10 reguli pentru mesele copiilor. French Style Parenting

Această postare este un dar pentru toate mămicile care se întreabă CU CE GREȘESC de au copii care nu mănâncă. Cele 10 reguli pentru mesele copiilor sunt preluate din cartea French Kids Eat Everything –  Four Square Meals a Day????

frenchkids-food-rules-color-no-isbnRegula nr. 1 – Părinți, sunteți pe deplin răspunzători de educația alimentară a copiilor voștri.

Asta înseamnă că ei vor vedea și reține că mamei/tatălui nu îi place broccoli și poate să nu îl mănânce. La fel, vor vedea și vor interpreta, conform vârstei că mami sau tati are voie să ronțăie X sau Y.

Regula nr. 2 – Evita mâncatul emoțional. Mâncarea nu este suzetă, nu este distragere a atenției, nu este jucărie, nu este mită, nu este recompensă și nu este substitut al disciplinei.

Aș adăuga doar că mâncarea nu este pedeapsă, nu este motiv de retragere a iubirii și nu trebuie să fie înlocuitor pentru altceva ce nu vrei/nu poți sau nu știi să oferi copilului. Cunosc multe cazuri de adulți frumoși, minunați care se luptă încă, după mulți ani de când copilăria s-a sfârșit, cu astfel de probleme.

Regula nr. 3 – Părinții stabilesc mesele și meniurile. Copiii mănâncă ceea ce mănâncă adulții: fără substitute și fără varianta de rezervă.

Adică meniurile sunt mesele întregii familii, nu se face diferență între modalitatea de preparare și nu se acceptă doar mâncarea Z pe care știi sigur că puiul de om o va accepta.

Pe scurt, asta înseamnă că odată cu diversificarea alimentației ai șansa (tu ca părinte!) să deprinzi un stil de a mânca sănătos și echilibrat. Care să ofere energie și beneficii maxime corpului și sufletului tău. Fără blentuit, pasat și bucățele ca pentru pui. Fără păcăleli și avioane care zboară pe pereți aducând provizii gurilor căscate. Fără amenințări și rugăminți interminabile, neduse la sfârșit și veșnic promise.

Regula nr. 4 – Mâncatul este o activitate socială. Mâncați împreună, la masă, fără nici un fel de distracții în jur (ex. televizor, tabletă, jucării, etc.)

Această regulă mi se pare cea mai importantă. Mesele în familie sunt prilej de a ne aduna laolaltă, indiferent ce alegem să mâncăm și oricât de ocupați am fi. Măcar o masă pe zi trebuia luată împreună. În bucătărie sau în locul unde serviți de obicei masa. Fie că alegi să îi implici pe copii în prepararea bucatelor sau doar îi rogi să așeze tacâmurile, vor aprecia masa și atmosfera din jurul acestei activități altfel.

Masa nu trebuie să fie prilej de scos la tablă și nici meci de răbufnire a nemulțumirilor matrimoniale. E frumos să se discute politicos, să se abordeze subiecte lejere, să petrecem timp de calitate împreună și să ne bucurăm de prezența membrilor familiei. Mesele de sărbători sunt ocazii speciale de a depăna amintiri cu întregul clan, dar o masă liniștită, în familie, poate fi o modalitate relaxantă de a te conecta cu cei dragi, după o zi petrecută departe de ei.

Regula nr. 5 – Mănâncă legume colorate, asemeni tuturor culorilor din curcubeu. Nu mânca același fel principal mai des de 1 dată pe săptămână.mancare omnivora vs raw vegan

Orice alegi să gătești, orice alegi să oferi celor dragi, cred că este foarte important să fie diversitate. De la culoare la textură și gust, de la modalitate de preparare la combinare. Nu trebuie să fii masterchef ca să oferi o masă gustoasă celor dragi și nici nu e implicit că ești sau trebuie să fii o gospodină desăvârșită doar pentru că ești femeie. E absolut în regulă să existe seri când nu ai chef să gătești nimic și să alegi o salată sau chiar să comanzi ceva din oraș. E perfect în regulă să lași vasele pe a doua zi sau pe mai târziu. Nu cred că există lucruri interzise în bucătărie ci, din contră, din punctul meu de vedere, e foarte bine să cauți și să găsești combinații inedite care să se potrivească mănușă ție și familiei tale.

Regula nr. 6a – (Pentru mofturoși) Nu trebuie să îți placă, dar trebuie să îl/o guști!

Regula nr. 6b – (Pentru mofturoși) Nu trebuie să îți placă, dar trebuie să îl/o mănânci!

Cred că este important să folosim moderația. Nu mi-am obligat nici unul dintre copii să mănânce lucruri care nu le plac. Am negociat la sânge numărul de lingurițe, am căutat modalități de prezentare mai atrăgătoare și am fost flexibilă în această privință.

Regula nr. 7 – Limitează gustările copiilor la 1-2, de preferință cu mai mult de 1 oră înainte de mesele principale.

Aici e mult de luptat și cu tati, care are un stil de a ciuguli tot timpul. Dar perseverăm și sper să reușim până la urmă.

Regula nr. 8 – Nu te grăbi, nici când gătești, nici când mănânci. Mâncarea gătita în tihnă este o mâncare care produce fericire.

🙂 Mie nu-mi face deosebită plăcere să gătesc. Poftim, am spus-o! Cu toate acestea, există clipe în care îmi doresc să pregătesc familiei ceva anume. De cele mai multe ori, iese așa cum ar trebui. Poate pentru că fix atunci, fix acolo, decid să pun în farfurie, alături de ingredientele din rețetă și pasiune? Probabil că da.

