Jucării 3-4 ani băieți – ce a mers la noi

Am scris acum câteva zile despre jocurile și jucăriile care au avut succes (adică puiul de om le-a apreciat X timp, iar mami a considerat că au reprezentat o alegere bună) la vârsta de bebe/mini toddler. Ideea unor astfel de postări stă de mai multă vreme în ciorne, dar abia acum, în prag de sărbători, le-a venit rândul, inspirația și am reușit să mă strecor printre celelalte multe gânduri pentru a aduce în fața voastră experiențele noastre.

Recunosc, de altfel, că și eu, la rândul meu, caut, de multe ori, în minte, la cunoștințe sau online, idei bune, eficiente, educative și funny pentru a cumpăra sau a sugera altora ce să cumpere copiilor. Fie că vorbim despre copiii mei sau ai altora, fie că prilejul este darurile de sub brad, darurile pentru o aniversare sau, pur și simplu, o surpriză numai bună de luat la joacă.

Mărturisesc acum că primul copil (care se apropie de 4 ani deja – Doamne, când au trecut???) a avut mai multe jucării decât cel de-al doilea. Unele le-am cumpărat noi, altele le-a primit de la diverse persoane care au dorit să îi facă o bucurie. O dată cu trecerea timpului, citind și experimentând cu el, în joc, observând relația pe care o stabilește cu jucăria/jocul, m-am mai deșteptat.

Am descoperit câteva dintre principiile (deși, poate e un cuvânt prea mult spus) eficiente în alegerea unor jucării bune. Dincolo de criteriul financiar care este, pentru mulți dintre părinții cu venituri normale – destul de important, consider că e util (ca să nu spun OBLIGATORIU) să îți cunoști (deci, observi, asculți, analizezi) copilul pentru a-i putea dărui ceva care să îl bucure, care să îl ajute să se dezvolte într-o anume direcție, pentru a-i oferi prilej și instrument de a învăța, crea, descoperi, cunoaște, inventa. Da, pentru mine, un joc sau o jucărie trebuie să aibă toate aceste puteri. Și da, mi se pare înțelept – + de bun simț – să întrebi părintele sau chiar pe copil, ce anume își dorește. Evident, este părerea mea și probabil că, în acest punct, unii dintre voi vor considera că prind fluturi, părăsind postarea și pe mine, în mijlocul argumentării.

Pentru ceilalți, care citesc încă (vă mulțumesc pentru încredere!), iată câteva idei generale după care îmi ghidesc acum, la această vârstă, alegerile de jocuri și jucării.

A. Alegerea mea (sau direcționarea altora către ceva anume) va depinde de – 1) interesele copilului, 2) nevoi, 3) buget. Strict în această ordine. Apoi, voi căuta cea mai avantajoasă ofertă la obiectul X (prefer online, mai ales în ultima vreme, dar e posibil și în magazinele fizice, mai ales dacă aveți timp la dispoziție și vă place să alergați prin magazine).

B. Handmade – Din experiența noastră, multe dintre jocuri pot fi inventate din obiecte ieftine, aflate la îndemână. Dacă observați că celui mic îi face plăcere o astfel de activitate și vreți să aveți niște amintiri care vor dăinui peste ani, este super să puteți confecționa, împreună, plastilină naturală (din făină – am o rețetă tare faină), felicitări pentru cadouri, globuri, brăduți din hârtie, etc.

C. Jocuri și jucării second hand – Pe măsură ce puiul de om a crescut, și-a dorit mereu alte jucării. A fost nevoie să inventăm alte jocuri care să îi facă plăcere, să avem pregătite diferite activități pentru momentele în care era nevoie să se joace singur sau nu putea ieși afară. Da, am preferat, de multe ori, de-a lungul anilor trecuți, să MĂ JOC ȘI EU CU EL (lăsând la o parte diverse alte chestii) și acum EL se joacă singur. Sau și singur. Se joacă frumos, creativ, și-a dezvoltat limbajul și ceea ce mă face mândră este că face același lucru cu fratele lui, mai mic. Evident, depinde de copil, dar … NU VĂ FIE FRICĂ SĂ VĂ JUCAȚI CU COPIII VOȘTRI!!!

