Un nou serial Disney – Mickey și Piloții de curse

Cu mare plăcere salut lansarea unui nou serial, Mickey și Piloții de Curse, serial ce va avea premiera la Disney Junior pe data de 22 aprilie, la ora 10:30.

Cel mai îndrăgit personaj Disney, Mickey și prietenii săi – Minnie, Pluto, Goofy, Daisy și Donald – iau parte la curse pline de aventură și umor în mașinile lor personalizate, în diferite locuri pe glob, dar și în orașul lor natal, Hot Dog Hills.

MICKEY SI PILOTII DE CURSE @Disney Junior

Serialul abordează teme precum umor, prietenie, lucru în echipă și fairplay puse în contextul curselor de mașini

 În plus, Minnie și Daisy au o afacere secundară, numită Ajutoarele Abile. Ele demonstrează multă creativitate și autenticitate în provocările întâmpinate. Acestea pot fi salvarea unei pisici dintr-un copac, recuperarea unor bijuterii pierdute din canalizările Parisului sau multe, multe altele la fel de surprinzătoare și amuzante.

De ce ne place Mickey de la Disney Junior

Am aflat cu încântare că, asemeni celorlalte programe Disney Junior, serialul Mickey și Piloții de Curse are la bază o programă educațională menită să cultive diferite arii de dezvoltare ale copilului: fizică, emoțională, socială și cognitivă, precum și stimularea abilităților de gândire, etice și creative.

 

Poveștile prezentate pun accentul pe modalități multiple de a rezolva diverse probleme și sprijină copiii să dezvolte abilități de gândire critică, dar și perseverență și flexibilitate. Curiozitatea și bucuria descoperirii sunt elemente centrale în serial, pe măsură ce Mickey și prietenii săi explorează diferite țări, culturi și tradiții în aventurile lor.

Am ales să scriu despre acest nou serial pentru copii tocmai pentru că Mickey este personajul animat favorit al prichindelului meu de aproape 3 ani. De fapt, s-a transformat într-o mică/mare pasiune 🙂 

 

Puțină istorie

Concret, Mickey – inițial a fost „Pickey Tous” – a devenit un soi de medicament bun la toate: doare burtica? Tati, dă-mi un Mickey să îmi treacă! E urât afară și nu putem ieși la joacă? Mami, ne uităm la Mickey!

MICKEY SI PILOTII DE CURSE – Minnie Mouse &Daisy Duck @Disney Junior

 

 

 

 

 

 

Avem o întreagă colecție de jucării cu aceste personaje (puzzle, mașinuțe, baloane, caiete și carnețele, etc.) și cu siguranță vor mai urma. Cu atât mai mult cu cât am doi băieți și le plac deopotrivă mașinile, viteza, aventurile și desenele animate 🙂

Talentul creativ, nominalizat la premiile Emmy, care se află în spatele serialelor hit de la Disney Junior, Clubul lui Mickey Mouse și Jake și pirații din Țara de Nicăieri, cuprinde următoarea echipă de producție: Rob LaDuca ca producător executiv, Mark Seidenberg co-producător executiv și supervising story editor și Thomas Hart în rolul de story editor. Seria este o producție marca Disney Television Animation.

Ce îmi place mie, ca părinte, la programele Disney Junior este faptul că îmbină într-un mod armonios inegalabilele poveşti Disney şi personajele îndrăgite de copii cu învăţarea (elemente subtile sau mai evidente de matematică, limbi străine, nutriţie şi stiluri de viaţă sănătoase), dar și abilităţile sociale.

V-am povestit deja că mă regăsesc uneori, seara, după ce adorm copiii, uitându-mă la desene animate și realizând abia târziu că aș putea să văd și eu un film sau o emisiune „de oameni mari” 🙂

 

Orașul prieteniei

Orașul prieteniei poate exista, pentru fiecare dintre noi, dacă conștientizăm, cu adevărat, că o prietenie are nevoie de timp, de răbdare și de experiențe comune.

Ne uităm la fel de fel de desene animate. Cât mai non violente și mai educative. Cât mai colorate și mai reale. Unele devin garofițe imediat, altele nu ne plac decât după câteva episoade bune, sau chiar un maraton.

În lumea desenelor animate, totul este posibil. Visele devin mereu realitate, personajele negative mănâncă bătaie în fiecare episod și protagoniștii, copiii,oameni mari sau animale vrăjite învață lecții prețioase, cu fiecare nouă aventură parcursă.

Orașul prieteniei pare a fi vedeta de azi! Toți sunt buni prieteni, se ajută la nevoie și se iartă reciproc pentru micile neplăceri. Idilic, nu? Așa ar trebui să fie și în viața de zi cu zi.

Ce ar putea fi așa de greu? Găsești un om (sau o oamă?) de care te lipești ( pentru că locuiți în același bloc, învățați la aceeași școală, ascultați aceeași muzică, frecventați același clubparcsupermarchetgrup de discuții pe facebook, etc. Deveniți repede prieteni și viața devine frumoasă!

Numai că fiecare dintre voi are viața lui, dincolo de prietenie. Aveti facturi de plătit, job-uri, copii, relații, rate, obligații, părinți, socri, viața socială, etc. Și timp din ce în ce mai puțin. Spre deloc. Mai puțin stat de vorbă cu omul fain numit prieten. Câteva minute furate altor „activități”. Vă felicitați scurt pentru diferitele evenimente trăite. Vă gândiți unul la altul la ceas târziu, când gânduri grele nu vă lăsa să dormiți. Poate încercați, pentru o vreme, să revărsați tumultul sufletului spre partenerul de viață. Dar parcă nu înțelege așa cum ați vrea, așa cum aveți nevoie. Și parcă nici nu are mereu chef să despice firul în 14…. Plus că, uneori, chiar de partener simțiți nevoia să vorbiți.

Tot mai bine era cu prietena mea! Păcat că ne vedemauzim mereu pe fugă… Totuși, e mai bine decât nimic,nu? Bine măcar că există un astfel de om în lume. Cu care pot vorbi verzi și uscate, cu care pot râde de te-miri-ce năzdrăvănii și care știu că mă va asculta cu răbdare, turuind a zecea oară despre apucăturile șefului sau ticurile soacrei.

Păcat că nu ne facem mai mult timp să investim în prieteniile care ne alină sufletul. Că nu căutăm mai des și mai mult, să facem loc în viața noastră acelor oameni care sunt, din umbră sau de departe, stânci pentru sufletul nostru.

Da, o prietenie cere efort. Și muncă multă. Și timp. Să cunoști, să asculți, să înțelegi, să crezi. Cere timp și amintiri comune. Pentru că aici, în realitate, orașul prieteniei renaște cu fiecare piatră pe care o pui la fundația ta, a vieții împreună cu prietenii tăi.

Și dacă viața mi-a oferit uneori lămâi, am ales să savurez o limonadă cu prietenii mei. Poate nu sunt mulți, dar sunt speciali. Fiecare are un loc anume în inima mea și nici măcar trecerea timpului, sau distanța fizică sau înstrăinarea nu vor putea schimba asta.

Aleg să cred că prietenia este o etapă în drumul vieții. Suntem cu toții călători. Uneori, ne ținem unii altora companie o stație sau zece. Câteodată, verși lacrimi la despărțire, alteori zâmbești larg aventurilor pe care le prevezi, în cale.

Păstrez în suflet călători care, poate, mi-au uitat numele sau culoarea ochilor. Dar eiele au rămas… Rămân mereu, adieri dragi ale inimii mele….