Regula nr. 9 – Mănâncă preponderent mâncare adevărată, gătita în casă. Păstrează tratațiile pentru ocazii speciale. (Sfat – Mâncarea foarte procesată nu este mâncare adevărată)

Da, o fi fancy sau cool să mănânci pizza sau mai știu eu ce, dar niciodată nu va avea același gust (și nici tu aceeași satisfacție!) ca după ceva real, cu ingrediente pe care le cunoști și pe care le-ai ales în cunoștință de cauză. Poate nu ai timp și chef să gătești în fiecare zi X feluri de mâncare. Poate nu te pricepi sau nu îți place neapărat. Există multe rețete gustoase, rapide, ușor de preparat și cu ingrediente la îndemână pe care le poți încerca, îmbunătățindu-le apoi după gustul familiei voastre.

Regula nr. 10(Regula de aur) – Mâncatul/statul la masa trebuie să fie o activitate relaxa(n)tă, fără stres sau încrâncenare. Alege să tratezi regulile pe care le impui în ceea ce privește alimentația ca rutină sau obiceiuri sănătoase, mai degrabă decât ca reguli stricte. Este absolut în regulă să nu fie totul extrem de strict/rigid întotdeauna.

 

Draga mea, dacă ai ajuns cu cititul postării la final, mulțumesc! Sper ca sfaturile francezilor în ceea ce privește mesele copiilor să te ajute. Sau măcar să îți dea curaj/speranță că lucrurile se pot îmbunătăți. Am văzut copii care mănâncă aproape orice, la fel cum alții par că se hrănesc doar cu aer. Fiecare dintre mamele acestor copii crede, poate, că succesul sau, din contră, lipsa lui, i se datorează. Sincer, nu cred. Dar cred că se poate încerca influența. Cred că un copil va crește și va învăța să facă alegeri alimentare (și nu numai) în directă legătură cu persoanele de referință din viața sa, în special părinții. Deci, DA. Putem contribui, în bine sau în mai puțin bine, la viitorul, sănătatea și carențele copilului. Tu ce alegi?

Jurnal de lucruri bune – Gemoterapice

Cred cu toată ființa mea că informația este prețioasă. Dar mai cred că degeaba e plin în lume de lucruri bune, dacă ele rămân secrete ascunse sub șapte lacăte. Pentru mine, gemoterapia a venit ca o completare a căutării unor soluții, ca un pas în plus pe un drum pe care mă aflu deja de o vreme. Pentru mine și familia mea, remediile gemoterapice, alături de homeopatie sunt primele opțiuni în ceea ce privește sănătatea. De asemenea, încep să conștientizez tot mai mult cum consum resursele de care dispun și care dintre acestea îmi pot fi hrană ȘI/SAU medicament.homeopatie

Sunt sigură că mai am foarte multe de învățat și îmi doresc să găsesc acei oameni dispuși să îmi arate, să împartă cu mine cunoașterea lor. Deocamdată, încep eu, cu câteva considerații generale despre gemoterapice, preluate aproape integral din cataloagele PlantExtrakt (nu mă plătește nimeni, în nici un fel, să scriu despre ele, DAR sper să vă fie utilă, de leac și alinare această postare!)

Prin bunăvoința unui Om bun, am intrat în posesia câtorva materiale care pe mine, ca mamă, mă ajută mult. Nu știu dacă se obțin greu, dacă se pot cumpăra de undeva sau costul lor, dar îmi doresc să împart cu voi acest dar.

Mai exact, informațiile care urmează reprezintă o sinteză a datelor din:

  • Lexicon de gemoterapie – aplicații în patologia aparatului respirator și propuneri de asocieri cu alte produse naturale (aparat respirator)
  • Lexicon de gemoterapie – aplicații în patologia aparatului respirator și propuneri de asocieri cu alte produse naturale (aparat osteoarticular)
  • Lexicon de gemoterapie – a II-a ediție revizuită și adăugită
  • Gama Tincturi mamă
  • Gama Produse fitoterapeutice, complexe fito-gemoterapice originale

gemoterapiePrecizări importante în ceea ce privește administrarea extractelor gemoterapice recomandate în afecțiuni ale aparatului respirator sunt următoarele*:

