Aftinia în culori – mix de suflet și talent

Nu vă era dor de un interviu? Mie cam da 🙂 Mereu ma bucur să cunosc (față în față sau doar din mediul online) oameni frumoși cu proiecte interesante 🙂 Azi un nou text plin de culori și gânduri pozitive 🙂

După atâta pauză, facem cunoștință cu Aftinia în culori, un proiect cu suflet și culoare plămădit și crescut de Dana.

Bun găsit, mămică frumoasă și talentată! Cine ești tu și cum ai ajuns să poposești în căsuța mea?

Bună! Numele meu este Dana, iar ceea mă definește acum sunt cei doi copii și pasiunea pentru artă, pe care o am de când mă știu.
Artist în suflet (am mers la liceul de artă încă din clasa a 5-a) și economist, după diplomă. După 10 ani de artă într-un liceu modest, am rămas cu falsă impresie că acest domeniu nu îți aduce mari beneficii… astfel că am urmat studii universitare și de masterat în economie – contabilitate.

Spune-ne, pe scurt, despre proiectul tău – Aftinia în culori.

Aftinia în culori este proiectul meu de suflet. Prin el am scos din cufărul cu amintiri pasiunea mea și am început din nou să pictez.

Daruri personalizate

Cum ți-a venit această idee? Când? Cum ai început?

E o moștenire de familie să încerc să fac orice cu mâna mea (prin casă sau pentru evenimentele importante din viața mea). Am avut în 2012 o tentativă de a crea bijuterii. M-a fascinat modelarea sârmei, în mod deosebit. Am făcut asta sub denumirea Aftinia Design.

Denumirea a venit natural, Aftinia fiind numele bunicii mele care m-a iubit foarte mult și de la care am învățat valori importante. Acela a fost mai mult un proiect personal care m-a învățat că dacă vrei, poți oricând să înveți să faci lucruri noi.

Aftinia în culori a luat naștere la finalul anului trecut, când am îmbinat dorul de pictură cu dorința de a crea cadouri de Crăciun pentru cei dragi. Astfel că am pictat câteva globuri de sticlă. M-am simțit atât de liberă, încât nu m-am putut opri 🙂

Care sunt cele mai dragi proiecte? Dar cele mai grele?

Nu aș putea să spun care sunt cele mai dragi. Toate îmi sunt dragi, deoarece fiecare vine cu o nouă provocare. Toate îmi sunt ușoare și dificile, deopotrivă. La unele lucrez mai mult, la altele mai repede – ține mult de starea mea de spirit și de cât de inspirată mă simt.

Am descoperit, totuși că îmi plac mult portretele (mai ales cele de animale). Am o plăcere deosebită să încep prin a picta ochii.

Cum e să lucrezi cu pasiune sau ca pasiunea să îți fie muncă?

Atunci când lucrezi cu pasiune cred că lași o parte din tine în acea lucrare și reușești să transmiți emoție prin ceea ce faci.
Iar dacă pasiunea îți este și muncă, lucrezi cu drag.
Există și perioade de oboseală în care simt că munca mi-a furat pasiunea și că trebuie să îmi caut o alta. Mă refer aici la acele lucruri pe care le faci doar pentru placere și relaxare (hobby). Am descoperit lucrul cu acuarela. Știu, tot pictura este, însă este o tehnică cu totul diferită de care m-am îndrăgostit.

Copiii tăi te moștenesc?

Cred că e prea devreme să spun dacă da sau nu. Vom vedea pe măsură ce vor crește. Mă bucur doar că vor avea ocazia să experimenteze oricând vor dori.

Cum arată o zi la tine în atelier?

Muzică și culoare. Experiență senzorială în toată puterea cuvântului 😄
Realitatea este că trebuie să fac și lucruri care nu țin de pictură și care îmi ocupă mult timp (promovare, fotografie de produs, ambalat și expediat colete, răspuns la mesaje, etc). Mi-am făcut un obicei să mă ocup de acestea în prima parte a zilei pentru ca mai apoi să mă pot concentra pe proiecte fără întreruperi și să am parte de experiența senzorială despre care am vorbit la început 🙂

Ai oameni care cred în tine, sunt convinsă. Cine sunt ei și cum te susțin?

În primul rând, familia. Iar apoi cei care reacționează la postările mele. Toate reacțiile și mesajele venite de la cei ce îmi văd postările mă încarcă cu energie pozitivă și îmi dau o stare de bine extraordinară. Având o fire puțin introvertită, simt că nu răspund în cuvinte suficiente acestor mesaje însă sunt cu sufletul acolo și le primesc pe toate cu drag.