Jocurile și jucăriile care au avut mare succes la noi, pe care le apreciem atât acasă, cât și în vizite, la locurile de joacă sau la grădiniță sunt:

  1. seturi de construit – Sunt sigură că vor rămâne printre preferatele lui Matei încă o vreme. Fie că vorbim despre seturile LEGO, despre minunatele Ecoiffier, sunt jucării atât de versatile și de apreciate încât nu e de mirare că răspunsul este „Mami, vreau un set de…/ un set cu…./ o cutie din care să facem….” Pentru că tati este mai tehnic decât mine, este cooptat adesea în echipa de proiectare a diferitelor construcții. Eu sunt solicitată, mai degrabă, atunci când lucrurile trebuie să fie ALT FEL. Dar ne place tuturor să ne jucăm cu ele. Vă las cu poza uneia dintre ultimele jucării primite de la nași (pentru care mulțumim din tot sufletul!).  Eu am ales pentru copii atât seturi din plastic, dar și din lemn, pe care le utilizăm la anumite construcții.Photo
  2. cărți cu activități – Abțibilduri, numărare/sortare, traseu (mazes) și mai nou, ceasul și literele sunt doar câteva dintre preocupările care pot fi ingenioase și educative într-o după amiază geroasă, într-o vacanță de recuperare după o mică răceală sau chiar într-un traseu cu un mijloc de transport. Oferta este generoasă, fie că vorbim despre cărți în limba română sau o limbă străină (dacă vreți să împrieteniți copilul cu limba engleză, genul acesta de activități ar putea fi o soluție salvatoare). Nouă ne-au plăcut mult cărțile în care trebuia să îmbrăcăm un personaj folosind abțibilduri numerotate ( de la Editura Usborne).
  3. jucării de rolIMG_1465IMG_1464Aici iarăși lucrurile devin amuzante pentru că fiul meu cel mare are, pentru moment (sper eu 🙂 ) o mică mare pasiune pentru polițiști și hoți astfel se face că, deși începem să ne jucăm cu setul de animale și accesorii reprezentând o fermă Ecoiffer, după câteva minute calul devine polițist și oile devin hoții care trebuie duși la închisoare.  Am tot încercat noi să îi explicăm că animalele săracele nu au nici o vină, dar… la o adică, are și el dreptatea lui… dacă fură fânul altor animale, nu-o hoți?
  4. Photojucării de meșterit – Când a venit Moș Crăciun și mami avea pe bebe mic în burtă, Matei a primit un banc de lucru. Din plastic, dotat cu câteva unelte. Și aproape cât el de înalt. Deși nu aș fi sperat, de atunci, această jucărie a tot revenit în preferințe pentru o perioadă de timp, apoi a decăzut în clasament și ciclul s-a reluat. Acum, copiii o folosesc pe rând, uneltele apar în cele mai neașteptate locuri (au beneficiat de câteva cicluri de spălare completă în mașina de spălat). O altă jucărie deșteaptă, cumpărată de Paști parcă, de la o altă mămică (una dintre acele oferte second hand pe care le-am tot pândit, dar care a fost tare inspirată) poate fi găsită în magazinele Jumbo și se numește TIC TAC TOC. Pe scurt, folosind mini cuie și un ciocănel, se fixează pe o placă de lemn, câteva bucăți/forme colorate pentru a crea un model. Matei a învățat repede să o folosească în siguranță, toate degetele sunt în stare de funcționare și nici un cuișor nu a intrat în nici un alt orificiu mai mare sau mai mic. Există câteva modele pe care le poți urmări pentru a crea o moară, o pasăre, un omuleț, etc., dar noi mai renunțăm la model și inventăm alte forme … de viață.