  1. Extractele gemoterapice pot fi găsite sub două forme de prezentare – forma clasică (MG=D1), iar unele dintre ele și sub forma concentrată (MG). Forma concentrată este mai puternică (de 10 ori față de cea clasică) și presupune administrarea la adulți a 6 picături, respectiv 3 picături la copii, față de 2 ml la adulți și 1 ml la copii, pentru forma clasică. Puteți afla sub ce formă este prezentat și trebuie administrat extractul citind denumirea sa integrală, specificată pe cutia produsului, dar și pe sticluța cu capac dozator.
  2. Concentrația alcoolică a extractelor gemoterapice clasice prezentate este, de regulă, de 18% (cu excepția celor de Arin negru, Brad, Castan comestibil și sălbatic, Cimișir, Mesteacăn pufos și argintiu, Plop și Cătină roșie care au o concentrație de 33% vol.), iar a gemoterapicelor concentrate (MG) este de 40% (cantitatea de alcool/doză fiind însă de aprox. 4 ori mai mică aici).
  3. Modul de administrare specifică și vârsta de la care se poate administra în mod uzual gemoterapicul respectiv, raportat la experiența medicilor care au realizat lexiconul) fără să fie însă o recomandare restrictivă pentru vârste mai mici. În situații speciale, medicul poate considera necesară administrarea anumitor gemoterapice din primele zile de viață, caz în care posologia este adaptată (1 picătură/kg corp). Dozele pentru fiecare produs gemoterapic administrat, conform recomandărilor dr. Pitera (Compendiu de gemoterapie clinică) sunt 1-15 picături/zi pentru nou-născuți și 10-30 picături/zi pentru sugari.
  4. Administrarea se recomandă în acut pe o perioadă de 7-10 zile (sau până la dispariția totală a simptomelor), iar în cazurile cronice pe o perioadă de 2-3 luni, iar la nevoie, după o perioadă de pauză (1-2 săptămâni) se poate repeta (aceeași schemă sau alte asocieri care se impun).
  5. NU SE ADMINISTREAZĂ copiilor gemoterapice de Cimișir, Cais, Piersic, Vâsc.
  6. Nu se administrează copiilor gemoterapice în perioada vaccinărilor, cu 1-2 săptămâni înainte și 2-3 săptămâni după vaccinare, pentru a permite corpului să inițieze și finalizeze răspunsul imun specific pentru antigenele cuprinse în vaccin.
  7. Nu se administrează femeilor însărcinate și celor care alăptează Arin negru(galactofug), Cimișir, Cais, Piersic, Vâsc.
  8. Se administrează rar copiilor, în afecțiuni respiratorii, gemoterapice de Alun, Castan comestibil, Castan sălbatic, Fag, Mur.
  9. Se administrează preferențial copiilor, în afecțiuni respiratorii, gemoterapicul de Brad.
  10. Gemoterapicele de Alun și Mur sunt CONTRAINDICATE în cancere bronhopulmonare din cauza activității antifibrotice, cu posibilitatea promovării metastazelor.
  11. Este specificat la modul de administrare al gemoterapicelor faptul că se asociază mai multe gemoterapice pentru recomandările prezentate. Există și situații când anumite gemoterapice se pot administra și singure, în general pentru tuse.
  12. Extractele din muguri de Mesteacăn argintiu și Mesteacăn pufos au recomandări asemănătoare în afecțiuni respiratorii, astfel încât se poate adminsitra oricare dintre ele, la orice grupă de vârstă.
  13. Există o diferență importantă între extractele gemoterapice (extracte hidro-glicero-alcoolice din părți tinere de plantă) și tincturile mamă (extracte hidro-glicero-alcoolice din părți adulte de plantă),acestea din urmă fiind propuse ca asocieri benefice cu extractele gemoterapice.

* Text preluat din Lexiconul de gemoterapie corespunzător aparatului respirator.

Drob de primăvară

 

A venit primăvara!! Bine, știu că priveliștea de pe fereastră nu arată asta mereu încă, dar… a venit! Și dovada  este abundența de ingrediente verzi și sănătoase din bucătarie, mirosul de leurdă care inundă casa mea dragă, dar și zâmbetul tâmp cu care vin de la piață!

Cu toate bunătățile astea colorate prin preajmă și anticipând un pic Paștele, am creat o rețetă de drob cu muuuult verde, numai bun de combătut astenia de primăvară. Rețeta asta are tot ce-ți trebuie: proteine, minerale și vitamine, e sățioasă și e foarte versatilă! Poți să o folosești ca drob, poți crea chifteluțe din ea și poți să o pui într-un sendviș, pur și simplu.

Cum te-am obișnuit, se face repede și fără prea multe bătăi de cap!

Ai nevoie de:

  • 300g ciuperci ( eu am folosit ghebe ), mărunțite cu lama S a robotului de bucătărie
  • 400 g mazăre, din conservă, făcute piure la robot
  • un cartof mare, ras pe răzătoarea mare
  • 3 morcovi mici pe care eu i-am tăiat rondele subțirele
  • un dovlecel mediu, dat tot prin răzătoarea mare și ulterior scurs bine
  • o legătură de mărar și una de pătrunjel, mărunțite
  • o legătură de ceapă verde și una de usturoi verde, mărunțite
  • o legătură de ștevie verde, mărunțită
  • 4 linguri de tărâțe de psyllium
  • 5 linguri de drojdie inactivă
  • sare, piper, o lingură de muștar, cimbru și busuioc sau orice condimente îți poftește inima, după gust

 

De aici e simplu! Se adaugă toate ingredientele într-un bol mare și se amestecă. Se pun într-o tavă de cozonac tapetată cu hârtie de copt (sau unsă cu ulei și apoi tapetată cu pesmet ) și se expediază la cuptor, unde se va odihni pentru circa 30 de minute. Dacă vrei să faci chifteluțe, dă-le forma dorită și pune-le la cuptor. E posibil să trebuiască să le întorci după aproximativ 15 minute.

Haide, primăvară! Te aștept!

 

Poftă bună la sănătate,

Adelina Mitrofan – nutriționist

 

Tu știi cât de multă RISIPĂ faci?

Pentru că recent au existat ceva probleme cu apa de la robinete, în orașul meu, mi-am dat seama câtă risipă facem, majoritatea dintre noi, fie că știm sau nu.