Dacă ar fi să poți vedea în viitor, unde (în ce perioadă/an) te-ai duce și de ce?

Nu cred că aș vrea să pot privi în viitor. Dacă am avea această posibilitate, am fi tentați să o facem și am pierde din ce putem trăi în prezent.

Un mesaj de final pentru mine și cei care ne citesc…:) 

“Să trăiți bine!” a fost un mesaj foarte popular, nu vreau să vă duc cu gândul acolo, deși se apropie 😄 Ce vreau să vă transmit este să gasiți mici motive de bucurie în fiecare zi. Gândiți pozitiv și faceți mai mult din ceea ce vă place și vă dă o stare de bine.
Pe Dana o găsiți pe pagina ei de business – îi puteți aprecia munca, puteți stabili cu ea ce daruri personalizate pregătiți celor dragi sau doar vă clătiți ochiii, în zilele mai triste, când vreți să vă bucurați de culori.
Ca de fiecare dată, scriu cu drag și suflet despre mamele din comunitatea WAHM. 

Pentru că îmi sunt atât de dragi aceste super femei care muncesc lângă puiii de om, care vor să își pună la treabă pasiunile, rămânând lângă cei mici.

Voluntariat ca mod de viață. Comunicat de presă Volunteer for Life

Despre Ionuț Ursu și povestea sa am citit acum o vreme în presă. M-am bucurat să aflu că un tânăr provenind din sistemul de protecția copilului – de la casa de copii, în limbaj popular – și-a făcut un rost în viață investind energie, timp și resurse pe calea voluntariatului. 

Am citit, cu bucurie și încântare că Ionuț a plecat în Nepal, după cutremurul din 25 aprilie 2015, pentru a ajuta ca voluntar medical. S-a alăturat unei comunități de români care au acționat într-o zonă grav afectată, dar nevizitată de nici un medic la ora respectivă, Dahding.

Timp de o săptămână am lucrat aici, la o cotă de 2.500 – 3.000 m, alături de o echipă formată din patru doctori, două asistente, doi farmacişti. Am oferit asistenţă medicală locuitorilor şi am ridicat corturi temporare pentru că 90% dintre case fuseseră distruse iremediabil.

A participat la intervenția în cazuri diverse, de cele mai simple (pansamente, perfuzii, etc.) până la urgențe ce au necesitat aportul echipelor de  la ambulanță şi a echipelor de chirurgi din cadrul spitalului Manmohan Memorial Community Hospital – Kathmandu.

Ionut a învățat astfel, o dată în plus, că viața este un dar prețios, dar atât de fragil.

M-a impresionat cum medicii își mulțumesc unul altuia după fiecare intervenție , toți se respectă foarte mult între ei – medici, asistenți, anesteziști – sunt foarte receptivi, când vine vorba de un sfat dat unul altuia.

Voluntariatul efectuat în cadrul Serviciului de Ambulanța București-Ilfov ( SABIF ), anterior acestei misiuni,  l-a ajutat să acționeze profesionist în  toate situațiile, să nu se lase doborât de sentimente, dar și să observe care sunt nevoile spitalului din Nepal.

De ce voluntariat?

Ionuț Ursu spune că vrea să întoarcă astfel tot ajutorul pe care l-a primit în aniii în care s-a format. A crescut singur pe lume, într-un centru de plasament,  a întâlnit mereu oameni care l-au încurajat să creadă în forțele proprii, să invețe și să își facă un viitor, să manifeste bunătate și să ajute, cum poate și acolo unde este nevoie.

Desigur, Ionuț știe că energia și ajutorul său sunt resurse atât de necesare  şi în România, de aceea o să îl tot vedeți că se implică în tot felul de proiecte, atât pentru copii din centre de plasament, cât şi ca voluntar medical.

Astăzi, mă bucur să găzduiesc pe blogul meu comunicatul de presă al unui școlii de vară desfășurate în perioada  17-24 august 2019.

Proiectul – Școala de Vară Volunteer for Life
                               COMUNICAT DE PRESĂ

 

În perioada 17 august-24 august 2019 Asociația Volunteer for Life a organizat o școală de vară la Predeal, județul Brașov, pentru 52 de tineri cu nevoi speciale, ce beneficiază de serviciile Centrului școlar pentru educație incluzivă Alexandru Roșca Neamț și Centrului școlar pentru educație incluzivă Suceava. Tinerii au fost însoțiți de 10 voluntari din partea Asociației și de personal de supraveghere din cele două centre, precum și de un asistent medical pregătit să intervină în situații de urgență.

