Ce să mai faci cu puiul de om – Idei de jocuri (Partea I)

Iar vin câteva zile libere. Iar e vacanță și sper eu, în suflețel, să vină și puțină zăpadă. Dar dacă nu… și dacă afară e frig, urât și nu poți sta la aer curat foarte mult, ce faci cu puiul de om? Cum îl distrezi să nu se urce pe casă? Cum îl ajuți să învețe diverse noi abilități fără să te scălâmbăi tu prea tare? Am scris deja despre activități – educative și distractive – pe care le poți face cu acei copii mai mari.

Astăzi, câteva sugestii, pe care le poți adapta când nu mai știi ce să faci cu puiul de om…

Jocuri cu mingea – Deși bibelourile (și vecinii) nu vor fi tare bucuroase, e o variantă de luat în calcul. De la clasicul joc prinde mingea, la ascuns mingea, la lovit cu mingea un anumit obiect și chiar aruncarea la coș, ai de unde alege. Îndepărtează din calea micului sportiv tot ce ar putea deveni periculos și dă start distracției! Acest joc poate fi o idee bună dacă vrei să îi oferi partenerului tău un pretext/context de a petrece timp cu puiul de om. Marea majoritate a bărbaților iubesc aceste activități! Variațiuni pe aceeași temă se pot face folosind baloane.
Jocuri cu înșurubat/deșurubat – Fie că aveți deja jucării care presupun acest gen de activități – gen Bormașina magică, bancul de lucru, etc. – sau că încropiți un astfel de joc înșirând pe o frânghie nasturi, capace găurite, bucăți de hârtie perforată, etc. , e posibil ca cel mic să se distreze învățând cum anume funcționează lumea, cu ajutorul experienței și sfaturilor tale.
Sertarul lui bebe – Încă de la primul copil, am golit un sertar din bucătărie și l-am reaprovizionat cu diferite ustensile de plastic pe care fiecare dintre copiii mei le aranjau periodic. Sticle goale, castronele, lingurițe, baie de băut, cănițe, biberoane…toate pot fi la îndemână, numai bune de explorat și de aranjat. Puteți exersa culori, forme, mare/mic, larg/îngust. Puteți încerca să le stivuiți, să vedeți dacă le puteți așeza pe cele mici în interiorul celor mari sau puteți să le așezați pe covor, alcătuind un șir/stradă/linie sau orice altă formă vă place.
Carte pentru pui – Despre cărți am tot scris, noi avem mereu noi intrări în acest capitol și cărțile sunt unele dintre pasiunile mele, așa că și de Black Friday am dat iama în câteva librării (online și off-line). Ce mai pot spune în apărarea cărților este că, dacă le explici puilor de om cum ar trebui să ne comportăm cu cărțile, dacă le arăți cum să le așeze în bibliotecă și cum să le păstreze curate, alături de alte lucruri frumoase pe care sunt sigură că fiecare părinte vrea să le insufle copilului, acesta va deprinde și dragostea de lectură. Tocmai am rearanjat camera copiilor și am organizat și un colț de lectură, pe care copiii l-au primit cu mare drag. Deși până pe la 2 ani – 2 ani și jumătate, Matei nu avea răbdare să asculte o poveste scurtă până la capăt, acum este îndrăgostit de ele și le cere frecvent, are și preferințe. Cu Petru am procedat la fel, are la dispoziție cărți (în limba română, dar și în limba engleză ), le răsfoim împreună, îi repet ce anume vede în imagini (de multe ori, repetă după mine, din proprie inițiativă) și, chiar dacă are doar 18 luni, sunt zile în care se uită singurel pe câte o carte câteva minute. E un început, mă bucur că le pot oferi, pe lângă timpul și dragostea mea, cărți de calitate și mi-ar plăcea să păstreze mereu dragostea pentru lectură.
Semne – Fie că îi lăsați să picteze cu degetul (există acuarele speciale pentru așa ceva, care se spală ușor), fie că vă jucați în zăpadă și faceți îngerași, forme de pași sau mai știu eu ce sau chiar alegeți să desenați cu creta pe asfalt/cu un marker/cariocă pe hârtie, cu răbdare și curaj, îi exemplificați celui mic puterea de care dispune – și anume, să lase o urmă pe acolo unde trece. Evident, e în regulă să stabiliți de la început care sunt limitele în fiecare caz, de exemplu Colorăm doar pe hârtie/asfalt, nu și pe perete sau mobila!