JCB MultiConstruct - Banc de lucru - Buldoexcavator

5. seturi de pictat/decupat/decorat – Pentru că activitățile creative nu erau printre preferatele lui Matei (dar îi făcea o deosebită plăcere să bibilească diferite jucării, cu maximă atenție pentru detalii), am decis că aș putea încerca să îi fac dragi și aceste activități. Inițial am primit un set de crafting pentru a face felicitări folosind niște piese mici, colorate și lucioase. Pentru că era curios cum anume putem proceda, i-am arătat și s-a arătat încântat. L-am lăsat atât să exploreze propria creativitate, dar și să respecte modelul/instrucțiunile. În continuare, nu este una dintre cele mai bune abilități ale lui, dar măcar nu mai suferă pentru că nu POATE colora în interiorul formei, NU ESTE BINE cum a lipit și NU E PERFECT ALINIAT (da, sunt mici  tendințe perfecționiste insuflate de…. cineva drag, care a ținut să respecte întotdeauna regulile :))

6. jucării de exterior – Dintre cele mai apreciate, în special în sezonul mai cald, odată cu multele ore petrecute afară, se numără rolele, skateboard, bicicleta/tricicleta. Aici suntem încă în faza incipientă. Abia am căpătat drag de trotinetă, ne-am despărțit cu greu (și în favoarea fratelui mai mic) de o tricicletă de bebe, pe care mami/tati o împingea astă vară prin jurul blocului. Va urma un alt fel de vehicul, mult iubit și cerut (l-am testat la prieteni și ne-a surprins maxim).

Photomoto MAtei

7. jucării cu imagine/sunet Deși nu sunt adepta orelor pierdute doar cu nasul în laptop/televizor/tabletă/etc. (ba chiar am perioade în care limitez la minimum accesul la aceste surse de poluare fonică), avem și noi câteva CD/DVD/audiobook- uri cu povești sau filme pentru copii. Unul dintre cele mai frumoase este primit anul trecut, în cadrul unui concurs pe blogul unei prietene dragi, de la editura Crișan. Povestea e simplă, dar veselă, vocile sunt mai mult decât potrivite, iar copiii mei încă le mai cer. Impresii am scris anul trecut, în postarea despre primul Crăciun în patru. Ne place și ne-a ajutat să ne împrietenim cu pasta și periuța de dinți un joculeț de la Aquafresh, în care un personaj simpatic dansează și cântă de mama focului, timp de două minute, cât tu trebuie să te speli pe dinți.

Postarea aceasta a crescut ca un cozonac, dar sper să aveți răbdare să o parcurgeți până la final și, mai mult, dacă alegeți ceva din ea, să îmi dați de știre, printr-un comentariu scurt, cum au primit copiii darul. Voi cum alegeți pentru ei? Ce criterii vă ajută?

Despre educaţie timpurie şi daruri SMART

Prima dată când am auzit termenul „homeschooling”, mi-am spus că trebuie să fie tare complicat. Mă şi vedeam, în rol de „profesoară”, predând… diverse! Glumesc, dar statul acasă, în cea mai mare parte a zilei, cu doi copii argint viu, mi-a deschis apetitul pentru jucării/materiale/activităţi pe care să le pot folosi ca să am parte (uneori) de câteva minute de linişte/de pus rufe la spălat/strâns rufe şi aşezat la loc/pregătit ceva uşor de mâncare/spălat vase/nevoi fiziologice/etc.

Dincolo de acest aspect, mereu mi-am dorit (şi cred că fiecare părinte doreşte asta) ca băieţii mei să aibă lucruri de calitate, inclusiv cărţi sau jucării. Au mai fost perioade în care am apelat la „magazinul de jucării „(e un soi de joc pe care l-am pus la cale cu M. ; pentru fiecare jucărie/joc nou pe care şi-l doreşte, trebuie să „predea” magazinului 3 jucării pe care nu le mai foloseşte), dar am încercat să nu cumpărăm tone de jucării. Zic „am încercat”, pentru că uneori, alte persoane (bine intenţionate, cu siguranţă), la diferite ocazii (Paşti, Crăciun, zile de nume, aniversări, etc.) au ales (fără să ne întrebe) să dăruiască micilor poznaşi jucării. Unele au avut succes, altele mai puţin. Unele au rezistat stoic, aşa că acum Petru sau alţi copii dragi familiei noastre beneficiază de ele. Altele s-au stricat repede şi uşor, fără prea mult ajutor din partea utilizatorului. Am mulţumit de fiecare dată pentru darurile primite, dar sunt de părere că avem mult prea multe!!!