Cele opt zile petrecute la școala de vară au avut drept scop dezvoltarea unor abilități de viață independentă pentru tineri și a competențelor profesionale. Astfel, Asociația Volunteer for life a organizat o serie de ateliere si activități la care copiii au participat: ateliere de dezvoltare personală și de orientare profesională susținute de un psiholog, curs de prim ajutor suținut de paramedici de la Fundația pentru SMURD, întâlnire și discuții despre consumul de droguri și despre infracționalitate cu reprezentanți ai Poliției Române și ai Centrului de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog Brașov.

Tinerii au avut ocazia să trăiască și experiențe noi, precum prima călătorie cu trenul și cu telecabina, plimbare la Dino Park Râșnov și trăirea experienței unui seism provocat de un vulcan, plimbare cu caii la Rupea, fiind cunoscut rolul terapeutic al călăriei pentru copiii cu nevoi speciale.

Proiectul a fost finanțat de către Ministerul Tineretului și Sportului în cadrul apelului Concursul național/local de proiecte de tineret și pentru Concursul naţional de proiecte studențești din 2019. Pe lângă finanțarea de la Guvern, Asociația a reușit să strângă și o serie de donații și sponsorizări de la mai multe fundații și firme pentru a acoperi toate cheltuielile necesare la școala de vară.

26.08.2019

Președinte

Ionuț Ursu

 

Pasiunea lui Ionuț pentru voluntariat  nu se oprește aici 🙂

Ce mai urmează?

Acum e implicat în alt proiect de suflet: deschiderea unui cabinet stomatologic și de chirurgie dentară, Denta Life Social,  în casa de copii în care el a crescut.

Puteți vedea ce s-a făcut și care e stadiul lucrărilor urmărind activitatea sa în social media.

Eu cred că merită încurajat! Un om jos pălăria 🙂

Vacanță la mare și munte. Aventuri cu 2 copii

O vacanță la mare sau la munte este prilej de honărit, de savurat și de conectat cu cei dragi. Noi avem în fiecare an curajul sau nebunia de a pleca cu puiii de om în vacanță. Anul acesta, au existat și premiere la capitolul acesta 🙂

A tot trecut vremea și eu mi-am tot ascuțit penița. Cuvintele parcă veneau buluc peste mine, dar eu eram în vacanță mode și nu le-am permis să prindă viață.

Apoi, cumva, mi-am dat seama că pentru multe mame, vacanța este un fel de BAU-BAU. Și nu e chiar drept să fie așa! Da, nu e floare la ureche. Nu e cum a fost cu puiii de om mai mici. Nu seamănă cu concediile în care am hălăduit toți 4 și am văzut mai mult sau mai puțin. E cu totul altfel acum, la vârstele astea – 5 și 7 ani. Așa că, pentru mamele care își pun întrebări cum ar fi să… Pentru familiile care idealizează concediul pentru că, vorba ceea a românului, măcar în concediu să mă lăfăi. Dar, mai ales, pentru cei/cele care se tem de ÎNCĂ un concediu cu puiii de om din care se întorc acasă rupți de oboseală și abia așteaptă să înceapă școala/grădinița ca să respire adânc și să își revină…there is hope!

O să scriu, pe scurt, cum a fost la noi. 🙂 În comnetarii, vă invit și pe voi să spuneți cum sunt concediile voastre. Nu de alta, dar să vedem că se poate, totuși să mergi în concediu cu puiii de om 🙂 Cât de normal rămâi la cap după, asta e altă discuție.

Primul concediu all-inclusive cu bunicii

Nu mult, doar câteva nopți.

Nu departe, doar până în Bulgaria.

Prima vacanță a lor fără noi. Prima săptămână a noastră fără ei amândoi. A fost ciudat, pentru noi. Daaaar, a fost interesant. Am mâncat în sufragerie în fiecare seară. Ne-am făcut plimbările nocturne prin oras, de mână. Ne-am uitat la filme cap coadă și nimeni nu a adormit. Mai facem asta? Încă se negociază!

