Category

Întreabă-mă

Întreabă-mă de ce mi-s

ochiii triști.

De ce mi-țin gura strâns lipită

și vorbele mi se opresc

în gât.

 

Întreabă-mă de ce

mi-e întuneric.

Și gândul meu îmi zboară

către vise.

 

De nu mă-ntrebi…

Tot am să-ți spun.

Căci trist și greu mi-e să le țin

pe toate-n mine.

Și biata inimă, săraca,

O să îndure… până când?

Și cât să ducă?

Cât să ierte și să cearnă,

iar gândurile toate

cum să se așeze

în coșuri și pe rafturi?

 

Notă: Versuri scrise acum o vreme. Inițial le-am salvat aici, într-o ciornă, unde le-am abandonat. Poate nu le-aș mai fi publicat, dar oameni dragi inimii mele suferă. Și eu, deși la mine-n suflet e deja soare și primăvară, mă fac mică,mică în fața durerii lor. Nu știu decât să îmbrățișez strâns aceste suflete, să le mângâi și să le șoptesc, iar și iar, că va fi bine, că va fi mai bine. Curând. Că eu rămân acolo, alături, să ascult, să șterg lacrimi, să tac sau să înalț speranțe, dacă asta se așteaptă de la mine.

Facebook Comments
Facebooktwitterredditlinkedin

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.