Dacă aş fi fost întrebată, cu siguranţă aş fi putut oferi celor în cauză câteva opţiuni de cadouri! Şi ajungând aici, trebuie să recunosc… sunt destul de multe momente în care eu sau/şi tati ne bucurăm cot la cot cu piticii de daruri, dacă nu chiar mai mult ca ei. E adevărat că părinte fiind, ai şansa să îţi retrăieşti copilăria, alături de cei mici, iar jocul alături de ei este, cel puţin pentru mine, de cele mai multe ori, un deliciu!

Pentru că mama a ales să stea acasă cu mine şi cu sora mea până când ne apropiam de sfârşitul celor 7 ani, mereu mi-am închipuit că aşa voi face şi eu. Dar până când să trăiesc pe propria piele această experienţă, întâi cu Matei (din 2012), acum şi cu Petru, nu aş fi ghicit cât de mult te poate schimba!

E foarte adevărat, poţi avea parte de multe, minunate şi mărunte victorii stând acasă cu puii. Da, există persoane pe lume care nu pot şi nu vor pune niciodată semnul egal între primul zâmbet, primul MAMA, primii paşi şi orice felicitare/recompensă/feedback/promovare obţinută la muncă. Eu aş spune doar că resimt aceste mici sau mari victorii diferit. Iar maternitatea a adus, cel puţin pentru mine, un plus, inclusiv la muncă. Cel puţin, asta am putut vedea sau simţi în perioada în care am lucrat, între cele două sarcini. Nu judec pe nimeni pentru alegerea pe care o face de a sta acasă sau de a merge la muncă, lăsând puiul în grija altcuiva. Fiecare alege (sper) varianta care i se potriveşte cel mai bine şi trăieşte apoi consecinţele alegerii sale.

Faptul că AM ALES să stau acasă nu înseamnă, pentru mine, că am la dispoziţie o zi întreagă de odihnă şi dolce far niente 🙂 Poate din exterior pare uşor, dar nu e, mai ales când numărul puilor creşte! Pe de altă parte, nici imposibil nu este. Dar nu este pentru toată lumea, să spunem.

Departe de mine gândul de a susţine în mod public, aici pe blog sau oriunde altundeva, că practicam homeschooling-ul. Nu, de fapt, Matei merge la o grădiniţă privată, cu program tip Montessouri, timp de 4 ore, în fiecare zi.

Dar tot citind şi citind, am înţeles că ceea ce fac eu cu puii acasă (şi a făcut mama cu mine şi sora mea) se poate numi educaţie timpurie. Un fel de cei 7 ani de-acasă, la nivelul vitezei epocii în care trăim. Wow, ce futurist îmi sună!

Da, facem jocuri împreună, învăţăm diferite concepte, exersăm multe abilităţi practice şi senzoriale. Vorbim foarte mult, desenăm, inventăm fel de fel de poveşti. Mai nou, a început şi Matei să povestească şi sunt mândră că o face foarte bine, pentru cei aproape 3 ani ai săi. Dacă mă întrebaţi cum a început totul, nu mai ştiu să spun. Cred că a venit cumva, instinctiv, când el a fost pregătit să acumuleze mai multă informaţie şi eu am început să caut diverse materiale/tehnici/instrumente de care să ne folosim pentru a hrăni curiozitatea specifică vârstei.

