Martie cu explicaţii

Se apropie cu pași repezi luna martie. Mă tot gândesc la explicațiile pe care să i le dau copilului de trei ani. Cu siguranță, o să mă bombardeze cu întrebări. Da’ de ce? Mamiiiii, da’ cum…? va susura în dulcele stil caracteristic. Şi-aşa, ieri, când am fost împreună la florărie, întrebat fiind dacă știe ce este pe 8 martie, m-a privit lung, ca și cum ar fi spus „hmmm, las’ că aflu eu!!!”.

Revenind, deci… Cum îi explici unui copil de 3 ani care-i treaba cu 1 și 8 martie? Pe înțelesul său, fără să îi inoculez prea tare tentația consumeristă a vremii? Mai ales că mie nu-mi plac florile în buchet pentru că sunt în moarte clinică, cum le spun eu, iar pe cele în ghiveci trebuie să fac eforturi speciale să le ascund de curioasa patrupedă, Maya.

Copil fiind, nu mai știu când și unde am aflat despre semnificațiile acestei zile, dar îmi amintesc de zilele în care, eu și sora mea alergam la mama cu ghiocei și/sau zambile cerute politicos de la vecinele de la parter. Trăiam într-o frumoasă și aproape sihastră colonie militară, undeva între Brăila și Buzău… Mama se bucura mult,  ne strângea la piept … Şi uite că anii au trecut, eu și sora mea am zburat din cuib și azi, în anul de grație 2015, eu sunt mamă, la rândul meu.

Zâmbesc… Ce bine e să fii copil și să te bucuri de joc și libertate!

Aș vrea ca fiii mei să păstreze candoarea de acum, mereu. Să dăruiască din inimă, dacă simt ei că merită, fără a fi presați de conveniențele sociale. Cred că în inima și mintea mea, mereu am asociat Ziua Mamei cu ghiocei și zambile și abia acum, când am copii, înțeleg răspunsul emoționat al mamei mele. Singurul lucru pe care mama și-l dorea, pe care îl dorește încă, era să ne vadă/știe sănătoase. Ca orice femeie, se bucura de darul nostru simplu, dar nu cred că s-ar fi bucurat mai mult de bijuterii sau alte cadouri scumpe.

Mai târziu, când am mai crescut, știu că puneam la cale „comploturi” încâlcite, tot cu partenera mea de joc, Adelina și reușeam, cu multă trudă, să ascundem pe undeva prin casă câte un parfum sau o poșetă. Evident, erau lucruri simple, fără firme și fast, dar noi investeam în ele mici averi. Mama, draga de ea, se bucura, dar ne certa că am „consumat” alocațiile la care știa că ținem atât de mult și care primeau tot felul de destinații „exotice” la vremea și condițiile de atunci. Acestea sunt primele noțiuni de educație financiară de care am avut parte noi. Ne-au prins bine, cu siguranță și mă bucur, acum, că am avut parte de așa părinți înțelepți care au ținut să ne dea, mai presus decât obiecte, principii și valori.

Aș vrea ca Matei și Petru să știe că Martie este prima lună de primăvara, că natura renaște și verdele ghioceilor învinge frigul și zăpada. Că mărțișoarele sunt mici semne de prețuire și noroc pe care le dăruim oamenilor. Aş vrea să aşez în inimile lor, încă de pe acum, dragoste şi grijă pentru EA. Femeia puternică, dulce, firavă, visătoare şi copilăroasa care le va aduce, într-o zi, fiecăruia dintre ei, iubirea. Aş vrea să îi cresc frumos ca să poată proteja şi susţine femeile care le vor fi alături.

Încerc să îi pregătesc pentru ziua când vor pleca din cuib. Îi acopăr şi îi invălui cu iubirea mea acum. Mă bucur de ghiduşiile lor, de frumuseţea şi hotărârea lor.

Pentru mine, 8 martie este o zi în care îmi cinstesc mama pentru ceea ce sunt eu ASTĂZI şi îmi iubesc puii pentru ceea ce vor deveni ei MÂINE. Aşa am să îi răspund lui Matei când mă va întreba…