La ce fel de risipă mă refer, veți întreba… Ei bine, să începem cu RISIPA de APĂ. În două zile fără apă curentă la robinet, dar cu provizii atent dozate, în bidoane dinainte pregătite, mi-am dat seama cât de mult pierdem din vedere importanța acestei resurse. Câtă apă consumăm spălând vasele sau clătind cada, de exemplu. Un exercițiu simplu pe care îl putem face fiecare, în încercarea de a conștientiza cât anume pierdem din neștiință/neputință/nebăgare de seamă? Privește cadranul apometrului de la baie înainte și după ce te-ai spălat pe dinți. Cât timp durează, în medie, această activitate și de câte ori pe zi? Oprești apa cât timp speli dinți sau o lași să curgă, din inerție? Acesta este doar un exemplu de risipă.

Pe de altă parte, câtă mâncare cumperi în fiecare săptămână și cât din ea arunci apoi pentru că se strică, nu se mai consumă, nu îți mai place sau din alte motive? Cât din pâinea cea de toate zilele devine firmituri sau se usucă/mucegăiește? Cât din fructele din casă sunt consumate și cât se strică? Alte cazuri de risipă!

Dacă ducem discuția la un alt nivel, putem vorbi și despre… risipa emoțională, dacă vreți. Lucruri pe care le simțim, dar nu le arătăm. Din n motive. Cuvinte și idei care ne vin în minte (poate nu întâmplător!) și pe care le pierdem pentru că suntem prea atenți la TV, la telefonul mobil sau la feed-ul de FB. Gesturi pe care le primim și/sau le facem care rămân fără finalitate. Pentru că suntem mereu grăbiți, pentru că avem de spălat, pentru că vine dimineața, pentru că sună soacra, pentru că…

Cât din ceea ce ai de oferit lumii constați, într-o zi în care se aliniază altfel planetele, că ai risipit pe oamenii sau relațiile nepotrivite? Cât timp risipim, de-a lungul vieții, făcând ceva care nu ne pasionează sau care ne consumă prea mult/repede resursele de energie/răbdare/creativitate?

Tot risipă și aici…

Ar trebui să fim mai atenți puțin. Să trăim mai conștient. Să ne implicăm mai mult. Să avem curajul de a ALEGE să eliminăm risipa. Sau măcar să micșorăm ponderea ei în viața noastră. Pentru că nimic, pe lume sau în inimă, nu este veșnic. Și toate resursele noastre sunt limitate.

Tu știi câtă risipă faci? Te provoc să ridici mâna și să te opui risipei. Să consumi inteligent, dacă tot ai dreptul de a alege ce cumperi/mănânci/iubești/citești/asculți. Te provoc să găsești modalități noi de a salva, de a da forme noi și de a modela frumos tot ceea ce merită păstrat.

Sunt sigură că nimic nu este întâmplător pe lume. Cu siguranță, fiecare dintre noi, ajunge la acel moment AHA când și dacă este pregătit. Pe unii îi lovește mai des și mai tare, pe alții mai puțin sau mai tandru de nu-și dau săracii seama. Cu toate acestea, cred, cu toată ființa mea că noi, împreună, putem și trebuie să devenim, să creștem, să evoluăm. De-asta poate, scriu câteodată aici. Ca să realizez cât de important e mesajul care mă trezește. Și dacă el ajunge ȘI la voi, dacă vă ajută să faceți un anume pas, să luați o decizie, să continuați o luptă sau să alegeți un drum, e ok. E puțin poate, dar e un început. Un pas mic, dar cred că va fi urmat de alții.

 

Aproape 3 luni în colectivitate. Impresii

Au trecut deja aproape 3 luni de când puiul mic de om este integrat în colectivitate. Vă scriam la începutul anului cât de mult m-am luptat cu gândurile, cu mine, cu listele pro și contra. Pentru că sunteți prietenii mei și pentru că sunt sigură că există și aici oameni (mămici, în special, dar nu numai!) care se întreabă dacă au luat decizia corectă despre sau cum va reacționa puiul la integrarea (și după) în colectivitate, voi lăsa aici câteva impresii ale mele despre cum a perceput puiul de om noua ordine zilnică – orele în colectivitate.