Pentru ei? A fost încântare, a fost dor, a fost ceva inedit. S-au întors bronzați, muuult mai mari (așa mi s-a părut mie!), dar abia așteptau amândoi să ne iubărim 🙂

Prima vacanță în 3 – eu cu piticii atomici la mare

Nu departe, la 2 Mai doar. Mi-am făcut o poftă, să văd marea ȘI anul acesta. În săptămâna din vacanța care îmi revenea mie să stau cu puiii de om. Cine are copiii, știe că vacanțele de vară se dispută, se stabilesc, se trasează și se respiră altfel. Noi ne-am împărțit concediile – sau zilele libere – în așa fel încât să nu îi lăsăm singuri, să nu obosească nici un adult, să treaca timpul cu folos. E deja a 3-a vară în care avem un fel de plan și, de bine de rău, funcționează. Om vedea cum ne mai organizăm în aniii viitori.

Mi-am făcut un milion de griji – cum o să fie, cum o să mă descurc eu cu 2 copii atomici. Cum or să fie ei într-un mediu nou și plin de tentații. Cum o să gestionăm zilele și nopțile. Cum, cum, cum. Cel mai puțin mi-am făcut griji cum va rezista domnul soț fără noi, deși câteva temeri erau și acolo.

Zis și făcut. Am făcut bagajul și…

Contrar așteptărilor, am reușit să mă și relaxez puțin. Cu copiii la mare. Cum? Am renunțat la așteptări. Copiii mei s-au responsabilizat puțin și lucrurile au mers ok. Ne-am bronzat, ne-am bălăcit, ne-am reconectat, ne-am alintat și ne-am făcut pofte. Câte una pe zi, așa era regula. Am făcut duș pe rând și mami Irina a trebuit să care, pe rând, toate cele 16+22 kilograme. Dar…a fost o vacanță frumoasă. Cred că mai facem! Domnul tati, pe de altă parte, a suportat greu să fie departe de noi. A venit zburând ca vântul și ca gândul. Dacă tragem linie, a fost o experiență interesantă. 🙂

Concediu cu Aer de munte

Vacanța la Sibiu/Brașov este ceva ce plănuiesc de mult. Visam să ajungem în zonă. Am tot făcut și refăcut lista cu obiective, cu activități până în ultima clipă. Așa sunt eu, îmi place să integrez în vacanțele noastre activități potrivite pentru puiii de om, dar și pentru adulți. Bifez pe zile ce am făcut.

Pe de o parte, pentru că îmi place să vă scriu și vouă pe unde mai mergem și ce mai vedem. Pe de altă parte, pentru că așa am fost și noi, eu și sora mea, cu părinții și îmi amintesc și acum, cu drag, acele vacanțe. Evident, erau mai puțin structurate decât ce pregătesc eu pentru cavalerii mei. Dar îmi amintesc încă detalii, păstrez intacte imagini faine de atunci și cred, sincer, că timpul petrecut împreună, ca familie, este foarte important. O comoară ce dăinuiește în timp.

Ce am văzut? Doar o parte din listă, aș fi spus acum câțiva ani. Acum, aș spune că am văzut ceea ce s-a potrivit dispoziției noastre și că s-au aliniat astrele să vedem ceea ce ne-a îmbogățit. Pe scurt, în câteva cuvinte doar:

Sibiul – ne-a plăcut, un oraș tihnit, dar sub ceea ce tot am auzit despre el. O parte din centrul istoric, Muzeul și palatul de vară Brukenthal, parcul Sub Arini (foarte apreciat de copii!), Muzeul Astra (o experiență inedită)

Ruinele de la Cârța – wow! Câteva biserici fortificate – foarte frumoase. Templul Ursitelor, biserică rupestră – copiii au fost foarte impresionați 🙂

Transfăgărășan, Cascada și lacul Bâlea – aer liber, puțin sport, multă adrenalină și un picnic la înălțime

Cetatea Râșnov și Dino Parc – atracții pe care copiii le-au gustat intens, experiențe unice de care ne-am bucurat și noi, cei mari!

Brașov – din nou, wow! Ne-au plăcut Biserica Neagră, Strada Sforii și plimbarea prin centru. Am prins și un târg de cărți Gaudeamus de unde nu am plecat cu mâinile goale, evident 🙂

Au fost și activități pe care eu nu le trecusem pe listă, dar pe care le-am gustat 🙂 Cetatea Făgăraș, la Vâltori – un loc unde puteți vedea cum puterea apei curgătoare ajută la curățarea lânii+ întreg procedeul prin care se ajunge de la lână la covor/pleduri/ciorapi împletiți 🙂

O înghețată bună, bună și naturală în Brașov. Dulciuri wow într-o locație micuță și cochetă din Sibiu. Aventura Parc și mănăstirea Brâncoveanu, dar și poienița unde am descoperit izvorul lui Arsenie Boca, au fost alte obiective pe care le-am gustat cu toții.

