentru care îți mulțumim (atât eu, cât și celelalte mămici care așteptau cuminți, să ne „vină rândul”). Ce urmează?

Da, am reușit și chiar sunt mândră de asta! Eram un pic revoltată că trebuie să merg la București, Cluj, Brașov pentru așa ceva! Parca eram aici într-un colț uitat de lume! Vreau să continui seria de evenimente de parenting atât cu Otilia cât și cu alte nume cunoscute în prezent. Măcar o dată pe an (dacă nu de două ori) să avem și în Piatra Neamț așa ceva. Părinții își doresc și încep să-și dea seama ca au nevoie de astfel de informație transmisă direct, nu doar citită pe internet. Își doresc și încep să-și dea seama că vor să fie altfel, că vor să fie părinți mai buni!

Care sunt cele mai importante lucruri pe care o mamă/un părinte ar trebui să le „sădească” în puiul de om? Sunt diferențe la acest capitol între băieți și fete?

 Cred ca fiecare familie are propriile principii și clasamente cu lucrurile importante. Fiecare este specialist în viața lui, și nu-mi permit să mă bag peste specialiști :). Pot să-ți spun însă ce cred eu, ca părinte, ca fiind important să ”sădesc” în puii mei și nu, nu are importanță dacă sunt fete sau băieți.

Încerc să le sădesc iubire de oameni, pentru că toată viața vor trăi cu și printre ei, și e păcat să nu vezi frumosul din oameni. Încerc să le sădesc iubire și respect față de lume în general, inclusiv față de planeta pe care trăim. Și mai încerc să le sădesc iubire și înțelegere față de sine, ca să poată înțelege și merge prin viață, să poată cunoaște și iubi oamenii așa cum sunt ei, diferiți și frumoși!

Știu că ai citit mult, în special parenting și psihologie, prin natura job-ului. Dacă ar fi să alegi doar câteva titluri/abordări inedite, de „cursă lungă”, care ar fi?

 Sunt câteva titluri de cărți de parenting pe care le-aș recomanda … deși sunt diferite ca abordări, au extrem de multe lucruri în comun. Și da, sunt ”de cursă lungă”:

• Rudolf Dreikurs – Cum să crești copii fericiți (abordarea Adleriană a parentingului)
• Thomas Gordon – Manualul părintelui eficace
• Adele Faber si Elaine Mazlish – Cum să vorbești cu copiii…
• Aletha Solter – Bebelușul meu înțelege tot
• Lorance Cohen – Rețete de jocuri

Un gând de final, pentru mine și cei care au avut răbdare să citească până aici 🙂 micul nostru interviu…

 Să ne-amintim mereu că ”totul poate fi și altfel” (Alfred Adler)!

Mulțumesc frumos pentru timp, draga mea!Sper să vină timpuri în care să avem mai mulți astfel de oameni la noi în oraș, la mine în căsuță și să nu sece vreodată izvorul energiei proiectelor frumoase!