Rivalitatea intre frati. Cum sa nu o iei razna

Despre Laura Markham si cartile ei am mai scris deja. Daca va place stilul ei, va invit calduros sa descoperiti cele cateva articole ce au luat nastere pornind de la ideile ei, aici pe blog, folosind functia SEARCH/CAUTARE. Acum a venit randul unui nou subiect: rivalitatea intre frati.

Dupa ideile preluate (si aplicate din Parinti linistiti, copii fericiti a venit randul unui alt subiect, adanc legat de primul: rivalitatea intre frat, sau, cum frumos l-a denumit dr. Laura Markham – Parinti linistiti, frati fericiti. Cum sa crestem frati prieteni pe viata. 🙂

Sedinta foto netrucata :): 5 si aproape 3 ani
Photo credit: Bogdan Nita

Cartea este extrem de utila si trateaza diferite aspecte ale rivalitatii ce poate aparea intre frati, de la aplanarea conflictelor, exprimarea sentimentelor in conditii de siguranta, cum „arbitram” impartirea lucrurilor intre frati, diminuarea competitiei, incurajarea conectarii, etc.

Pentru cei/cele care se pregatesc (sau doar se gandesc 🙂 ) de venirea unui nou membru in familie, exista un intreg capitol unde se detaliaza foarte frumos modalitati prin care puteti asigura o primire calduroasa bebelusului, dar si cum sa treceti de primele luni, oferind relatiei dintre frati un start bun si trucuri pentru a aplana micile conflicte ce pot surveni cand bebe numarul 2 incepe sa mearga de-a busilea.

In primul rand, voi sublinia si in scris (verbal am asigurat, de fiecare data, fiecare mama coplesita de evenimente!) ca rivalitatea intre frati este un lucru firesc si nu trebuie privita ca un eveniment apocaliptic in viata voastra de familie.

… fiecare om este programat genetic sa-si protejeze resursele care il ajuta sa supravietuiasca, iar copiii nostri depind si intra in competitie pentru ceea ce reprezinta pentru ei resurse impartante – timpul si atentia parintilor.

Pentru copilul unic, pana la un moment dat, aparitia in familie a unui nou copil este un eveniment foarte important.

  • Nu il subestimati si nu il obligati sa accepte situatia ca un adult (intelegator, empatic) pentru ca nu poate face acest lucru.
  • Oferiti copilului mare timpul necesar sa accepte situatia.
  • Copiii sunt cea mai importanta misiune a noastra, nu crestem roboti si nici fabrici, crestem OAMENI. Rolul tau ca parinte trebuie sa fie dezvoltarea inteligentei emotionale a copiilor tai.
  • Nu obligati copilul sa fie generos emotional inainte de a fi pregatit pentru acest pas. Primul exemplu este parintele, ori reglarea propriilor emotii este cel mai greu lucru din lume, dar este, totodata, ingredientul necesar pentru un parenting de calitate.
  • E important sa ne recunoastem greselile (si limitele), sa gasim forta de a ne reechilibra si sa descoperim curajul de a ne reconecta cu copiii.
  • Felul in care tu, ca parinte, disciplinezi copilul va deveni modelul sau de solutionare a problemelor interpersonale. Alegi fuga/echivarea/violenta/diaologul/cooperarea? Transmiti mesajul ca este modul „corect” de a rezolva problema.
Ce NU functioneaza pentru a stopa/contracara rivalitatea intre frati

A. Criticarea cu asprime a copilului

B. Rusinea

Sedinta foto: Matei (5 ani) + Petru (2 ani si 10 luni)
Photo credit: Bogdan Nita

C. Invinovatirea

D. Pedepsirea

E. Pozitia judecatorului omniprezent si omnipotent – Nu, nici macar daca ascultati faptele si dati dreptate copiilor, in mod echitabil.