Să nu uit – Caut, de multe ori, recomandări de locații/activități/etc pe Google. Citesc recenzii și scriu, la rândul meu.

Ardealul este ceva. Altceva decât ce am mai văzut până acum. O parte a țării despre care auzisem multe, pe care îmi doream de mult să o văd și gust. Mă bucur mult și sunt mândră că am putut face această incursiune cu puiii de om.

La Aer de Munte am dat peste oameni frumoși care au creat un loc de poveste. Respect pentru om și natură, interes pentru cultură și dorința de a fi în top. Am fost tratați așa cum și-ar dori orice turist. Am gustat din bucate, am jucat fotbal în nocturna inaugurată ad-hoc, am savurat apusul și lectura în pridvor. O să mai revenim, sigur!

În fiecare locație, copiii s-au adaptat. Au fost politicoși, empatici și au stârnit zâmbete. Mi-e drag să îi văd crescând!

Mi-e drag de puiii ăștia liberi care nu se prefac și nu mint, care sunt adorabili, dar atât de sinceri… Vacanța a trecut și am început cu toții activitățile de zi cu zi. Rămân pozele , zâmbetele și noile achiziții, relația noastră cu copiii s-a sudat încă puțin.

Să nu ezitați să mergeți cu puiii de om în vacanță! E posibil să fie destul de obositor, dar sper să descoperiți, la final, că merită. Că ați mai crescut, adulți sau copii, încă puțin. Că sunteți diferiți și vă bucură momente diferite, dar e perfect așa 🙂

Viața ca o joacă + surpriză pentru tolba Iepurașului de Paști

Luderio este prietenul nostru mereu la îndemână ori de câte ori avem nevoie de jucării frumoase, de calitate și atent alese. Pentru voi, prietenii noștri, avem un voucher de reducere numai bun pentru Iepurașul de Paști!

A trecut ceva vreme de când puiul de om a împlinit 7 ani. Cu alte cuvinte, se spune că viața începe să devină (mai) serioasă după împlinirea primilor 7 ani și nu mai e chiar totul o joacă. Nu o să vă spun cum M. cel curajos a făcut cine știe ce mari descoperiri fix a doua zi după ce a împlinit 7 ani 🙂 Încă îi stă mintea la joacă și mă bucur că e așa!

Aș vrea în schimb să vă povestesc cum ne bucurăm noi de timp (și de joacă) împreună. Cum trăiește familia noastră viața ca o pe o joacă. Cum ne jucăm de-a viața (adevărată) și cum am reușit să integrăm multe activități cu care copiii trebuie să se se obișnuiască, prin joc.

Despre prietenii de la Luderio o să mai auziți, cu siguranță. Ei au creat o lume în care eu, adult, m-am minunat câteva zile singură (da, a fost un soi de egoism!) înainte de a alege darurile pentru aniversările din februarie.

Știind ce își dorește M, complotând cu Nanu și Nana – pe care îi iubim și cărora le mulțumim! – am plecat la “atac”, a se citi m-am înarmat cu răbdare și chef de joacă pentru a alege cele mai potrivite daruri pentru un aniversat de 7 ani și un frate de aniversat de 4,5 ani.

Eram în căutarea unor bucurii pentru copii. Voiam să fie educative, dar accesibile la preț. Îmi doream să fie rezistente, dar potrivite celor doi copii pe care îi am. Aș fi vrut să am o gamă variată de opțiuni, dar nici să nu aștept prea mult. Știu, dacă aș fi mers la un vânzător bărbat cu toate aceste doleanțe, probabil și-ar fi pus mâinile în cap 🙂

Dar, cumva, astrele s-au aliniat și am poposit în Lumea Luderio. De la prima vedere, mi-a plăcut mult site-ul : jucăuș, dar suficient de bine lucrat ca să nu aibă detalii de prisos. Mi-a plăcut mult că și ei, “părinții” Luderio – există o fereastră de chat unde puteți adresa întrebări și cere lămuriri  – pun accent pe aceleași criterii ca și mine. Și ei aleg de fiecare dată, cu atenție și grijă, jucăriile pe care le propun în magazinul lor virtual.

Vorbind pe îndelete cu Irina (da, până și numele îl împart cu mămica Luderio 🙂 ), am descoperit un om cald, care simte tot ce simt și eu. Am primit sfaturi pertinente în alegerea jucăriilor, am fost îndrumată într-un mod profesionist pentru a alege cele câteva bucurii pentru copiii mei.

