Azi am plâns în gând
Azi am plâns, în gând.
Pentru toate care s-au spus,
Pentru clipe care s-au scurs,
Pentru oameni care s-au dus.
Azi, am plâns în gând
Pentru că nu mă-nțelegi
Pentru că nu mă mai crezi
Pentru că nu știi ce pierzi.
Azi am plâns, în gând,
Pentru oameni care rănesc,
Pentru vise care mocnesc,
Pentru inimi ce clocotesc.
Azi am plâns, în gând.
De azi, nu mai plâng.
De-acum, nu mă frâng.
Rămân doar… crezând…
Ce frumos ai transformat niste discutii urate intr-o poezie…
Multumesc! Pentru vizita si pentru apreciere 🙂 Cu totii trecem si prin astfel de momente. Fiecare isi gaseste o modalitate de a curata locul si gandul, de a uita, de a ierta… imi place sa cred ca nu e slabiciune, ci doar speranta de a fi mai mult, mai bine. Maine 🙂