Pictura cu apă – La noi a începu la baie, ne-am stropit cu niște animăluțe de baie și apoi am încercat să readuc distracția folosind prosoape de hârtie și propriile mâini. Urmele lăsate de mânuțe au devenit mai mari odată cu fiecare nouă sesiune de desenat. Am schimbat hârtia și am adăugat culoare, care s-a întins uneori, dar ne-a plăcut! Nu e nevoie de multe ustensile, ci doar de puțină răbdare și un strop de imaginație.
Cutii și cutiuțe – Aici știu sigur că prietena mea, Elena, va zâmbi. E adevărat că uneori, oricât de frumos ar fi cadoul pe care îl primesc, pentru cei mici, muuuuuuuuuuult mai interesantă este cutia. Așa că… ce ne oprește să îi bucurăm oferindu-le exact asta? Cutii de diferite culori, mărimi și texturi, pe care să le guste, să le așeze, să le clădească, să le împingă și să le arunce. Funcționează atât cu variantele din plastic (rămase de la brânză, smântână, iaurt), cât și cu cele din plastic sau carton, DUPĂ ce vă asigurați că ați îndepărtat tot ce ar fi putut deveni periculos, gen cleme metalice, capse, cuișoare, etc.
Jocuri cu palmele – Bătutul din palme a fost coșmarul meu la primul copil pentru că puiul de om se încăpățâna să NU bată din palme la vârsta X, așa cum scria în carte. Ce să-i faci, m-am stresat și m-am tot gândit unde greșesc frate, ce nu fac eu bine??? Evident, acum e totul în regulă. Copilul nu găsea nimic pentru care să merite să ofere aplauze. Spre deosebire de fratele lui, domnul Petru bate din palme cum și când îi vine. Fără stres și fără să mă întrebe sau măcar să fiu eu prin preajmă. Concluzia – nu vă stresați! Nu e capătul lumii dacă nu e FIX când scrie în carte 🙂
Învățăm să mergem – Aici e cu bătaie lungă. Oricât de tare v-ați dori ca puiul de om să învețe să meargă, bucurați-vă de fiecare etapă prin care trece înainte de mers! Perioada de târâre, mersul în patru labe și mersul înapoi, toate sunt evenimente pe care e bine să le traversați zâmbind. Ajuta-ți-l pe copil să devină mai puternic și mai bun, în fiecare zi, la mers, fără a-l presa sau grăbi. Va merge când va fi pregătit. Nu îl chinuiți cu hamul de mers și/sau premergătorul prea repede sau prea des. Orice decizie ați lua, fiți informat înainte!
Jocuri de-a ascunsa – Momentan, jocul preferat al copilului meu cel mic. Ne ascundem după mânuțe, după perdea sau în spatele ușii. Râdem și ne ascundem/găsim pe rând. Cred că un astfel de joc poate ajuta la reducerea anxietății de separare și contribuie mult, prin râs, la reconectare.
Bătaia cu perne este un joc de putere despre care vorbește mult atât Otilia Mantelers, cât și dr. Laura Markham. Îi ajută pe copii să descătușeze energiile acumulate, să inverseze puțin balanța de putere (dacă ești dispus să îi lași să câștige) și să facă să răsune casa de râs zglobiu. Nu-i puțin lucru pentru un banal joc, nu?
Sarcini casnice – Imi amintesc acum cu drag cum puiul de om s-a apucat să șteargă mobila cu șervețelele umede și era atât de mândru de ispravă încât a simțit nevoia să consume un pachet întreg. Ștersul jucăriilor sau strânsul lor, aranjarea cărților în bibliotecă, diferite sarcini pe care puiul de om le poate face.
Petrecere cu ceai – Fie că ai fetiță sau băiețel, ceremonialul unei petreceri cu ceai (adevărat sau doar în joacă) poate fi tema unei după amieze petrecute în casă sau, de ce nu, un joc numai bun pentru prietenii aflați în vizită.
Prinsa – Ce să spun? Aveți grija la viteză, la spațiul rezervat alergărilor și… start!
Joaca de-a telefonul – E clar că puiul de om va vrea să ți se alăture în toate activitățile tale de om mare. Ce-ar fi să folosiți telefoanele (de jucărie sau adevărate, DAR MUSAI CU TASTATURA BLOCATĂ) pentru a purta conversații. Ca între oameni mari. Inversați rolurile și personajele, inventați subiecte și distrați-vă pe cinste!