Jucării 3-4 ani băieți – ce a mers la noi

Am scris acum câteva zile despre jocurile și jucăriile care au avut succes (adică puiul de om le-a apreciat X timp, iar mami a considerat că au reprezentat o alegere bună) la vârsta de bebe/mini toddler. Ideea unor astfel de postări stă de mai multă vreme în ciorne, dar abia acum, în prag de sărbători, le-a venit rândul, inspirația și am reușit să mă strecor printre celelalte multe gânduri pentru a aduce în fața voastră experiențele noastre.

Recunosc, de altfel, că și eu, la rândul meu, caut, de multe ori, în minte, la cunoștințe sau online, idei bune, eficiente, educative și funny pentru a cumpăra sau a sugera altora ce să cumpere copiilor. Fie că vorbim despre copiii mei sau ai altora, fie că prilejul este darurile de sub brad, darurile pentru o aniversare sau, pur și simplu, o surpriză numai bună de luat la joacă.

Mărturisesc acum că primul copil (care se apropie de 4 ani deja – Doamne, când au trecut???) a avut mai multe jucării decât cel de-al doilea. Unele le-am cumpărat noi, altele le-a primit de la diverse persoane care au dorit să îi facă o bucurie. O dată cu trecerea timpului, citind și experimentând cu el, în joc, observând relația pe care o stabilește cu jucăria/jocul, m-am mai deșteptat.

Am descoperit câteva dintre principiile (deși, poate e un cuvânt prea mult spus) eficiente în alegerea unor jucării bune. Dincolo de criteriul financiar care este, pentru mulți dintre părinții cu venituri normale – destul de important, consider că e util (ca să nu spun OBLIGATORIU) să îți cunoști (deci, observi, asculți, analizezi) copilul pentru a-i putea dărui ceva care să îl bucure, care să îl ajute să se dezvolte într-o anume direcție, pentru a-i oferi prilej și instrument de a învăța, crea, descoperi, cunoaște, inventa. Da, pentru mine, un joc sau o jucărie trebuie să aibă toate aceste puteri. Și da, mi se pare înțelept – + de bun simț – să întrebi părintele sau chiar pe copil, ce anume își dorește. Evident, este părerea mea și probabil că, în acest punct, unii dintre voi vor considera că prind fluturi, părăsind postarea și pe mine, în mijlocul argumentării.

Pentru ceilalți, care citesc încă (vă mulțumesc pentru încredere!), iată câteva idei generale după care îmi ghidesc acum, la această vârstă, alegerile de jocuri și jucării.

A. Alegerea mea (sau direcționarea altora către ceva anume) va depinde de – 1) interesele copilului, 2) nevoi, 3) buget. Strict în această ordine. Apoi, voi căuta cea mai avantajoasă ofertă la obiectul X (prefer online, mai ales în ultima vreme, dar e posibil și în magazinele fizice, mai ales dacă aveți timp la dispoziție și vă place să alergați prin magazine).

B. Handmade – Din experiența noastră, multe dintre jocuri pot fi inventate din obiecte ieftine, aflate la îndemână. Dacă observați că celui mic îi face plăcere o astfel de activitate și vreți să aveți niște amintiri care vor dăinui peste ani, este super să puteți confecționa, împreună, plastilină naturală (din făină – am o rețetă tare faină), felicitări pentru cadouri, globuri, brăduți din hârtie, etc.

C. Jocuri și jucării second hand – Pe măsură ce puiul de om a crescut, și-a dorit mereu alte jucării. A fost nevoie să inventăm alte jocuri care să îi facă plăcere, să avem pregătite diferite activități pentru momentele în care era nevoie să se joace singur sau nu putea ieși afară. Da, am preferat, de multe ori, de-a lungul anilor trecuți, să MĂ JOC ȘI EU CU EL (lăsând la o parte diverse alte chestii) și acum EL se joacă singur. Sau și singur. Se joacă frumos, creativ, și-a dezvoltat limbajul și ceea ce mă face mândră este că face același lucru cu fratele lui, mai mic. Evident, depinde de copil, dar … NU VĂ FIE FRICĂ SĂ VĂ JUCAȚI CU COPIII VOȘTRI!!!