E foarte plăcut, solicitant şi plin de recompense vizibile acest demers al nostru, dar sunt convinsă că mai am multe de învăţat, trăit şi simţit! Zâmbesc însă, gândindu-mă că am găsit ajutoare de nădejde în minunatele materiale Usborne. Am descoperit cărţi, planşe, flash card-uri, jucării şi jocuri atât de frumoase, colorate, potrivite fiecărei etape de dezvoltare a copiilor (mai jos, doar o parte dintre ele).

50_things_to_do_on_a_car_journey 100-science-experiments 84267 9781409550235-renaissance-sticker 9781409563990-lift-the-flap-general-knowledge9781409580997-aesops-stories-for-little-children 9781409581253-a-drawing-a-day 9781409581550-bvf-noisy-trains 9781409581581-beginners-poisonous-animals 9781409582106-fairies-to-colour 9781409582250-sd-sailors 9781409582304-roman-patterns-to-colour 9781409584360-dictionary-and-thesaurus book-of-bible-stories-cover-2014 castles-sticker-book childrens-book-of-baking-cakes

Odată cu venirea acestei provocări, pentru mine, a început o nouă eră: cea în care îmi doresc să le las copiilor mei amintiri (şi mai) frumoase, calde, educative, a timpului petrecut împreună. O altă parte pe care am descoperit-o, crescând copii, este că îţi împing limitele zonei de comfort tot mai mult; în cazul de faţă, mă văd nevoită să repet limba engleză ca să ajung iar, măcar la nivelul la care era când am terminat liceul cu profil filologie bilingv limba engleză :).

Mi-aş dori, ca peste ani, fiii mei să spună cu mândrie „Mama/tata ne-a învăţat/ajutat/lăsat să facem/descoperim primele experimente distractive! Aşa mi-am descoperit pasiunea/înclinaţia spre desen/matematică/chimie/gastronomie/etc.!” Mi-aş dori ca puiii mei să crească liberi, neconstrânşi să aleagă o cale pe care noi, părinţii sau bunicii, am ales-o sau am dori-o pentru ei. Cred că pentru asta e necesar să le ofer cât mai multe variante, diverse, atent instrumentate şi dozate ca efort, după vârsta lor.

Îmi doresc să dau lumii doi bărbaţi puternici, care să se bucure de ceea ce sunt şi ştiu! Sunt sigură că pentru asta e nevoie de o cultură generală autentică, de timp investit în ei şi pentru ei. Dar e nevoie şi de instrumente/ajutoare/ustensile deştepte, care să le pună mintea în mişcare, care să le ridice întrebări şi să le ofere şanse de a descoperi răspunsuri.

Vreau să cresc doi stejari puternici şi sănătoşi, care să respecte corpul lor şi pe al celorlalţi, care să iubească frumosul şi natura, să creadă în visele lor şi să nu se teamă de necunoscut. Aşa că aleg să torn încă de acum, în seva lor, iubire, informaţie şi culoare!

Îmi doresc pentru ei o lume în care să poată fi încrezători şi sinceri cu ceilalţi, fără teamă. Vreau să îi învăţ că Omul e puternic prin faptele sale, că poate clădi dar poate şi distruge, că Divinitatea sau Dumnezeu, oricum i-am spune, va răsplăti cândva, cumva, aceste fapte.

Dacă sunteţi de aceeaşi părere, că viitorul lor trebuie să fie mai bun, mai curat şi mai plin de pace, din toate punctele de vedere, dacă împărtăşiţi convingerea mea că la baza acestui viitor stă/trebuie să stea CARTEA, vă invit într-o călătorie magică, aici!

E foarte posibil să vă îndragostiţi de aceste cărţi, să doriţi să le păstraţi pe toate pentru voi şi puiii voştri, sau puteţi alege să duceţi puterea cărţii mai departe, la o altă familie, dăruin puţin din bucuria descoperirii! Oricum, mi-ar plăcea să ştiu părerile voastre după ce răsfoiţi câteva pagini…

Evident, vă stau la dispoziţie cu orice fel de detalii sau lămuriri, aici sau la album!