  • Plânsul la despărțire – A durat mai puțin decât la primul copil, care, fie vorba între noi, a fost integrat (sau am încercat sî facem asta) puțin mai repede: 2 ani și 8 luni la M. versus 2 ani și 6 luni jumate acum, la P. Noi am ales să facem o integrare treptată, adică să îl lăsăm la program scurt în primă fază. Asta înseamnă că ajungea în colectivitate  în jurul orei 8.30 dimineața și îl luam acasă după masa de prânz, în jur de 12.30. Am ascultat sfaturile Alinei de la Start Academy (de fapt, îmi place să cred că am ajuns să fim partenere cu drepturi egale :P) și am început să mergem după ce grupa era deja formată, copiii ceilalți se obișnuiseră deja unii cu ceilalți și de la mijlocul săptămânii (orice părinte de copil preșcolar vă poate spune că lunea – prin extensie lunea de după vacanță – este o zi grea). Mai sunt zile în care despărțirea se face mai greu, dar de cele mai multe ori, lucrurile decurg exact cum ar trebui. E important să aveți răbdare cu puiul de om, să îl observați și ascultați, cu empatie.
  • Masa  Deși P. cel mic este un mâncăcios, mi-am făcut și eu griji în ceea ce privește mâncarea (cât, cum, cu cine, etc.). Pentru că este încă alăptat, știam că existau zile în care refuza să mănânce la măsuță, dar recupera înainte de nani, în momentele noastre de alin(t). Pe de altă parte, eu și familia mea nu consumăm carne și derivate, opțiune pe care ne-o asumăm dar care este o probă de foc pentru intrarea și viața în colectivitate. Am găsit înțelegere și am primit asigurări că nu se va trece peste dorința mea de a gestiona și alege ceea ce primește de mâncare puiul meu. Ca și la creșele de stat, există meniul afișat, se poate comunica deschis și nu am avut nici o problemă de ordin culinar/alimentar, cum am mai auzit și cum, din păcate, se mai întâmplă chiar și la cele mai… căutate creșe/grădinițe.
  • Timp de joacă – Un alt aspect important (pentru mine) care a cântărit mult în alegerea unei creșe private. Pentru că puiul de om este suficient de mic încât să nu poată solicita/comunica de ce anume are nevoie, dar destul de mare și activ pentru a avea nevoie de supraveghere atentă permanent și de parteneri răbdători, activi și implicați de joacă, m-am bucurat că ne-am găsit locul într-o grupă micuță (sub 10 copilași), cu minuni de vârste diferite. Poate că, la prima vedere, ideea de a-ți lăsa odorul pe mâna unor necunoscuți, printre copii mai mari decât el nu este cel mai bun prieten al unei mămici. DAR… am trăit aceeași experiență și cu primul copil, deci am putut observa beneficiile, pe termen lung. Care sunt acestea? Comunicare și mobilitate mult îmbunătățite, socializare naturală, perspectiva unor prietenii cu folos.
  • Viruși și microbi – Una dintre fricile oricărui părinte, odată cu intrarea în colectivitate : îmbolnăvirile dese. Parțial pentru că P. s-a imunizat destul de mult anul trecut, primind cu brațele deschise de bebe toți virușii pe care îi aducea acasă fratele mai mare, parțial datorită moștenirii de anticorpi primite prin laptele matern și parțial prin grija mămicilor de schimb de la creșă (copiii sunt triați ȘI în funcție de starea de sănătate, cei care sunt/par a fi deja bolnăviori își desfășoară activitatea separat, dacă nu pot fi luați în familie sau starea lor s-a modificat simțitor pe parcursul zilei), domnul meu mititel nu a lipsit nici o zi. E adevărat că am trecut prin vreo 2-3 sesiuni cu mucișori (a fost văzut de doctorul nostru, nu exista nici un semn care să recomande retragerea din colectivitate și am apelat la remedii naturale/naturiste, de fiecare dată în câteva zile puiul era ca nou. O mare bilă mare pentru spațiile largi și posibilitatea de utilizare diversă pe care le are locul unde mergem noi – se poate aerisi suficient de des.
  • Socializare în deplasare – Fiind al doilea copil și avându-mă pe mine ca mamă, puiul de om a primit din plin socializare, încă de foarte devreme. Am fost cu el la petreceri de copii, la locuri de joacă, am organizat și participat la play dates și ne petrecem destul de mult timp în aer liber, aproape pe orice vreme. Petru iubește copiii și suferea de lipsa lor odată cu plecarea fratelui mai mare la grădiniță. Deși mă așteptam să dureze mai mult, după primele două săptămâni copilul meu se trezește în fiecare dimineață și aleargă în pijama la ușă, cerând insistent să meargă la „Pupii”=Copii. După alte vreo două săptămâni a început să strige prin casă diverse persoane de acolo 🙂 Au existat perioade în care copilul meu sau ceilalți au trecut prin faze mai războinice (cu împins, mușcat sau lovit copiii), dar prin comunicare, joc și atitudinea potrivită (iar subliniez că educatoarea și părinții trebuie sa lucreze în echipă, da?), acum sunt bucuroasă să descopăr un colectiv frumos, care se joacă zâmbind și învață râzând.
  • Activități și dezvoltare – Sunt convinsă că fiecare copil se dezvoltă într-un ritm propriu, nu e recomandat (în special pentru sănătatea ta mentală, mami!) să faceți comparații între copii, chiar ai aceleași familii. Pe de altă parte, vorba mamei mele „pui bun, iese bun”, cred cu toată ființa mea că investiția (sună mai bine decât sacrificiul, nu?) de atenție, de răbdare, de timp, de iubire necondiționată aduce beneficii pe termen lung. Așa că, da! Sunt mândră că puiul de om vorbește suficient cât să ne înțelegem, se mai joacă și singur, numără până la 10 (după mine, în română și engleză), desenează, împarte jucării, etc. Marea majoritate a acestor activități au început cu mine, acasă, dar s-au îmbinat și continuat firesc, prin activitatea de la creșă. Poate nu toată lumea are timp/chef/energie să facă astfel de exerciții cu puiul de om (fie că e unul, fie că sunt mai mulți) și, cu siguranță, de multe ori, acest timp trebuie rupt de altundeva. Eu am spus și o repet, prefer să petrec timpul cu puiii mei de om și mai puțin cu cârpa de praf, mopul, vasele și cartea de bucate. E o alegere asumată și nu regret deloc :)!

Pe final, aș vrea să vă spun că mi se pare foarte potrivit faptul că cei mici sunt sunt încurajați să se joace ȘI neconvențional, că noi, părinții, putem vedea, aproape în timp real, ce activități fac puiii de om și sunt sigură că sunt câteva argumente care vor cântări greu pentru cei aflați în căutarea soluției potrivite. Nu am mai reluat aici argumentele pentru a alege o creșă, fie ea una de stat sau privată, le găsiți în prima postare, dar mi se pare important să primim ceea ce ni se promite și fiți sigure că voi sancționa orice comportament nepotrivit, așa cum acum am ales să mă laud cu timpul și achizițiile noastre la creșă.

