Pe Alina am cunoscut-o înainte de a deveni mămica proiectului Start Academy. Am aflat atunci că este educatoare, ca formare şi mi-a lăsat impresia unui om bun, care munceşte mult pentru ceea ce îşi propune, care promite doar cât poate face. Mi-a plăcut entuziasmul ei şi m-am bucurat când, după o vreme, am auzit de începerea înscrierilor pentru grupele de creşă de la Start Academy. Am mai scris despre experienţele noastre cu ei şi, în timp, am vrut să vedeţi şi voi puţin dincolo de logo-ul colorat şi jucăuş.
1.Facem cunoştinţă… Cine este Alina Andrei?
2. De unde pasiunea/iubirea pentru lucrul cu copiii?
În copilăria mea se adresa des întrebarea „Ce vrei să te faci când vei fi mare?” şi de-acolo a început căutarea mea. Norocul meu a fost că am realizat imediat ce îmi doresc…să fiu educatoare. Îmi aşezam păpuşile ca la grădiniţă şi le învăţam tot felul de lucruri…şi după cum bine ştiţi, cei care sunteţi părinţi, copiii au o imaginaţie foarte bogată. 
3. Care a fost primul proiect în această direcţie? Cum a luat naştere şi cum a fost parcursul lui, până în prezent?
Primul proiect în acest sens a luat naştere imediat după ce am lucrat ca educatoare, în sistemul de stat. Am văzut clar lacunele şi aici mă refer la condiţiile şi aspectele pe care ţi le impune sistemul şi m-am gândit că se poate mai mult, că putem aduce o alternativă de educaţie modernă pentru copiii pietreni. Şi pentru că nu erau prea multe posibilităţi acum 7 ani, am început cu un mic centru de baby-sitting şi aşa am crescut, în fiecare an câte puţin până am ajuns la a deschide Centrul de educaţie cu grupe de Creşă şi Grădiniţă, Start Academy.
4. De unde te inspiri pentru activităţile şi proiectele în care te implici?
Mă inspir din pedagogiile alternative şi sunt abonată la tot felul de pagini şi site-uri din afara ţării.
5. Care este cea mai mare provocare pe care ţi-a oferit-o viaţa, până acum?
Cea mai mare provocare este aceea de a-mi înfrânge fricile.
6. O carte sau un om care te motivează…
Citesc cât de des pot, rezonez în mod special pe sfera motivaţională cu autoarea Caroline Myss, însă am avut şi norocul să fiu crescută şi mai apoi să fiu înconjurată de oameni deosebit de inspiraţionali, care m-au învăţat valori puternice de viaţă: să fii onest, altruist, empatic, să-ţi urmezi inima, acţiunile tale să aibă întotdeauna un scop benefic, să muncesc, indiferent de ceea ce faci, munca este un lucru nobil. N-aş putea să nominalizez, toţi au un loc special în dezvoltarea mea.
7. Ce ai face dacă ai câştiga la loto o sumă fabuloasă?
Important e să fii sănătos! Bineînţeles, pentru că sunt pasionată de ceea ce fac, i-aş investi în domeniul educaţiei, în formarea cadrelor didactice şi aş călători.
8. Cea mai frumoasă amintire?
Sunt foarte multe amintiri frumoase, însă prima care îmi vine în minte se petrece într-o zi de vară însorită, eram împreună cu soţul meu şi nepoţica mea Maia, pe atunci avea 10 luni, nimic spectaculos, doar simplul fapt că eram împreună într-o atmosferă relaxantă cu zâmbete, gângurit, joacă şi linişte sufletească…
La final, adresează câteva cuvinte cititorilor blogului meu…:)
Dragă Irina, îți mulţumesc mult pentru interesul tău, pentru implicarea ta în proiectele dedicate părinților şi copiilor, avem nevoie de oameni ca tine. Sunt sigură că segmentul tău de cititori este format din oameni deosebiți care se preocupă în permanenţă de creşterea şi evoluţia copiilor lor. Prin intermediul tău pot descoperi lucruri benefice ce ar trebui luate în considerare.
Pot să îți spun ţie, cititorule părinte… studiile au arătat că atitudinea părintelui faţă de viaţăi are un rol extrem de important în formarea „felului de a fi” al copilului, cu cât eşti mai nemulţumit, cu atât copilul tău va fi mai nefericit, cu cât eşti mai pozitiv, abordezi lucrurile constructiv, înveți – indiferent că sunt experienţe pozitive sau nu, cu atât vei forma un caracter mai puternic şi sănătos copilului… Aşa că, într-o societate stresa(n)tă dar în căutarea permanentă a fericirii, în timpul acela scurt care ne mai rămâne pentru viața personală, bucură-te de toate năzbâtiile copilului tău, sunt momente unice, acceptă-l aşa cum este, nu încerca să-l schimbi pentru că EL este unic, folosește explicația şi exemplul personal în ghidarea lui, susţine-l şi oferă-i încredere… restul vine de la sine.
PS – Mulţumesc şi eu mult, dragă Alina. Ştiu că timpul zboară şi a fost un act de curaj să te dezvălui astfel. O îmbrăţişare caldă !
