Ultima zi de CO…. prima zi de prenatal

Azi e ultima zi din concediul de odihna. Maine incepe „oficial” concediul de maternitate. Asta inseamna ca… nu mai e foarte multa vreme pana la venirea pe lume a bebelusului nostru. O minune mica, o farama de iubire care s-a revarsat din preaplinul dragostei noastre. S-a „culcusit” in burtica si peste o vreme va alege sa vina in lume. Sa paseasca spre noi, sub forma unui bot de om. Va avea ochisorii mei?Va avea zambetul tau?Ne dorim sa fie sanatos, ne dorim sa creasca frumos, sa il putem educa asa cum trebuie, sa il facem OM intreg, complet, deplin.

Ce ganduri ma incearca acum? Pe de o parte, imi fac curaj…urmeaza mari provocari. Stiu ca sunt (si suntem ) pregatita pentru ele. Stiu ca le voi face fata, cu brio. Imi spui ca sunt puternica si frumoasa, ca noi (eu, bebe, Leo) suntem viata ta si ca ai face orice pentru ca binele nostru sa ramana o constanta mereu. Te cred, iubire. Te cred, asa cum nu credeam ca e posibil sa ma incred in vorbe, vreodata.

Dar, cu toate acestea, zambesc zilelor ce vor veni. Bebe danseaza…ii place Adelle, se pare. O sa alaptam (ca doar suntem insarcinati, nu?:P) cat de mult se poate, o sa purtam pe bebe in wrap, o sa scutecim textil si o sa traim o viata frumoasa, plina si…rotunda, in casuta noastra din varf de bloc. O sa infulecam vitamina D de la soare, o sa ne sarutam sub stelele frumoase care clipesc in geamul de la baie. Si o sa crestem mari, impreuna.

Pana atunci, azi e ultima zi de concediu de odihna…De maine, intr-un fel „scriptic”, intru si eu in tagma mamelor/viitoarelor mame…Nu cred ca m-am schimbat. Dar stiu sigur ca venirea ta pe lume, bebe misterios, o sa ne faca pe toti mai buni, mai „zambareti”, mai calzi si poate, mai intelepti….