Suntem pierduti…

Sunt o persoana care isi doreste sa vada mereu partea plina a paharului.Imi place sa zambesc, desi nu am tot timpul motive si uneori, nici macar chef sau timp. Imi place sa cred in oameni, sa vad mereu BINELE din ei, bunatatea. Puterea lor de a se indrepta, de a fi mai buni este imensa, dupa parerea mea.

Iubesc oamenii.Sunt insa oameni pentru care mi-as da, in orice clipa, viata.Si as face acest sacrificiu bucuroasa.Pentru ca nu ar fi un sacrificiu, ar fi un dar, o bucurie, un semn de pretuire.

Imi vine sa mor cand unul(cel putin unul) dintre acesti oameni ma alunga.Si tace.”Se face praf lumea” canta Chilian.As canta si eu daca as putea, daca as avea ureche muzicala….

Si tu taci.Si as muri….Am sa mor.Vorba cuiva mult mai priceput „iubeste sau uraste huma mea”, dar nu ma ucide cu tacerea asta.

Ma simt inchisa in tacerea ta.Ma scurg incet, in secundele care trec si nici macar nu am curaj sa incep eu.Sa incerc eu sa tai tacerea.Ma doare gandul ca suferi, ca eu te fac sa suferi.Dar nu am curaj sa ma apropii.Daca as face-o si m-ai respinge, m-as usca.De dor, de drag.

De drag, de dor.

Si mor incet.Numar secunde.Numar ore.Numar franturi de cuvinte ce-mi tresar in gand.Numar picaturi de disperare si stiu ca va mai trece o vreme….Si ninge parca.

Eu…sunt pierduta.Tu…taci.Noi?Mi-e frica sa intreb.Mi-e frica sa stiu.

……………………….