Am aflat (pe surse, că tot se poartă!) că în curând va exista și un loc de joacă exterior ,la creșă și sunt foarte încântată că cei mici vor consuma vitamina D naturală, sub forma razelor de soare.

Momentul în care faceți intrarea în colectivitate a copilului este important, dar nu lăsați stresul să vă răpească emoția unui nou început, alături de puiul de om. Și, mai mult, nu lăsați pe nimeni să vă convingă de faptul că un copil se crește doar cu bani. Alegeți în cunoștință de cauză și, dacă simțiți că lucrurile nu sunt cum v-ați dori, reîncepeți căutările!

Stres de mamă – Ce faci cu puiul de om după 1/2/3 ani?

Poate zâmbești. Mai ales că titlul pare atât de ciudat… Stres de mamă. Ce faci cu puiul de om după unul, doi sau trei ani?

Ei bine, DA. Concediul de creștere de creștere a copilului(CIC) s-a terminat. Sau e pe cale să se termine, cum e cazul meu și al altor câteva prietene. E vremea să revii la muncă. Ai DOAR câteva opțiuni. Unele mai bune, altele mai… de investigat. Poate.

Pentru că eu am intrat în focurile gândurilor de tot felul în ceea ce privește soarta puiului cel mic, mi-am zis să împart cu voi stresul meu de mămică. De ce? Pentru că, pentru mine, vorbind despre ceea ce simt, cred și îmi doresc, mă ajută să fac o alegere. Pe care să mi-o asum și cu care să merg apoi mai departe, corectând din mers acolo unde nu se potrivește… planul cu realitatea.

Apoi, poate vă va ajuta și pe voi, cele care treceți prin aceleași furci caudine ale gândurilor sau care aveți în jur, printre cunoscuți, prieteni, persoane care trec prin așa ceva. Poate emoțiile (că despre asta e vorba în/pe blogul meu, nu? :P), trăirea și căutarea mea vă vor inspira să găsiți soluții potrivite pentru voi și puiul vostru.

Tocmai despre asta mi-aș dori să scriu. Despre ceea ce e potrivit la un moment dat, unei femei, unui copil, unei situații. Nu cred în rețetele general valabile. Nu cred că există o singură variantă bună și, cu siguranță, nimic nu este OBLIGATORIU. Chiar dacă ceea ce alegi, după mai multe sau mai puține gânduri, nu este ceea ce ai sperat, dacă nu ți/vi se potrivește sau, pur și simplu, nu se poate pune în aplicare, e absolut în regulă să alegi altceva. Să șlefuiești alegerea, să o modelezi după voința și putința ta. Să o faci să respecte acele rigori la care tu ții cu adevărat.

Pentru că fiecare dintre noi este unică și fiecare copil este produsul a ceea ce alegi să așezi în el. Da, am auzit de genetică și știu că există și înclinații, tipare comportamentale sau cum vrem să le mai spunem care există latent în fiecare ființă. Uneori independent de educația pe care i-o dai tu.

Revenind… Ce faci, deci, când se apropie momentul întoarcerii la muncă? Cele câteva variante pe care le-am avut eu în minte sunt:

  • rămâi acasă până când găsești că puiul e pregătit pentru colectivitate. Așa a făcut mama, care a renunțat la carieră până când eu am fost dusă la școala. Deci, până la aproximativ 7 ani ai mei și 5 ai Adelinei. În paranteză, o astfel de variantă este absolut în regulă dacă o poți susține financiar și psihic. 🙂
  • schimbi jobul și devii WAHM/antrepronor. Cu alte cuvinte, renunți să te mai întorci la vechiul loc de muncă și alegi să faci altceva. Eventual încerci să transformi în sursă de venit acea mare pasiune pe care o ai dintotdeauna și care îți poate aduce, în timp, cu răbdare și muncă, acea satisfacție care lipsea poate vechiului loc de muncă. Am multe exemple de astfel de mămici curajoase care au primit, odată cu puiul de om, energia, picătura de nebunie poate, de a o lua de la capăt, de la O uneori și de a crea ceva frumos, de suflet. Interviul pe care i l-am luat zilele trecute Cristinei Ioniță este doar un exemplu. Se pare că perioada de pauză din punct de vedere a carierei și stat acasă cu bebe este răgazul necesar unui astfel de demers. De asemenea, o altă mămică frumoasă, Valentina a primit, odată cu buburuza ei (prima buburuză, pentru că, între timp, familia s-a mărit cu o altă minunată buburuză) avântul necesar schimbării. Varianta aceasta îți aduce posibilitatea de a lucra în intervale orare convenabile pentru a nu lipsi foarte mult de lângă pitic.
  • cauți o persoană de încredere care să stea cu puiul de om cât timp tu ești la muncă. Aici lucrurile încep să devină distractive! Există varianta bunicilor (sau a rudelor, în general) care pot ajuta sau varianta unei persoane din afara familiei. Este de luat în calcul care sunt așteptările tale de la un astfel de aranjament, care este intervalul de timp pe care cel mic îl va petrece în absența ta, care sunt costurile (și nu doar cel financiar! 🙂 ), care este perioada de timp la care vrei să apelezi la această variantă, vârsta și concepțiile persoanei respective privind creșterea și educarea puilor de om, etc.
  • varianta intrării în colectivitate. Aici, din nou, opțiunile pot fi diverse – o creșă de stat, o creșă particulară sau chiar o variantă de mijloc ( un soi de creșă particulară subvenționată parțial). Fiecare dintre ele are, în opinia mea atât plusuri, cât și minusuri. Depinde de fiecare dintre noi ce anume ne dorim pentru copilul nostru, ce așteptări avem de la cei care vor petrece timpul cu acesta, distanța față de casă/locul de muncă, condițiile oferite, ideile promovate, modalitatea de educare, etc. Ar mai fi de luat în calcul și aspecte ca regimul alimentar al copilului, (in)dependența de părinți, starea de sănătate a copilului, etc.