Ce a functionat la noi?
  1. Explicarea emotiilor, intr-un limbaj accesibil copilului. Emotia nu este rea, copilul nu este „rauvoitor”. Prin exprimarea emotiei (in functie de varsta, verbal, printr-un desen, printr-un joc) o scoatem din inimioara, o „disecam” si invatam cum sa o gestionam fara a face rau celuilalt. Revin cu sublinierea importantei EMPATIEI 🙂
  2. Stai alaturi de copiii tai pe podea (la nivelul lor) si cautati (impreuna!) modalitati de a rezolva problemele (fara sa se atace reciproc) si gasiti metode de a transforma tensiunea in apropiere.
  3. Timp special cu fiecare dintre copii 🙂 Da, consuma energie vitala pentru mama/tata, dar este piatra de temelie a unei relatii puternice intre frati. Cum? Fiecare copil va fi asigurat (si REASIGURAT, ori de cate ori este nevoie) ca adultii sunt acolo, prezenti, deschisi si dornici sa se conecteze cu el/ea, sa ii ofere sustinere si timp de calitate.
  4. Activitati in care lucrati in echipa – O bataie cu perne in care MonstroMami este atacata de echipa Puternicilor Frati este jocul preferat de copiii mei, dar puteti alterna jocurile de forta cu cele mai linistite ca mima, ascunsa, jocul „de-a expeditia”, etc.
  5. Role play – folositi masinute, plusuri sau orice alta idee va vine. Jocul poate incepe de la parinte care va „pune in scena” o problema care a generat tensiuni intre frati. Copilul va interveni sau nu, important este sa ii captati atentia si sa il ajutati sa „elibereze” tensiunea prin ras sau plans.
Rivalitatea intre frati pentru mami/tati – NU UITA
  1. Crizele programate – In special la copilul mare, poti lasa sa se adune un naume bagaj de frustrari pe care sa le descarcati apoi intr-un mediu sigur, sub atenta supravegherea a adultului. Atentie insa! Trebuie sa poti „duce” tu, ca parinte, o astfel de descarcare de furie 🙂 Garantat, dupa „curatarea” aerului, copilul va fi mult mai dispus sa coopereze si sa se conecteze cu tine si cu cel mic.
  2. Pauza/STOP – Aici nu ma refer la celebrul deja „timp de linistire” aplicat copilului, ci la o pauza acordata parintelui. Este demonstrat deja ca un adult obosit, stresat, irascibil si preocupat va fi foarte putin (spre deloc!) dispus sa manifeste grija fata de sentimentele si nevoile altei persoane (fie ea adult sau copil). Cand sunteti coplesit de conflictele dintre copii si nu le mai puteti face fata cu calm si detasare, este util pentru toata lumea sa luati o pauza. Cateva clipe in care sa va reveniti, sa va luati mintea de la conflict si sa va bucurati inima cu ceva care va poate „reincarca” pot face minuni.
  3. Prevenirea conflictelor – Daca esti atent la comportamentul copiilor tai, vei putea descoperi, in timp, cateva „tipare” ce stau la baza izbucnirii conflictului deschis. Rivalitatea intre frati se poate deghiza sub multe forme. Uneori, poti inlatura din timp pericolul sau te poti pregati cu „trusa de urgenta” pentru a pansa eventualele rani.
  4. Abtine-te! Am invatat, in timp, sa nu intervin in relatiile dintre copii decat daca este nevoie sau unul dintre ei imi cere ajutorul. E drept ca astazi, copiii mei sunt mai mari putin si pot gestiona o parte dintre „intalniri” fara sa fie nevoie de mine, dar e bine de stiut. Acelasi lucru se aplica si la deschisul gurii 🙂 Tine-ti ideile pentru tine si ofera-le doar la nevoie. Poti fi surprinsa de inventivitatea copiilor in a gasi solutii 🙂
  5. Nimic nu e definitiv stricat, rivalitatea intre frati va trece prin diferite stadii. Luati fiecare zi asa cum vine si incercati sa faceti lucrurile sa se imbunatateasca treptat. E mult de munca, dar avantajele pe termen lung merita efortul !

Copiii invata sa faca pace atunci cand au ocazia sa se afle in situatii conflictuale si apoi sa si le rezolve – de unii singuri – folosindu-se de abilitatile care conduc spre finaluri pasnice: identificand si exprimandu-si propriile nevoi, ascultandu-i pe ceilalti, privind lucrurile din mai multe puncte de vedere si rezolvand problemele astfel incat toata lumea sa aiba de castigat.

O soră pe Pământ

Când am aflat cerința primei teme din cadrul competiției SuperBlog 2015, am ridicat din umeri. Nu mi-am dorit niciodată să devin designer vestimentar, nu consider că am talent la desen și nici nu îmi venea în minte nimic demn de a fi menționat pentru o astfel de competiție.

Apoi însă, pe măsură ce timpul trecea și probele începeau să apară, scriam și visam. Și iar apărea o nouă probă și rotițele începeau să se învârtă și ideile prindeau contur și vorbele curgeau lin. Începea să îmi pară rău că am probe la care nici măcar nu am încercat să scriu ceva. Orice. Măcar câteva idei.

Și mi-am dat seama că îmi doresc să scriu și la această probă. Deși știu că voi fi penalizată pentru că am depășit termenul limită de depunere a articolelor. Deci, iată gândurile mele, pornite către voi, juriul primei probe :), dar, mai ales către voi, cititorii blogului meu.

Așa cum acum câțiva ani, unul dintre primele mele articole a fost dedicat unui om tare drag, astăzi, am un nou prilej de a scrie penttru/despre aceeași persoană. Sora mea. O ființă pe care uneori nu am înțeles-o, pe care am supărat-o deseori, dar pe care am iubit-o profund, necondiționat, întotdeauna.