Jocurile și jucăriile care au avut mare succes la noi, pe care le apreciem atât acasă, cât și în vizite, la locurile de joacă sau la grădiniță sunt:

  1. seturi de construit – Sunt sigură că vor rămâne printre preferatele lui Matei încă o vreme. Fie că vorbim despre seturile LEGO, despre minunatele Ecoiffier, sunt jucării atât de versatile și de apreciate încât nu e de mirare că răspunsul este „Mami, vreau un set de…/ un set cu…./ o cutie din care să facem….” Pentru că tati este mai tehnic decât mine, este cooptat adesea în echipa de proiectare a diferitelor construcții. Eu sunt solicitată, mai degrabă, atunci când lucrurile trebuie să fie ALT FEL. Dar ne place tuturor să ne jucăm cu ele. Vă las cu poza uneia dintre ultimele jucării primite de la nași (pentru care mulțumim din tot sufletul!).  Eu am ales pentru copii atât seturi din plastic, dar și din lemn, pe care le utilizăm la anumite construcții.Photo
  2. cărți cu activități – Abțibilduri, numărare/sortare, traseu (mazes) și mai nou, ceasul și literele sunt doar câteva dintre preocupările care pot fi ingenioase și educative într-o după amiază geroasă, într-o vacanță de recuperare după o mică răceală sau chiar într-un traseu cu un mijloc de transport. Oferta este generoasă, fie că vorbim despre cărți în limba română sau o limbă străină (dacă vreți să împrieteniți copilul cu limba engleză, genul acesta de activități ar putea fi o soluție salvatoare). Nouă ne-au plăcut mult cărțile în care trebuia să îmbrăcăm un personaj folosind abțibilduri numerotate ( de la Editura Usborne).
  3. jucării de rolIMG_1465IMG_1464Aici iarăși lucrurile devin amuzante pentru că fiul meu cel mare are, pentru moment (sper eu 🙂 ) o mică mare pasiune pentru polițiști și hoți astfel se face că, deși începem să ne jucăm cu setul de animale și accesorii reprezentând o fermă Ecoiffer, după câteva minute calul devine polițist și oile devin hoții care trebuie duși la închisoare.  Am tot încercat noi să îi explicăm că animalele săracele nu au nici o vină, dar… la o adică, are și el dreptatea lui… dacă fură fânul altor animale, nu-o hoți?
  4. Photojucării de meșterit – Când a venit Moș Crăciun și mami avea pe bebe mic în burtă, Matei a primit un banc de lucru. Din plastic, dotat cu câteva unelte. Și aproape cât el de înalt. Deși nu aș fi sperat, de atunci, această jucărie a tot revenit în preferințe pentru o perioadă de timp, apoi a decăzut în clasament și ciclul s-a reluat. Acum, copiii o folosesc pe rând, uneltele apar în cele mai neașteptate locuri (au beneficiat de câteva cicluri de spălare completă în mașina de spălat). O altă jucărie deșteaptă, cumpărată de Paști parcă, de la o altă mămică (una dintre acele oferte second hand pe care le-am tot pândit, dar care a fost tare inspirată) poate fi găsită în magazinele Jumbo și se numește TIC TAC TOC. Pe scurt, folosind mini cuie și un ciocănel, se fixează pe o placă de lemn, câteva bucăți/forme colorate pentru a crea un model. Matei a învățat repede să o folosească în siguranță, toate degetele sunt în stare de funcționare și nici un cuișor nu a intrat în nici un alt orificiu mai mare sau mai mic. Există câteva modele pe care le poți urmări pentru a crea o moară, o pasăre, un omuleț, etc., dar noi mai renunțăm la model și inventăm alte forme … de viață.