Având în față toate aceste opțiuni (pe lângă altele, la care, poate voi v-ați gândit), ce alegi? Varianta cea mai ieftină? Varianta cea mai comodă? Varianta cea mai SAFE pentru copil? Cât va conta în alegerea ta ceea ce îți dorești tu, ca mamă, ca femeie, ca ființă liberă? Cât va fi de greu argumentul propriei tale copilării?

Dacă ai deja unul sau doi copii mai mari, ai trecut deja măcar o dată prin tot acest stres de mămică, s-ar putea spune că ai deja soluția. Sau nu. Poate porți încă în minte greșelile de data trecută. Poate îți sună încă în minte diversele argumente care te-au convins să… SAU să nu… Greu, domle, greu!

Și totuși…poate nu e chiar o alegere imposibilă. Poate e nevoie să asculți tot ceea ce mintea și inima îți șoptesc. Poate e bine să apleci urechea și la semnalele pe care ți le transmite copilul tău. Pe mine m-a ajutat, de exemplu, să întorc pe toate fețele fiecare variantă. Pe altcineva poate îl va coafa ideea listei pro/contra. Varianta alegerii cu banul… glumesc! Nu cred că e o idee bună!

Poate nu a fost absolut întâmplător faptul că, în tumultul gândurilor mele, în taifunul răzgândirilor mele, stresul meu de mămică a primit un pumn în plex. Discutând cu posibile candidate la postul de bonă/babysitter, mi-am dat seama că nu prea îmi pot închipui pe niciuna dintre ele cu puiul meu.

Poate ar trebui să respir…Să trag adânc aer în piept și să vizualizez exact ceea ce îmi doresc. Pentru mine și pentru copilul meu. Să conștientizez că despărțirea de copil (chiar și pentru câteva ore! DAR după o lungă perioadă de timp în care ne-am fost unul altuia principala preocupare/distracție) este necesară, DAR nu este neapărat ceva rău. 🙂 Da, această frază a fost gândită și scrisă de aceeași persoană care scria acum o vreme că se ascunde în baie să citească 10-15 minute. 🙂

Și mi-am închipuit un spațiu larg, colorat, vesel. Cu jucării frumoase și copii râzând în hohote. Un spațiu cu oameni care iubesc din suflet copiii. Oameni care cred în copii și se joacă. Oameni care visează și care muncesc. Mi-am imaginat cum ar fi să pot găsi un loc unde să îmi pot lăsa copilul cu inima ușoară pentru că vocea mea, părerea mea este ascultată și auzită. Cum ar fi să fie posibil?

Cum ar fi să existe undeva, aproape, un om care să creadă în proiecte și oameni, mai mult decât în conturi sau titluri?

Îmi place să cred că un astfel de loc există, pentru fiecare dintre noi. Pentru copilul meu cel mic, Petru, am ales Start Academy.

start academy flyer

Așa cum opinam la începutul articolului, nu cred în soluția perfectă, general valabilă. Cred în soluția potrivită. Și mai cred în feeling-ul pe care oamenii și locurile îl transmit.

Pentru voi, prietenii mei, vă las doar câteva imagini. Câteva cadre care să vă transmită un mesaj. VOI alegeți ce mesaj veți primi și ce veți face cu acesta!

copii veseli spatiu colorat soarele din tavan viitorul

 

Vestea bună este că ACEST stres de mamă a luat sfârșit. Vestea… cealaltă este că restul urmează să vină!

Vă doresc să descoperiți care alegeri vi se potrivesc, să aveți curajul de a cerceta până descoperiți ceea ce este pentru voi și să întâlniți acei oameni care să vă ofere lumină și iubire, indiferent ce drumuri ați alege!