Deși nu m-am visat niciodată creator de vestimentație, privind la secțiunea oferte de electrocasnice pot descoperi aici ustensilele perfecte pentru a mă îndrăgosti de o … mașină de cusut!

cusut2

Folosind-o,încerc să îmi imaginez ce aș putea crea care să o bucure, să o emoționeze… Poate o cămașă albă, simplă, lungă, cusută ușor, cu fir de borangic, în stilul iei tradiționale. Cu motive specific moldovenești. O cămașă de fericire pe care sora mea să o poarte în ziua nunții ei. Un veșmânt ușor care să îi dea putere și curaj în clipa când, cu o cunună de flori de câmp pe cap, în soarele arzător al verii, pe un delușor plin de rod auriu, printre maci sângerii, va alege să își ofere mâna și inima unui om bun, special.

Aș putea să creez o păturică moale, doar tivită pe margine, pentru primul născut al surorii mele. Atunci când va fi momentul ca ea, frumoasa și deșteapta mea soră, să devină din DOAR femeie/ soție/iubită … ȘI MAMĂ. Când va împleti, într-o singură clipă, cântec, teamă, curaj, speranță, vis, durere. Când cu trudă și sânge, pur și adevărat, va cuprinde în brațe, puiul de om care o va alege să îi fie călăuză și sprijin, pe calea vieții. Când va plânge de drag și dor și pierderea așteptării și necuprinsa, imensa, nemăsurata, rotunda dragoste pe care o va simți când va avea la piept un suflet mic, mirosind a lapte și a viață nouă.

Mi-ar plăcea să cos, cu roșu și verde, o față de masă frumoasă. Pentru casa surorii mele. Pentru cuibul unde își va crește visele, unde își va plămădi pâinea și își va planta copacii. Pentru casa pe care și-a făurit-o, cu truda frunții și graba mâinilor. Casă aflată departe de mine, de noi, pe care nu o știu, dar o intuiesc albă, cochetă, primitoare și atât de curată.

Mi-ar fi drag să cos, pentru prilejuri de sărbătoare și veselie, în casa și sufletul ei, un șorț de gospodină. O mănușa de cuptor sau o cizmuliță în care cadourile să se așeze, în fiecare an, sub bradul verde.

Cu gânduri bune și zâmbind, aș coase un ștergar frumos pe care mândra mea l-ar folosi să acopere vasul de lut în care va pune lapte la prins. De fiecare dată când ea l-ar atinge, s-ar gândi la mine. Ar retrăi, cu nostalgie, jocurile din copilărie, poveștile pe care mama ni le spunea la culcare. Ar avea, o dată în plus, în fața ochilor, liziera unde ne-am rătăcit de atâtea ori, pomiii fructiferi încărcați de mere, parcul cu tobogan lung, de piatră aspră, nevopsită. Caișii și zarzării în floare, zumzăitul albinelor ce trudesc din greu. Imensele crengi de liliac, alunecând greoi, sub povara parfumată a florilor… Toate  i-ar juca în fața ochilor albaștri și, poate, doar poate, ar zâmbi.

Aș crea, desena și apoi coase, cu drag, orice bucățică de material. Mare sau mică. Prețioasă sau comună. Aș așeza în cusăturile simple sau mai complicate, algoritm de pace și iubire, descântec de noroc și sănătate, urare de preaplin și armonie.

Pentru sora mea, dacă ar fi să ne despartă vreodată mări și oceane, aș fi în stare să țes un balon imens sau o pânză de catarg care să îmi poarte, ușor, în zbaterea lor, gândul și cuvântul. Până la ea. Aș croi un curcubeu, o plasă de stele care să îi legene visele, să îi aline durerile și să îi înmulțească fericirea, bucuriile și victoriile.

În prag de furtună sau pe cer senin, gândul meu aleargă spre tine, surioară!

Mă bucur nespus deci, că, într-o zi, deși poate nu vor folosi atât de multe cuvinte, cei doi fii ai mei își vor fi sprijin unul altuia. Pentru toate zilele care vor urma, vor putea împărți binele și mai puțin binele, frumosul și hâdul, zâmbetele și lacrimile, teama și curajul. Sper și îmi doresc, pentru ei, să păstreze legătura pe care astăzi, noi, încercăm să o facem trainică.

Dacă aș putea, aș coase un liant puternic, ca o funie de catarg, prin care atât noi, eu și sora mea, cât și băieții mei, am fi mereu, dincolo de orice distanță și supărare, am fi mereu legați. O funie puternică, dar elastică. O funie roșie, ca sângele care ne curge în vene.

Pentru cei care mai au încă frați și surori pe lume, nu e nimic prea greu! Fiecare gând negru, fiecare nor de furtună poate fi alungat, poate fi înfrânt, dacă vreți… Dacă alegeți să nu dați drumul, niciodată, funiei care vă leagă de cei dragi. Pentru că în lumea cea mare, pe parcursul vieții, multe se pot întâmpla, multe se pot schimba, uneori pierzi, alteori câștigi, sunt zile în care ești mulțumit de tot și toate și altele în care, poate, nimic nu este asa cum ți-ai dori. Dar, mai presus de clipă, de bobul de nisip, trebuie să fie IUBIREA. Iar cea pentru frate/soră, este în stare să treacă orice obstacol!

Cu mult drag, pentru sora mea, de pe pământ 🙂