JCB MultiConstruct - Banc de lucru - Buldoexcavator

5. seturi de pictat/decupat/decorat – Pentru că activitățile creative nu erau printre preferatele lui Matei (dar îi făcea o deosebită plăcere să bibilească diferite jucării, cu maximă atenție pentru detalii), am decis că aș putea încerca să îi fac dragi și aceste activități. Inițial am primit un set de crafting pentru a face felicitări folosind niște piese mici, colorate și lucioase. Pentru că era curios cum anume putem proceda, i-am arătat și s-a arătat încântat. L-am lăsat atât să exploreze propria creativitate, dar și să respecte modelul/instrucțiunile. În continuare, nu este una dintre cele mai bune abilități ale lui, dar măcar nu mai suferă pentru că nu POATE colora în interiorul formei, NU ESTE BINE cum a lipit și NU E PERFECT ALINIAT (da, sunt mici  tendințe perfecționiste insuflate de…. cineva drag, care a ținut să respecte întotdeauna regulile :))

6. jucării de exterior – Dintre cele mai apreciate, în special în sezonul mai cald, odată cu multele ore petrecute afară, se numără rolele, skateboard, bicicleta/tricicleta. Aici suntem încă în faza incipientă. Abia am căpătat drag de trotinetă, ne-am despărțit cu greu (și în favoarea fratelui mai mic) de o tricicletă de bebe, pe care mami/tati o împingea astă vară prin jurul blocului. Va urma un alt fel de vehicul, mult iubit și cerut (l-am testat la prieteni și ne-a surprins maxim).

Photomoto MAtei

7. jucării cu imagine/sunet Deși nu sunt adepta orelor pierdute doar cu nasul în laptop/televizor/tabletă/etc. (ba chiar am perioade în care limitez la minimum accesul la aceste surse de poluare fonică), avem și noi câteva CD/DVD/audiobook- uri cu povești sau filme pentru copii. Unul dintre cele mai frumoase este primit anul trecut, în cadrul unui concurs pe blogul unei prietene dragi, de la editura Crișan. Povestea e simplă, dar veselă, vocile sunt mai mult decât potrivite, iar copiii mei încă le mai cer. Impresii am scris anul trecut, în postarea despre primul Crăciun în patru. Ne place și ne-a ajutat să ne împrietenim cu pasta și periuța de dinți un joculeț de la Aquafresh, în care un personaj simpatic dansează și cântă de mama focului, timp de două minute, cât tu trebuie să te speli pe dinți.

Postarea aceasta a crescut ca un cozonac, dar sper să aveți răbdare să o parcurgeți până la final și, mai mult, dacă alegeți ceva din ea, să îmi dați de știre, printr-un comentariu scurt, cum au primit copiii darul. Voi cum alegeți pentru ei? Ce criterii vă ajută?

Shoebox 2015 la Piatra Neamț – Bucuria vine … într-o cutie de pantofi

Începuturile Shoebox în familia mea

 

S-a așternut uitarea peste momentul în care am aflat pentru prima dată despre Shoebox. Mărturisesc sincer că la momentul respectiv (acum vreo 2-3 ani), m-a intrigat întâi denumirea proiectului, m-a făcut curioasă și apoi mi-a părut rău că nu aveam cum să particip și eu, în orașul meu natal – Piatra Neamț – la Shoebox.

Anul trecut, împreună cu Matei (care avea puțin sub 3 ani) am plănuit cu drag și emoție această activitate, integrând-o natural în educația după principiile și metodele unui parenting conștient, cu respect pentru ființa umană, cu iubire și empatie. Am ales cutiile și hârtia de împachetat, am sortat obiectele și le-am așezat frumos, cu gânduri bune și lumină, așteptând apoi cuminți să le predăm unuia dintre spiridușii harnici de la Asociația Hara – mulțumim frumos, Isabela Șerpe! Mi s-a promis că voi primi, pe e-mail, poze cu acele suflete de copil care s-au bucurat de darurile de la noi și s-a întâmplat întocmai. Nu vă pot spune cât de emoționată am revăzut pozele, i le-am arătat și piticului meu care a decretat solemn – „Sunt fericiți copiii, mami! Au steluțe în ochi!”

