Azi a fost zi scurta, „repede”
S-a facut repede vremea de plecat.S-a facut repede noapte.O sa se faca repede maine.
Ce-i cu lumea asta?Toti sunt obsedati de viteza, de a face totul cat mai repede si mai „necomplicat”?Totul trebuie sa fie usor, fara complicatii….
Eu protestez.Eu vreau sa cresc incet.Sa fac o minune sa traiesc fiecare secunda cu tine de 2-3000 de ori.Sa mananc lucrurile care imi plac si sa simt inca gustul lor.Sa raman cu visele frumoase chiar dupa ce s-a facut dimineata.Sa ascult muzica ce ma fascineaza, in tihna, fara „fast forward”.Sa imi vad prietenii si sa vorbim mult, sa nu numar in minute,impulsuri, kilometri, lei sau euro prezenta lor.
Vreau sa ma bucur de fiecare gand despre viitorul meu.Viitorul meu cuib, viitorul meu sot, viitorul meu cuib, viitorul meu job. Nu vreau sa uit repede si sa sterg durerea cu buretele prin cine stie ce procedura miraculoasa.Vreau sa simt lacrimile, daca ma vei face sa plang.Asa cum vreau sa mi se faca dor, daca vei pleca vreodata.Asa cum vreau sa te astept daca te vei simti „nevoit” sa te intorci.
Vreau sa pictez peretii sufletului tau cu vorbe, cu vise, cu amintiri.Si nu voi accepta un „deadline” pentru asta.Vreau sa zambesc oamenilor care ma iubesc, fara ceas, fara minutar si mai ales fara condica.
Vreau sa iert cand e nevoie, sa sufar daca „se impune”, sa jelesc daca voi simti nevoia, sa fiu alintata cand am chef, sa scriu mult, despre orice.Si vreau sa imi raspunzi.Fara sa conteze ca esti acolo, ca nu e „nimic logic de raspuns”.Vreau sa imi construiesc, piatra cu piatra, floare cu floare, casa pe care o vad un cuib al iubirii noastre, o ascunzatoare a tuturor gandurilor pe care le port prin lume de atata vreme.Vreau sa respir aerul bradului de Craciun, sa te sarut lung, la cumpana dintre ani, fara sa-mi pese ca ne „priveste cineva” sau ca „incurcam circulatia”.
Eu vreau toate astea.Vreau sa stii si tu. Pentru ca toate „manualele de comunicare” care isi propun sa elucideze misterul „de ce barbatii nu le asculta pe femei” ma indeamna sa spun clar si concis ceea ce vreau.Se pare ca barbatii ar fi niste fiinte partial dezvoltate care nu se pot concentra pana la capatul propozitiei ( cu exceptia unor anumiti barbati si a unor anumite propozitii care implica un alt fel de activitate) si al caror vocabular nu poate percepe toate cuvintele (inventate sau nu) pe care le folosesc femeile.Asa ca am declarat clar si tare ceea ce vreau. Si, mai ales, se pare ca am facut-o public.
Ai o gramada de avantaje.Daca uiti ceea ce am spus/vrut/solicitat/debitat, poti revedea „doleanta”.Mai mult, poti cauta in dictionar, in timp real, toate cuvintele pe care, din diverse motive, nu le intelegi.Mai ramane doar sa intelegi mesajul.Ca intreg.Rupt din context, separat de vorbe.MAi ramane sa surprinzi esenta(Ai grija ca, saraca esenta, e tare agitata si poti sa o ratezi, daca nu te „misti natural”!!!).
Nu te grabi.Ai tot timpul din lume, in fond, asta si spuneam.Ca nu vreau sa fac nimic „repede, pe fuga, fara complicatii”.
Vezi tu, mie imi plac lucrurile complicate.Capul meu nu poate sa perceapa ceva simplu.Se incapataneaza sa nu functioneze cand e vorba despre solutia cea mai facila, cea mai comoda.Pu si simplu, se blocheaza.Si nu mai pot decat sa citesc pe display SYSTEM ERROR.Ar trebui sa stii ca asa un mesaj nu e bun.Nu e bun deloc.E chiar grav.Asa ca, in concluzie, nu te grabi.
Nu e simplu ce vreau eu.Dar nici tu nu faci parte din specia de „subdezvoltare masculina”, nu?Ar fi prea simplu sa fie asa.Sa fie barbatii asa.Sau nu.Sa fie barbatii din jurul meu asa.