Mi s-a răspuns la întrebări, credeți-mă ca nu au fost chiar puține 🙂 Am primit rezolvări și soluții de fiecare dată. Să vă spun că există și puncte de fidelitate pentru achizițiile făcute la ei ? Sau că puteți achiziționa carduri cadou pe care să le dăruiți apoi?

Viața ca o joacă a devenit atât de colorată cu jucăriile care au ajuns la noi repede și de care, nu vă mint, m-am bucurat și eu, împreuna cu cei mici 🙂

Odată la câteva zile, sunt servită cu ceai, ca o prințesă ce sunt – am exersat deci manierele la masă, atenția le detalii, generozitatea, am făcut role-play și am “așezat”, sper eu, în cavalerii mei ideea că nu doar Femeia pune/strânge masa 😛

Pentru că suntem deja în primul an de școală, exersam de zor literele, în orice context și cât de des putem. Crocodilul alfabet este o modalitate distractivă în care ne-am împrietenit – chiar și cei mai mici – cu literele. Petru are deja litere preferate și cred sincer că la școală o să meargă mult mai repede etapa asta, tocmai pentru că, vrând-nevrând, a experimentat din postura de “urechi care aud” cum alții învață.

Despre cărți, ce să vă spun … știți că avem deja o pasiune aici și că nu mă pot decide niciodată ce să cumpăr. Vă recomand cu căldură colecția Peep inside night time de la Usborne și cu siguranță nu veți regreta – pentru că obișnuiesc să le rotesc uneori cărțile astea băieților, când dau cu ochii de ele, trebuie să reluăm lectura și de fiecare dată se minunează de ce se ascunde în spatele fiecărei mici ferestre/uși.

Îmi place că pot alege jocurile/jucăriile în funcție de vârsta copilului sau de ceea ce vreau să dezvolt prin folosirea acestor unelte.

Am lăsat la final vestea cea bună: pentru cititorii mei, există un cod de reducere activ. Ce înseamnă asta? Puteți beneficia de o reducere de 5% din valoarea coșului de cumpărături (nu se cumulează cu alte coduri de reducere!) dacă achiziționati jucării/cărți de la Luderio. Trebuie să menționați codul de reducere blogulirinei&luderio. Reducerea este valabilă până în luna iunie, inclusiv, așa că puteți vorbi cu Iepurașul de Paști să poposească pe la Luderio când alege darurile pentru cei mici 🙂

Când am spus că viața este ca o joacă aveam în gând să vă transmit că este bine, măcar din când în când, să (re)devenim copii! Să ne bucurăm de soare, de vremea frumoasă, de o plimbare cu bicicleta sau de o porție sănătoasă de joaca/râs cu un prieten drag. Viața are răbdare cu noi, să fim și noi ACOLO în clipele importante și să nu mai alergăm DOAR ca nebunii 🙂

Câteodată

Câteodată, fericirea în stare pură este atât de aproape. Câteodată, e de ajuns să te trezești fără durere, cu oameni calzi și moi în jur.

Câteodată, e suficient să primești cuvinte frumoase și gânduri sincere…zâmbești și trimiți valuri de apreciere. Câteodată, viața îți oferă clipe în care te înclini, surprins de iubire, de grijă, de atenție, de zâmbet, de imagini.

Câteodată, e suficient să auzi că eforturile tale sunt primite, sunt cu sens și că oamenii se simt bogați/puternici/fericiți/mândri pentru că sunt în viața ta. Sau tu ești în viața lor.

Câteodată, nici nu contează de cât timp nu ai mai vorbit cu X. Sau că nu știi exact, în fiecare clipă, cu ce își ocupă viața/gândurile Y. E suficient să te atingă o îmbrățișare caldă, sinceră și nu poți spune decât MULȚUMESC! TE IUBESC!

Câteodată, alergăm prea departe, căutând fericirea. Cu F mare. Ca și cum ar fi ceva imens, ceva finit, ce poți atinge și apoi fereca sub lacăt.

Câteodată, ne facem bucăți mici, încercând să fim peste tot, în același timp. Să fim ACOLO pentru că ni se pare că doar asta CONTEAZĂ.

Mulțumesc, pentru ziua de azi!

Cum spune blânda Oltea Tudose, mulțumesc pentru darul de contrast!

Mulțumesc pentru că VOI, cei din jur, mă faceți să mă nasc puternică de fiecare data când CÂTEODATĂ învinge.

