Pustiul (meu) si tatal (Lui)
Curand, bebe M va implini 5 luni. Daca adaugam si cele 9 luni de sarcina, ajungem la….14 luni. In toata aceasta perioada, mai linistita sau mai putin, cu somn mai mult sau cu ore luuuuuuuuuuuuuuuuungi de veghe (in ultima vreme, am un copil tare matinal…:P) m-am tot intrebat care si cum va fi relatia puiuuli cu tati. Nu, nu mi-am facut griji ca tati nu se va descurca, sau ca nu isi va iubi odrasla, indiferent de surpriza din pantaloni (bebe a fost hotarat sa ne tina in suspans in privinta genului sau, pana pe la 8 luni de sarcina). Tati a fost convins, inca de cand ne-am bucurat de cele 2 liniute din testul de sarcina, ca bebe este de fapt bebe Matei. O vreme l-am tot corectat… incercand sa ii atrag atentia ca in burtica ar putea fi o domnisoara. Dar nu, tati STIA ca va fi tatic de bebe Matei. Si a avut dreptate tati.
Acum, in fiecare zi ma minunez de zambetul larg, total, infinit pe care pustiul meu i-l adreseaza tatalui sau. Chiar daca eu stau toata ziua cu el. Chiar daca cu mine se joaca si se alinta si se plimba mai mult. Chiar daca eu il hranesc si eu il adorm, de cele mai multe ori. Sau poate tocmai de-asta bebe ii zambeste astfel. Nu, nu sunt deloc geloasa. Ma bucur foarte tare ca baietii mei au asemenea momente. Ma bucur ca tati are rabdare si timp si energie sa se joace cu Matei, sa ii cante, sa vorbeasca cu el. Sa il adoarma cand eu nu par sa reusesc si-mi vine sa fug. Sa il calmeze cand eu sunt la capatul rabdarii.
Da, acum am deplina incredere ca fiul meu ( e de fapt al nostru, dar na…:)))) isi adora tatal. Stiu ca voi fi alaturi de ei sa ii ajut sa isi pastreze, sa isi imbunatateasca mereu relatia. Poate pentru unii pare ciudat cand spun ca „la noi” tati ii face baie piticului sau ii taie unghiutele, dar e felul nostru de a ne imparti responsabilitatile. Perfect sau nu, noua ni se potriveste. Si da, tati il poarta pe bebe, la inceput in wrap, acum in Manduca.