Aceasta este, pe scurt, experiența noastră cu Shoebox de anul trecut. Anul acesta STARTUL pentru Shoebox 2015 a fost dat la 1 decembrie și mă bucur să mă alătur acestei inițiative frumoase, despre ale cărei începuturi puteți citi aici.

Vă invit și pe voi, prietenii mei virtuali sau reali, să participați la acest șir de gesturi frumoase – pe care ar fi perfect să simțim să le facem tot timpul anului, nu doar în prag de sărbători, dar e bine să fie și acum – alături de Asociația Bâtca Doamnei  și Blogul Irinei. Iată cum puteți ajuta:

Pasul 1: Ce trebuie/pot să fac la Shoebox ?

 

A. Dacă vrei să te implici în promovarea Shoebox 2015 – Dacă ai un blog, forum, ziar sau revistă online, portal sau orice altă formă de acest gen pentru promovare în social media, accesează pagina dedicată de bannere, de unde poți prelua și afișa unul dintre bannere în mediul ales de tine.

Dacă ești blogger și vrei să te implici prin a scrie despre campanie, te rog s-o faci și să ne dai de știre mai departe despre Shoebox 2015.

De asemenea, poți deveni partener Shoebox!

Prin promovare în mediul online (un simplu SHARE duce vestea mai departe 🙂 sau poți schimba poza de profil FB cu una prietenoasă Shoebox 2015 ), dacă știi, în zona în care locuiești, copii aflați în nevoie (instituționalizați sau nu), te rog adresează-te unui coordonator din locația cea mai apropiată de tine să putem ajuta și/sau deschidere de noi locații (dacă în orașul tău încă nu există un centru de colectare ShoeBox și vrei să te implici).

B. Dacă vrei să pregătești minim o cutie  pentru Shoebox 2015 – Ai nevoie de:

  • o cutie goală de pantofi (corpul și capacul)
  • hârtie de împachetat cadouri
  • foarfecă/cutter
  • timp și/sau bani pentru a cumpăra lucrurile pe care vrei să le dăruiești unui copil de vârsta și genul ales de tine (Atenție – începând cu anul 2015 în cadrul proiectului ShoeBox – Cadoul din Cutia de Pantofi se vor primi doar cutii care conțin lucruri noi, nefolosite și cu etichetă. Fără excepții.)

Perioada de colectare cutii este 1-15 decembrie 2015, urmând ca între 16-24 decembrie acestea să fie distribuite către copii.

Pasul 2: Ce poți dărui în cadrul Shoebox 2015?

 

Se învelește frumos în hârtie cutia(Shoebox) și capacul ei, fiecare separat, apoi pui în cutie tot ce poți/dorești să cumperi. Câteva sugestii ar fi :

  • dulciuri (ex.ciocolată, biscuiți, napolitane), dar NU perisabile (ex.banane, portocale, iaurt)
  • articole școlare: caiete de scris, creioane colorate, un ghiozdan, un penar sau orice altceva
  • jucării potrivite pentru vârsta și sexul copilului alese
  • produse de igienă personală: periuță și pastă de dinți, săpun, șampon, gel de duș, absorbante (din experința anilor trecuți, este o nevoie reală!)
  • o felicitare de Crăciun pe care să scrii câteva rânduri pentru copilul care va primi cutia de la tine (ești liber să pui datele tale de contact și să păstrați legătura în continuare)
  • articole de îmbrăcăminte de sezon: fular, căciulă, ciorapi groși, mănuși sau orice altceva de acest fel
  • poate o lumânare parfumată care să amintească  de mireasma Crăciunului, DAR fără chibrituri, ca să evităm situațiile riscante … Lumânarea trebuie să fie “folosibila” (mulți dintre copii NU au nici măcar curent electric).
  • orice alt cadou de care știți că s-ar bucura copiii voștri sau de care v-ați fi bucurat voi, la vârsta respectivă.