Mulțumesc pentru lacrimile plânse, așa pot aprecia zâmbetul strâmb, în colțul gurii!

Mulțumesc pentru lecțiile învățate!

Mulțumesc pentru fiecare pas pe care l-am făcut! Câteodată, m-am împiedicat și mi-am julit genunchii. Câteodată, am purtat vremuri lungi șiruri de ciulini care mi-au îngreunat mersul. Câteodată, am iubit pietrele din traistă prea mult. Deși kilogramele lor m-au îndoit și m-au obosit peste măsură.

Mulțumesc, azi, acum!

Câteodată, blogul meu e doar locul unde scriu, ca să nu uit. Câteodată, e strigătul meu către lume. De multe ori, e copilul meu. Al treilea.

 

Acestea erau gândurile mele acum câteva zile. Dar totul se poate schimba atât de rapid. Poți să nu mai fii. Să nu mai fii aici, pentru a spune povestea. Azi, se amestecă idei și gânduri în capul meu. Mi-e încă greu să mă adun. Am simțit cât de ușor e să te piezi. Cât de important este să rămâi pe linia de plutire și să nu te mai împarți, când nu mai poți. Să îți iei pauze. Să fii BINE pentru a putea fi BINE lumea ta.

PS -Probabil mă mai așteaptă locuri și oameni. Probabil mai am multe povești de spus. O voi face…

7 luni

7 luni în care am testat cât de tare mi se potriveşte ceva ce mi-am dorit încă de acum 10-12 ani

7 luni în care am alergat să fac totul pentru a mulţumi şi dreapta şi stânga

7 luni în care am renunţat la sport (iniţial, din cauza unor mici probleme de sănătate)

7 luni în care am scris mai puţin (uneori, deloc)

7 luni în care am am citit pe apucate, tot ce mi-a picat în mână

7 luni în care viaţa a trecut repede, pe negândite, fără să simt

7 luni în care am descoperit oameni frumoşi, în care m-am bucurat pentru minunile lor şi am încercat să fiu acolo, la nevoie, în clipele mai grele

7 luni în care au trecut sesiuni(cu bine, pentru alţii – eu am fost doar susţinător)

7 luni

Mult sau puţin, au trecut. Acum, eu în urma lor, mă simt mai bogată. Mai obosită. Mai cu sens simt că e lupta mea de fiecare zi.

Am crescut mult. Am învăţat. Am greşit şi am corectat. Am lăsat de la mine şi mi-am dat seama că uneori, e mai înţelept să ai răbdare şi să modifici, pe parcurs, dacă e cazul.

Au fost luni în care (deloc întâmplător, evident!) am curăţat răni vechi de ani de zile. Am scris scrisori şi am plâns lacrimi mult adunate. Am primit idei noi şi mi-am descoperit puteri pe care nu mi le cunoşteam.

A fost greu? Nu ştiu! Nu simt decât acum, când deja lucrurile redevin cum erau, că s-a adunat oboseală. Că s-au adunat nespuse şi că m-am rupt în bucăţele şi m-am răspândit în diverse activităţi.

Aşa sunt eu – pun suflet acolo unde sunt. Chiar dacă stau 5 minute sau 7 luni. Chiar dacă merită sau nu prea. Nu pot să fac ceva (ORICE) doar pentru că trebuie sau pentru că e … la modă.

Nu regret. Deşi, câteodată, mă doare tare că …lucrurile nu ies aşa cum ar trebui.

Dar…ca un fum au trecut 7 luni. Au rămas câteva amintiri, câteva imagini foarte clare. Şi eu, care încă mai fac temele pe care ni le dă Oltea Tudose.

Am tot căutat tonul potrivit în care să scriu postarea asta. Am tot cerut vreme şi gând lin să pot aşterne pe hârtie.

Mulţumesc celor 7 luni care m-au crescut să ajung AZI, aici! Mulţumesc oamenilor care mi-au ghidat paşii! Celor care mi-au ridicat piedici şi celor care mi-au şters greşelile.

7 luni ca o călătorie 🙂

Pink Interviu cu Eli Liliac. Super WAHM la raport

Despre Eli Liliac sau Pink WAHM (cum o veţi descoperi) am aflat în grupul WAHM, la unul dintre call-urile lunare – mini proiecte prin care noi, comunitatea mamelor curajoase şi creative, punem mână şi suflet alături pentru a ajuta pe una dintre cele care merită să îşi împlinească un vis profesional 🙂 Eli a crezut în visul altei WAHm, eu mi-am dorit să ajut şi aşa ne-am cunoscut virtual.