Foto credit – Sorin Bolog Photographer

Rawissant – interviu.Primul bistro raw vegan din Piatra Neamț

Pe Cristina Ioniță am cunoscut-o pe un grup de mămici. Intervenea puțin și doar la anumite subiecte. Avea de fiecare dată ceva interesant de spus, un punct de vedere care ajuta pe mămica aflată la ananghie. Am descoperit-o la o întâlnire despre alăptare și mi-a devenit simpatică. Am aflat despre pasiunea ei pentru hrana sănătoasă și… mi-aș dori să o iau acasă! Deocamdată, am convins-o să poposească în căsuța mea plină cu emoții și să ne lase să o cunoaștem puțin mai bine. 🙂
Cine ești tu, om frumos cu cosiță de aur/mămica Rawissant (ă)?
Sunt o mamă, soție, fiică, soră, prietenă, vecină, fostă corporatistă, care îmi urmez visul. Visul de a-mi urma pasiunea. De a face ceea ce îmi place. De a lăsa o urmă.
Cum, de unde, DE CE a început totul?
De când am terminat facultatea și am fost oarecum pe cont propriu, am început să gătesc. De la cartofi prăjiți în mult ulei la sushi, guacamole sau știucă umplută, am gătit mereu cu pasiune. Am fost mereu curioasă să descopăr lucruri noi, iar vacanțele petrecute în străinătate mi-au dat multe ocazii să învăț. Așa am aflat acum câțiva ani că poți mânca pe fugă și salate, nu doar junk food.  După ce am devenit mamă a început să mă preocupe mâncatul sănătos așa că am tratat gătitul cu alți ochi. Așa am ajuns să citesc despre mâncarea nepreparată termic și mi s-a părut fascinant că se poate „găti” și așa. M-a surprins faptul că mâncarea astfel preparată  e foarte gustoasă și am început să îmi doresc să învăț mai mult. Așa am ajuns să merg la un curs de preparat mâncare și dulciuri raw și am cunoscut un om minunat în persoana Gabrielei Oltean (Delicious Raw – Brașov). Ca să scurtez povestea, ea m-a învățat multe din tainele acestui stil de viață (pentru că e mai mult decât un mod de a prepara mâncarea) și m-a pus în legătura cu raw chefs internaționali și cu furnizori despre care nici nu știam că există. Și am căpătat mult curaj. Și cu un pic de inconștiență m-am aruncat cu capul înainte în acest proiect Rawissant.
11855671_1629355933970253_6012183131210670867_n
Unde erai acum 5 ani?
Acum exact cinci ani eram în concediu în America și aflam că sunt însărcinată. Lucram la o bancă și aveam un program foarte încărcat. Așa credeam la acel moment.
Lansarea proiectului Rawissant… Ce urmează?
Urmează să văd dacă am reușit. Să vă fac curioși, să gustați, să vă placă.
11222691_1629357890636724_1196208546941363073_n
Cum arată un meniu din viața voastră de familie? Cine ce mănâncă? Cât durează pregătirea?
Fetele noastre mănâncă orice le dam. De la vlăstari de floarea soarelui la supă cu găluște. Un meniu. Hm. Greu de spus.  Nici o zi nu seamănă cu alta. Dimineața poate fi un smoothie pentru mine și soțul meu, suc de iarbă de grâu și fructe cu granola pentru fete. La prânz o supă fără carne, ca să mâncăm cu toții, felul principal poate fi un pește la grătar cu legume sau doar cu sos de lămâie și ulei de măsline. Seara de obicei fetița cea mare hotărăște. Mami, vreau paste sau mami vreau sandvich. Îmi faci? Nu prea pot să o refuz. Câteodată vrea doar brânză cu castraveți sau doar roșii cu pâine. Îmi place tare mult de ea că nu mănâncă același lucru în fiecare zi. De gătit nu gătesc decât supe sau borș în cantitate mai mare (pentru două zile).  În rest, toată mâncarea o fac pe loc și în porții mici, pentru o dată. Nu e așa greu pe cât pare.
Care sunt cele mai inedite combinații pe care le-ai încercat? Românii par să fie destul de reticenți la capitolul acesta, dar sunt sigură că se întâmplă să guste un preparat și abia apoi să întrebe/afle ce anume conținea…
Mâncarea coreană mi-a plăcut foarte mult. Îmi amintesc ca aveam o masă plină cu tot felul de boluri dar nu aș ști să îți spun nici jumătate din ingrediente ce erau. Știu că erau multe alge, legume murate, vlăstari. Și mi-a mai plăcut în Italia că am mâncat într-un preparat castraveți gătiți și știu că mi-au plăcut și m-au surprins ca gust pentru că noi îi mâncam doar cruzi sau murați.
 Unde te vezi pe tine și familia ta peste 10 ani?
Nu știu unde vom fi peste 10 ani, dar îmi doresc să fim tot împreună și tot fericiți.
Care sunt principiile de parenting cu care îți crești cele două mândre domnișoare?
Îmi place foarte mult comunicarea nonviolentă pe care o practică Monica Reu și soțul ei și simt că asta e drumul pe care vreau să merg în ale parentingului. Recunosc că nu îmi iese întotdeauna, dar mă străduiesc să fiu un părinte empatic.
Cum a fost trecerea de la mămica cu program (mă refer la programul de muncă de dinainte de bebe2) la statutul de WHAM sau să zicem mămică antreprenor?
Trecerea a fost destul de ușoară pentru că am știut dintotdeauna că vreau să fac pasul acesta, doar că nu îmi găseam talentul în care să cred suficient de mult.
Câteva cuvinte pentru cei care află despre tine și povestea ta… Câteva cuvinte pentru mine și cei care mă/ne citesc (adică au avut răbdare să ajungă până aici)
Vă mulțumesc că ați avut răbdare să citiți povestea mea. Vă aștept să îmi treceți pragul și să îmi spuneți ce părere aveți despre proiectul meu. Ție, dragă Irina, îți spun mulțumesc că mi-ai luat acest interviu și mă faci să par așa o persoană importantă. Și mă bucur că te cunosc.
🙂 În încheiere, vă aduc aminte că vă puteți delecta cu bunătățile Cristinei sâmbătă, 16 ianuarie, ora 11 la deschiderea oficială a primului bistro raw vegan din Piatra Neamț. Unde o găsiți?
  •  După Muzeul de Istorie, pe partea dreaptă (mergând spre podul peste Bistrița/Tribunal), după notariat și înainte de Salon Queen.
  • Puteți să luați legătura cu ei (sau să vă bucurați privirile cu minunile ieșite din mâinile ei) pe pagina de FB . 🙂