 

Pasul 3: Reguli de bun simț în cadrul proiectului Shoebox 2015

 

Puteți pune în cutie tot ce intră, ce vreți și ce credeți că îi trebuie unui copil de vârsta și sexul pentru vă îndeamnă inima să cumpărați ceva, cu doar câteva minime specificații/reguli de bun simț:

  • Campania se numește ShoeBox (cutie de pantofi) – deci e necesar să ne limităm la această dimensiune a darurilor colectate. Dacă aveți lucruri mai mari de dăruit, vă putem pune în legătura cu acei parteneri care pot  primi și distribui legal și după nevoi și aceste produse.
  • Dacă aveți aleasă o grupă de vârstă și genul copilului pentru care vă gândiți să faceți cutia, încercați să sortați produsele să poate fi folosite când sunt primite (mărimi corespunzătoare la hăinuțe etc).
  • Nu puneți în cutii lucruri pe care nu v-ar plăcea nici vouă să le primiți. Toate lucrurile trebuie să fie noi. Lucrurile care nu mai pot fi folosite au un loc pe care îl cunoaștem cu toții: se aruncă la gunoi.
  • Nu puneți alimente perisabile (ex.portocale, iaurt) sau care s-ar putea deteriora/desface în timpul manipulării (ex.compot de casă în borcan de sticlă).
  • Toate cutiile vor ajunge la copiii/tineri (fete și băieți)  cu vârste între 2-18 ani. 
  • Nu lipiți capacele pe cutii, se vor lipi la predarea cutiei, împreună cu etichetele speciale cu vârsta și sexul copilului pentru care ați pregătit cutia/cutiile.
  • Completați numele și adresa de email pe tabelul care vi se va înmâna la fiecare locaţie, pentru că să vă putem mai apoi da de știre despre unde și la cine a ajuns cutia voastră.

Pasul 4: Cum ajunge darul Shoebox de la mine la cei pentru care a fost pregătit?

 

Numărul și poziția locațiilor din țară/străinătate diferă de la an la an, dar le puteți vedea, actualizate, în pagina LOCAŢII a proiectului Shoebox.

Pentru cei care sunteți din alte localități în care nu avem încă centre de colectare și doriți să trimiteți cutii prin poștă/curier, vă rog să folosiți aceste detalii la destinatar:

Valentin Vesa – 0745 900 851

Calea Florești 6/68, Cluj-Napoca, 400509, Cluj.

În județul Neamț, există, în prezent, 3 locații, dar centralizarea cutiilor se va face la Galleria Mall Piatra Neamț. Dacă vă este mai ușor să vă întâlniți cu mine, în Piatra Neamț, le pot prelua și eu, urmând să le predau apoi mai departe. Lăsați un mesaj aici sau în secțiunea de contact a blogului și vă răspund cu mare drag.

 

ShoeBox.ro - Cadoul din cutia de pantofi. Participa si tu!

Anul acesta, voi participa la Shoebox împreună cu cei doi pui de om și sunt mândră de asta. Hai și tu alături de noi!

 

 

Primavara privirii tale

E martie cu ghiocei și zambiluţe pentru mame,/ Cu emoții pentru toți și gânduri de iubire!/ E martie cu cer senin și împletire albă roșă/E martie, frumoasă mamă!

E primăvară pe pământ, /E primăvară-n ochiii tăi, iubita mea măicuță/ Eu am crescut, la rândul meu și ți-am născut nepoți./Mă uit la tine, îi privești și cum te joci cu ei/Ești iarăși tânără mămică, prin ei o viață nouă ceri/E primăvară pe pământ…

Se făcea că erai iarăși copil. Că toți ai tăi îți erau aproape și nimic din durerea de azi nu te atinsese. Erai iar în casa părinților, cu copilăria în gene și aceeași privire senină care mi-a legănat mie visele, de atâtea ori. Ești ascunsă în trecut, cu o carte în brațe și o cană de cacao cu lapte cald alături. Privești în jur și parcă nu-ți vine să crezi că e aievea. Visezi? Ai febră oare? Ai ajuns în Rai?

Şttttt… Nu pune întrebări! Nu te gândi! Trăiește clipa de acum, bucură-te de ceea ce ai și ești, gustă libertatea de a săruta obrajii mamei tale, de a îmbrățișa trupul puternic al tatălui tău, de a veghea somnul fratelui cel mic. Adulmecă acum, cu toată ființa ta, această clipă, această boare, aceste ființe, aceste bătăi de aripi.