Mai departe, viaţa ne-a dat fel de fel de teste 🙂 Pe care le-am trecut, dar timpul nu ne-a iertat. Deci, iată-ne, după câteva luni, decise să aducem în faţa voastră un om, o poveste, câteva întrebări şi mai multe răspunsuri 🙂

Să trecem la treabă, deci…

Scurtă carte de vizită …

 Pink WAHM – Am 38 de ani şi un năzdrăvan pe nume Mihnea. De formare sunt inginer, dar am urmat şi cursuri de artă. Arta a fost prima mea dragoste, încă din perioada copilăriei şi întotdeauna am ştiut că voi reveni la ea, am cochetat toată viața cu partea creativă și am reușit să revin în totalitate la ea după renunțarea la o carieră în marketing, acum aproape 8 ani. Un trigger important pentru mine în a alege să fac ce îmi place a fost nașterea lui Mihnea 🙂

Eşti o WAHM? Cum ai ajuns în această comunitate?

Pink WAHM – Da, sunt o Wahm și am ajuns în această comunitate minunată după ce mi-a povestit de ea o prietenă dragă.

Laudă-ţi puii sau proiectele 🙂

Pink WAHM – Am două mari proiecte pe care le desfășor în paralel, pentru că îmi sunt atât de dragi, încât nu pot renunța la nici unul.

Primul este Pink Paperland – unde mă ocup de graphic design. Aici sunt din nou două ramuri – avem o parte care se ocupă strict de invitații de evenimente şi tot ce ţine de papetăria de eveniment, de la numere de masă până la etichete, meniuri, place-card-uri etc, şi o a doua ramură – Zalt Design – care se ocupă strict cu design-ul de marketing şi publicitate – unde intră tot ce ţine de acest lucru de la logo la flyere, cataloage sau bannere gif pentru reclamele on line.

Al doilea este Eleonore’s – unde tricotez pături din merinos personalizate pentru copii. La fiecare pătură vândută, o alta se donează sau o parte din bani merg către diverse ONG-uri care au proiecte cu copii și mai ales pe partea de educație.

 

Ce anume te recomandă?

 

Pink WAHM – Creativitatea, seriozitatea, implicarea și clienții mulțumiți, în primul rând.

 

Care este cel mai dificil aspect al activităţii tale? Dar cele mai motivante aspecte?

Pink WAHM – Cred că cel mai dificil aspect al activității la mine, (cel puțin uneori!) este gestionarea relaţiei cu furnizorii (există servicii pe care le externalizez), iar ca motivant o să consider întotdeauna clienții mulțumiți cu mic și mare 🙂

Ai susţinători? Familia unde are loc în toată această alergare?

Pink WAHM – Cel mai mare susținător al meu este soțul meu care întotdeauna m-a încurajat să îmi urmez drumul și mi-a fost alături în această călătorie cu urcușuri și coborâșuri.

Închide ochiii şi spune-mi ce ai fi ales, dacă nu acest drum?
Pink WAHM – Când eram mică, o perioadă am visat să devin arheolog, să călătoresc şi să descopar lumi noi, apoi îmi aduc aminte când am început să desenez şi să fac chestii pentru casă, pentru mine din te miri ce 🙂 Adică cumva tot spre design 🙂
Care este secretul succesului, din punctul tău de vedere?

Pink WAHM – Cred că, pentru mine, secretul succesului a constat în multă muncă, nu am încetat să învăț, consider că în orice domeniu trebuie să continui să înveți, să tratezi fiecare client așa cum tu ai dori să fi tratat și să îți folosești creativitatea la maxim.

Suntem la finalul anului. Ce mai urmează, pentru tine?

Pink WAHM – Pentru mine, urmează un an important, deoarece în primăvară voi lansa un al treilea proiect pe partea de design, de data aceasta de little fashion cum îmi place mie să spun

Un mesaj de final pentru mine şi cititorii mei 🙂

Pink WAHM – Să încerce în tot ceea ce fac sa fie buni, să nu renunțe si să continue să învețe. Și să aibă un an nou minunat și plin de dorințe împlinite

 

Sper că mica noastră discuţie v-a inspirat. Mult succes în toate proiectele tale, dragă Eli şi să ne auzim cu noi proiecte, curând!

PS – Mi-am dorit un strop de culoare …de aici acest Pink interviu 🙂