Ah, cât de repede trece timpul!

Deschizi cartea, tremurând de emoție. Încă nu ești pe deplin convinsă că e real, că ești înapoi în timp, în aniii copilăriei tale. Literele cărții din fața ta sunt ciudate, parcă nu le poți recunoaște, parcă nu le poți lega în cuvinte, parcă nu ai știi să citești… Doamne, ce se întâmpla cu mine, te întrebi?! Deodată, însă, pe pagina albă, semnele negre care jucau ghiduș până acum câteva minute, se așează cuminți și parcă ușor, ca la apel, alunecă sublim, creionând un mesaj pe care doar tu îl vezi:

Dragul nostru copil,

Tu eşti Eluţa noastră cea multiubită! Pentru că nu mai suntem de o vreme, fizic, lângă tine, am găsit această cale , mai neobișnuită, ce-i drept, de a te aduce iarăși în trecut. Nu visezi, nu ești bolnavă și nici nu te pregătești să îi părăsești pe cei dragi ție. Nu!!! E așa departe acel moment… Noi, părinții tăi, acum în ceruri, te vom iubi mereu. Știm că te podisesc uneori lacrimile când te gândești la noi, că ți se pune un nod in gât când îţi dai seama că pe pământ, tu nu mai ai părinți… Dumnezeu însă ți-a dăruit copii şi nepoți! Pentru că El te iubește, mai presus de orice. Așa cum te iubim și noi, drept pentru care L-am rugat să ne permită să îți dăm de veste. Aici și acum. Nu te speria, copil blond cu ochii de senin! Suntem împreună, alături de toți cei care au ales să părăsească pământul, suntem împliniți și ne este bine. Aici, lucrurile sunt atât de simple… Nu mai simțim durere, nici orgolii inutile… Ne folosim de acest prilej, 8 martie, pentru a-ţi reaminti că marea sărbătoare este, trebuie să fie în sufletul tău! E început de primăvara, e cald și soare iar tu, FEMEIE, soție, mamă, bunică ești liantul care aduce împreună oameni și locuri și gânduri! Fii mândră de tine, fii puternică și zâmbește, copilul nostru drag, pentru că ai de ce!!!

Te-ai trezit din cel mai frumos vis pe care ţi-l poți aminti! O lacrimă dulce amară își face drum din ochiul stâng… Ai visat frumos, cu părinți care nu mai sunt pe pământ și scrisori care nu s-au scris niciodată… Te trezești zâmbind, îți faci o cafea și privești calendarul din perete. E 8 martie…

La mulți ani, iubita mea mamă! Mi-aş dori să am puterea ca de acest 8 martie să îţi pot dărui aceste clipe…Te iubesc şi îţi mulţumesc, pentru tot şi toate!!!

Despre educaţie timpurie şi daruri SMART

Prima dată când am auzit termenul „homeschooling”, mi-am spus că trebuie să fie tare complicat. Mă şi vedeam, în rol de „profesoară”, predând… diverse! Glumesc, dar statul acasă, în cea mai mare parte a zilei, cu doi copii argint viu, mi-a deschis apetitul pentru jucării/materiale/activităţi pe care să le pot folosi ca să am parte (uneori) de câteva minute de linişte/de pus rufe la spălat/strâns rufe şi aşezat la loc/pregătit ceva uşor de mâncare/spălat vase/nevoi fiziologice/etc.

Dincolo de acest aspect, mereu mi-am dorit (şi cred că fiecare părinte doreşte asta) ca băieţii mei să aibă lucruri de calitate, inclusiv cărţi sau jucării. Au mai fost perioade în care am apelat la „magazinul de jucării „(e un soi de joc pe care l-am pus la cale cu M. ; pentru fiecare jucărie/joc nou pe care şi-l doreşte, trebuie să „predea” magazinului 3 jucării pe care nu le mai foloseşte), dar am încercat să nu cumpărăm tone de jucării. Zic „am încercat”, pentru că uneori, alte persoane (bine intenţionate, cu siguranţă), la diferite ocazii (Paşti, Crăciun, zile de nume, aniversări, etc.) au ales (fără să ne întrebe) să dăruiască micilor poznaşi jucării. Unele au avut succes, altele mai puţin. Unele au rezistat stoic, aşa că acum Petru sau alţi copii dragi familiei noastre beneficiază de ele. Altele s-au stricat repede şi uşor, fără prea mult ajutor din partea utilizatorului. Am mulţumit de fiecare dată pentru darurile primite, dar sunt de părere că avem mult prea multe!!!

Dacă aş fi fost întrebată, cu siguranţă aş fi putut oferi celor în cauză câteva opţiuni de cadouri! Şi ajungând aici, trebuie să recunosc… sunt destul de multe momente în care eu sau/şi tati ne bucurăm cot la cot cu piticii de daruri, dacă nu chiar mai mult ca ei. E adevărat că părinte fiind, ai şansa să îţi retrăieşti copilăria, alături de cei mici, iar jocul alături de ei este, cel puţin pentru mine, de cele mai multe ori, un deliciu!

Pentru că mama a ales să stea acasă cu mine şi cu sora mea până când ne apropiam de sfârşitul celor 7 ani, mereu mi-am închipuit că aşa voi face şi eu. Dar până când să trăiesc pe propria piele această experienţă, întâi cu Matei (din 2012), acum şi cu Petru, nu aş fi ghicit cât de mult te poate schimba!

E foarte adevărat, poţi avea parte de multe, minunate şi mărunte victorii stând acasă cu puii. Da, există persoane pe lume care nu pot şi nu vor pune niciodată semnul egal între primul zâmbet, primul MAMA, primii paşi şi orice felicitare/recompensă/feedback/promovare obţinută la muncă. Eu aş spune doar că resimt aceste mici sau mari victorii diferit. Iar maternitatea a adus, cel puţin pentru mine, un plus, inclusiv la muncă. Cel puţin, asta am putut vedea sau simţi în perioada în care am lucrat, între cele două sarcini. Nu judec pe nimeni pentru alegerea pe care o face de a sta acasă sau de a merge la muncă, lăsând puiul în grija altcuiva. Fiecare alege (sper) varianta care i se potriveşte cel mai bine şi trăieşte apoi consecinţele alegerii sale.

Faptul că AM ALES să stau acasă nu înseamnă, pentru mine, că am la dispoziţie o zi întreagă de odihnă şi dolce far niente 🙂 Poate din exterior pare uşor, dar nu e, mai ales când numărul puilor creşte! Pe de altă parte, nici imposibil nu este. Dar nu este pentru toată lumea, să spunem.

Departe de mine gândul de a susţine în mod public, aici pe blog sau oriunde altundeva, că practicam homeschooling-ul. Nu, de fapt, Matei merge la o grădiniţă privată, cu program tip Montessouri, timp de 4 ore, în fiecare zi.

Dar tot citind şi citind, am înţeles că ceea ce fac eu cu puii acasă (şi a făcut mama cu mine şi sora mea) se poate numi educaţie timpurie. Un fel de cei 7 ani de-acasă, la nivelul vitezei epocii în care trăim. Wow, ce futurist îmi sună!

Da, facem jocuri împreună, învăţăm diferite concepte, exersăm multe abilităţi practice şi senzoriale. Vorbim foarte mult, desenăm, inventăm fel de fel de poveşti. Mai nou, a început şi Matei să povestească şi sunt mândră că o face foarte bine, pentru cei aproape 3 ani ai săi. Dacă mă întrebaţi cum a început totul, nu mai ştiu să spun. Cred că a venit cumva, instinctiv, când el a fost pregătit să acumuleze mai multă informaţie şi eu am început să caut diverse materiale/tehnici/instrumente de care să ne folosim pentru a hrăni curiozitatea specifică vârstei.

E foarte plăcut, solicitant şi plin de recompense vizibile acest demers al nostru, dar sunt convinsă că mai am multe de învăţat, trăit şi simţit! Zâmbesc însă, gândindu-mă că am găsit ajutoare de nădejde în minunatele materiale Usborne. Am descoperit cărţi, planşe, flash card-uri, jucării şi jocuri atât de frumoase, colorate, potrivite fiecărei etape de dezvoltare a copiilor (mai jos, doar o parte dintre ele).

50_things_to_do_on_a_car_journey 100-science-experiments 84267 9781409550235-renaissance-sticker 9781409563990-lift-the-flap-general-knowledge9781409580997-aesops-stories-for-little-children 9781409581253-a-drawing-a-day 9781409581550-bvf-noisy-trains 9781409581581-beginners-poisonous-animals 9781409582106-fairies-to-colour 9781409582250-sd-sailors 9781409582304-roman-patterns-to-colour 9781409584360-dictionary-and-thesaurus book-of-bible-stories-cover-2014 castles-sticker-book childrens-book-of-baking-cakes

Odată cu venirea acestei provocări, pentru mine, a început o nouă eră: cea în care îmi doresc să le las copiilor mei amintiri (şi mai) frumoase, calde, educative, a timpului petrecut împreună. O altă parte pe care am descoperit-o, crescând copii, este că îţi împing limitele zonei de comfort tot mai mult; în cazul de faţă, mă văd nevoită să repet limba engleză ca să ajung iar, măcar la nivelul la care era când am terminat liceul cu profil filologie bilingv limba engleză :).

Mi-aş dori, ca peste ani, fiii mei să spună cu mândrie „Mama/tata ne-a învăţat/ajutat/lăsat să facem/descoperim primele experimente distractive! Aşa mi-am descoperit pasiunea/înclinaţia spre desen/matematică/chimie/gastronomie/etc.!” Mi-aş dori ca puiii mei să crească liberi, neconstrânşi să aleagă o cale pe care noi, părinţii sau bunicii, am ales-o sau am dori-o pentru ei. Cred că pentru asta e necesar să le ofer cât mai multe variante, diverse, atent instrumentate şi dozate ca efort, după vârsta lor.

Îmi doresc să dau lumii doi bărbaţi puternici, care să se bucure de ceea ce sunt şi ştiu! Sunt sigură că pentru asta e nevoie de o cultură generală autentică, de timp investit în ei şi pentru ei. Dar e nevoie şi de instrumente/ajutoare/ustensile deştepte, care să le pună mintea în mişcare, care să le ridice întrebări şi să le ofere şanse de a descoperi răspunsuri.

Vreau să cresc doi stejari puternici şi sănătoşi, care să respecte corpul lor şi pe al celorlalţi, care să iubească frumosul şi natura, să creadă în visele lor şi să nu se teamă de necunoscut. Aşa că aleg să torn încă de acum, în seva lor, iubire, informaţie şi culoare!

Îmi doresc pentru ei o lume în care să poată fi încrezători şi sinceri cu ceilalţi, fără teamă. Vreau să îi învăţ că Omul e puternic prin faptele sale, că poate clădi dar poate şi distruge, că Divinitatea sau Dumnezeu, oricum i-am spune, va răsplăti cândva, cumva, aceste fapte.

Dacă sunteţi de aceeaşi părere, că viitorul lor trebuie să fie mai bun, mai curat şi mai plin de pace, din toate punctele de vedere, dacă împărtăşiţi convingerea mea că la baza acestui viitor stă/trebuie să stea CARTEA, vă invit într-o călătorie magică, aici!

E foarte posibil să vă îndragostiţi de aceste cărţi, să doriţi să le păstraţi pe toate pentru voi şi puiii voştri, sau puteţi alege să duceţi puterea cărţii mai departe, la o altă familie, dăruin puţin din bucuria descoperirii! Oricum, mi-ar plăcea să ştiu părerile voastre după ce răsfoiţi câteva pagini…

Evident, vă stau la dispoziţie cu orice fel de detalii sau lămuriri, aici sau la album!